Singurul "nas" din Romania care a absolvit Institutul de la Versailles (Franta) se ocupa acum de culmea luxului in parfumerie: creeaza parfumuri personalizate. In plus, face consultanta de stil si design pentru diverse companii, marketing, analize de parfumuri si a conceput si cateva formule pentru creme, lotiuni sau parfumerie fina. A lucrat cu designerul Jean-Charles de Castelbajac, cu un bijutier american, are doua proiecte de parfumuri in lucru, iar blogul sau (http://www.1000fragrances. blogspot.com/) a fost remarcat de New York Times.
"Pentru un parfumier, o scoala de arhitectura sau de design inseamna mult mai multe avantaje pe plan estetic - nu esti un simplu amestecator de mirosuri, ci devii un facator de atmosfera", spune Coifan. "Si parfumurile au constructia lor, au ornamente, iar arhitectura mi-a permis o structurare mult mai completa si coerenta asupra lor".
Institutul de la Versailles e singura scoala academica oficiala de parfumuri. "Aici esti admis in urma unui examen, a unor teste olfactive si interviuri, care continua in timpul studiilor. Trebuie sa diferentiezi o iasomie din Egipt de una din Franta, India sau China, de exemplu, sau sa spui care parfum e mai concentrat. Una din muncile de baza ale parfumierului e, ca la vinuri, recunoasterea diverselor calitati ale materiei prime. Asta inseamna numeroase calitati olfactive si preturi, pe care trebuie sa le cunosti".
In cazul parfumurilor pe masura, parfumierul lucreaza cu miligrame de amintiri, sculptand in filigranul gusturilor fiecaruia. Are o clientela destul de restransa, dar variata, din Rusia, America de Nord, Franta, persoane cu care se intalneste si le creeaza un parfum, in functie de gusturile lor. "Pentru ca multe parfumuri au devenit de mare succes si sunt pe toate gardurile si gaturile, sunt persoane care fie au foarte multi bani, fie au gusturi mai aparte si vor altceva", spune el. "In general un proiect dureaza 6 luni si intalnirile sunt de la 10 in sus. Un parfum care se dezvolta pas cu pas e foarte laborios si solicitant personal. Cand creezi un parfum pentru un brand, ai o luna ca sa dai formula finala. Cu acesti clienti dureaza pana la sase luni. In primele intalniri avem o serie de discutii generale in care incerc sa imi dau seama de gusturi, de ce i s-ar potrivi si apoi, in functie de cat de deschisa e aceasta persoana, ii prezint variante de parfumuri. Daca e mai greu de convins, vor urma o serie de intalniri in care, pe o cale ocolita, sa o duc la mirosul care oricum stiu ca acela va fi. E o munca de convingere, mai ales la femeile care sunt obisnuite cu parfumuri delicate, tocmai pentru ca nu au curaj sa isi exprime temperamentul vulcanic. Daca le prezint din start un parfum oriental sau cu miros de piele, il vor respinge, e acea reactie a persoanei speriate, desi in interiorul lor exista aceasta preferinta. Atunci dureaza mai mult pana reusesc sa le conving ca, de fapt, acela e parfumul pe care il doresc...".
Parfum personalizat inseamna neaparat un element caracteristic personalitatii, ceva din amintirile, din experientele senzoriale pe care le-a avut clientul. "Ar trebui la final sa poata spune ca poarta un parfum cu aroma unei anumite zmeure pe care a gustat-o in anul acela". Dar pentru a ajunge aici e nevoie de interogatorii abile: "Sunt mici accente care intr-un fel dau personalitatea fiecaruia, iar acest lucru se vede cel mai bine cand prezint materii prime. Sigur ca iasomia miroase a iasomie, trandafirul a trandafir, dar caut pe langa asta diverse nuante. Sunt referinte pe care le are fiecare, spatiul nostru olfactiv e unic. Americanii, daca le prezinti vanilie, vor spune 90% ca miroase a ciocolata, pentru ca in SUA se pune multa vanilie in ciocolata. Atunci, daca el doreste aroma de ciocolata, o sa stiu ca asta inseamna putina vanilie".
"Cei mai dificili sunt rusii, din doua motive. Au doua-trei experiente olfactive majore, care i-au marcat. Prima e parfumul Moscova Rosie, tipic al Kremlinului din perioada comunista, care era absolut pretutindeni, cu mirosul sau greu, de pudra, care a existat in casa oricarei familii. Desi incearca sa se desparta de trecut, au foarte multe flash-uri legate de acest parfum. Al doilea element tipic rusesc e faptul ca in Rusia in anii ?70-?80 nu se importau ape de parfum si ape de toaleta, ci exclusiv extracte de parfum, deci varianta cea mai nobila posibil. Asta inseamna o preferinta pentru mirosurile opulente si e greu sa le scoti pe rusoaicele de peste 35-40 de ani din acest film cu parfumuri puternice, total diferite de occident, unde sunt parfumurile ?light?, care nu deranjeaza. In acelasi timp, rusoaicele, multe fiind obisnute cu parfumuri vechi ca referinta (Magie Noire, Madame Rochas) opteaza pentru mirosuri mai vechi si nu e usor sa modernizezi aceasta lume". La aceasta se adauga dificultatile de limba, pentru ca ei nu stiu prea bine engleza si trebuie prinse toate nuantele.
In final, parfumul e livrat in flacon de cristal, gravat, formula fiind pastrata in seif. La Paris branduri mari (Guerlain, Jean Patou) au inaugurat aceasta activitate de personalizare, care costa intre 5.000 de euro si 50.000 de euro pe comanda. Dar un parfumier cu experienta de 10-15 ani si mari succese la activ castiga cateva sute de mii de euro.
Oricine l-ar invidia pe Coifan pentru experienta de la Grasse, capitala parfumurilor. "Am stat in mai si iunie. In mai se culege trandafirul, mai incolo iasomia, iar mimozele la inceputul anului. E interesant sa vezi cum, de la o saptamana la alta, apar flori noi, care una dupa alta isi dau sufletul in acelasi mare distilator, apoi se obtine o esenta care imediat e distilata, imbuteliata si trimisa spre Paris. Grasse e un peisaj exceptional in care ai ocazia de a mirosi flori si plante pe care nu le gasesti in alte parti. E o sursa de ingrediente locale, europene".
Coifan vorbeste insa si despre efectele negative ale globalizarii. Daca in parfumeria clasica se foloseau foarte mult flori de la Grasse, acum, pentru ca a crescut costul fortei de munca in Europa, ingredientele naturale care intra in parfumuri (trandafir, iasomie etc) sunt din Maroc, India, China. "E una din dramele parfumeriei, nu de azi, ci de 20 ani. De pilda, irisul, care acum costa in jur de 100.000 euro/kg, era in mod traditional cultivat in Toscana si era nevoie de trei ani ca rizomii de iris sa elaboreze parfumul, de o mana de lucru laborioasa, pentru ca trebuie cojiti manual. Multi producatori au descoperit insa ca e mult mai interesant sa faci agroturism si productia de iris a scazut drastic, la 10-14 tone anual. Ceea ce il face sa fie extrem de scump si folosit in cantitati infinitezimale in cateva parfumuri, in rest fiind reconstituiri sintetice".
Desi par apanajul unui parfumier, rafinarea simtului olfactiv si capacitatea de detectare a nuantelor pot fi facute de oricine teoretic, cu educatie si experienta a mii de parfumuri. Totusi, in Franta s-a inceput de cativa ani un program-pilot de educatie senzoriala si olfactiva a copiilor. Nu pentru a deveni parfumieri, ci pentru largirea paletei olfactive si descoperirea unor nuante pe langa care treci fara sa-ti dai seama. In acest timp, in SUA si Canada parfumul a ajuns un fel de tabu.
"Daca mergi in locuri publice nu poti fi excesiv parfumat. S-a remarcat si un declin al vanzarilor de parfum in ultimii ani, fata de Europa, unde cresterea e de 5-10%. Intr-un fel, in America acest lucru e legat si de terorism. Cand ti-e teama, nu folosesti parfumuri puternice, agresive, ci florale, delicate, care in mod inconstient au rolul de a te linisti", explica Octavian Coifan.
Cu ce se parfumeaza un parfumier? Cu esentele pe care le prepara pentru clienti. "Am facut pentru mine parfumuri pe baza de mosc, flori albe. Dar de cand am inceput sa creez pentru altii si sa miros zi de zi sute de ingrediente, port mult mai putin parfum, pentru ca ma incomodeaza, practic nu port deloc ziua. Asta nu inseamna ca nu sunt parfumat, pentru ca incerc tot ce creez pe maini, pe pielea mea. Seara sau in weekend imi permit o mica erezie olfactiva si comit un pacat cu un parfum greu, de genul Musc Ravageur sau Une fleur de cassie de la Frederic Malle".
Genul de parfumuri pe care le prefera sunt cele florale, romantice, cu note de iris, violete, trandafir, santal, note dulci lemnoase. "M-au impresionat de-a lungul timpului Apres L'Ondee, de la Guerlain, creat la inceputul secolului, care sugereaza mirosul ploii, si Tabac Blond de la Caro, de dupa primul razboi mondial, cu mirosului de tabac si miere".
Ce il inspira? "Cel mai mult ma inspira povestile oamenilor, iar ca miros, un anotimp, inceputul de primavara, cand Parisul e invaluit de liliac si magnolii si e o gradina minunata, la Palais Royal, plina de magnolii si zambile. Sau gradina botanica, unde pot adulmeca diverse mirosuri, unele dupa altele. Exista numeroase varietati de iris, trandafir, iasomie, flori uzuale, dar mirosindu-le una dupa alta, descoperi nuante la care nici tu te-ai putea gandi. De exemplu, o floare de iris poate mirosi a ciocolata cu portocale sau sunt irisi care miros a zmeura. O gradina absolut fascinanta... Mirosul tipic al Parisului de fiecare data cand ajung e de peste, scoici, un miros usor acru, mirosul neplacut de petrol, de la metrou, amestecat cu parfumurile vechi de vanilie si heliotrop purtate de femei, respectiv mirosul cafelei care razbate din cafenele".
"Acum, in Franta, subiectul cel mai interesant si piata cea mai mare e cea a parfumurilor organice si naturale. E foarte greu, pentru ca ingredientele naturale sunt extrem de scumpe si pentru ca foarte usor poti sa cazi in miresme invechite daca nu folosesti ingrediente actuale, moderne (care majoritatea sunt sintetice). Natural in Franta inseamna produs extras din materie prima naturala, care nu a avut contact cu solventi chimici si care are un certificat livrat de un organism privat care sa ateste asta".
"Piata romaneasca de cosmetice si parfumuri e in crestere exponentiala la nivel de produse de lux, chiar parfumuri uzuale. Numarul mare de parfumerii care au aparut in ultimii trei ani si de marci care au intrat pe piata a aratat o mare apetenta pentru lux. Sunt convins ca piata va exploda in urmatorii cinci ani, desigur nu asa mult ca piata din Rusia. E o piata care insa are nevoie de educare. Am analizat vanzarile de parfumuri de la Madison (parfumerie bucuresteana de nisa, n.n.) si am observat ca femeile nu indraznesc mult, majoritatea se orienteaza spre florale, proaspete, foarte cuminti, care sunt in total contrast cu imaginea feminina la nivel vestimentar din Romania. Marea noastra surpriza a fost la barbati, care au mult mai mult curaj. Nu m-as fi asteptat ca barbatii sa accepte note de tutun, ambra, lemn exotic, absint".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
