Moştenire cu mulţi ghimpi/ de Elisabeta Lăsconi

Conacul copilăriei ca moştenire - iată un dar neaşteptat din partea unei bunici pentru cele două nepoate. Dar moştenirea se dovedeşte un fruct cu mulţi ghimpi, din orice parte caută să-l apuce nepoatele, tot de înţepături au parte, şi ele trezesc amintiri dureroase. Ce aduce aşadar o moştenire şi ce ascunde ea: clasicul schelet din dulapul oricărei familii mult prea onorabile ca faţada arătată lumii să fie adevărată? Un dar otrăvit menit să învrăjbească pe toţi membrii familiei? O cutie din care ies nenorociri mai mari sau mai mici?

Din toate câte ceva a presărat Katherine Webb în romanul "Moştenirea", ce aminteşte de romanele celebre despre familii englezeşti, de castele ori conace pline secrete periculoase ori tenebroase, cu poveştile întinse în răstimpul a trei generaţii, mai ales că dramelele se succed, de la bunică la fiică şi nepoată ori nepoate. Acţiunea alunecă mereu între prezent spre trecut, iar cititorul trebuie să deznoade firele poveştii peste faliile timpului.

Există aşadar povestea iniţială: o tânără orfană, Caroline, crescută de mătuşa ei, trăieşte în New York, în primii ani ai secolului XX, dar se îndrăgosteşte de un tânăr care a ales calea muncii şi a libertăţii în preerie, unde îşi lucrează ferma. Iubirea o împinge pe Caroline să părăsească oraşul monden şi să trăiască în imensitatea preeriei, să îndure singurătatea şi o anxietate crescândă, să resimtă frustrările unei vieţi nepotrivite pentru firea şi educaţia ei. Iar absenţa maternităţii tulbură echilibrul şi aşa destul de fragil.

A doua poveste se petrece în conacul Storton, primit ca moştenire de Beth şi Erica, după ce se stinge bunica lor Meredith. O moştenire condiţionată, căci le obligă să locuiască la conacul unde îşi petrecuseră verile copilăriei, dar unde nu mai revin din ziua tragediei, când vărul lor Henry a dispărut, fără să se mai ştie apoi nimic despre el. Ziua îşi are taina ei, pe care Erica o intuieşte doar, fără să-şi amintească detaliile, iar Beth o ascunde.

Surorile au ales vieţi diferite: Beth s-a căsătorit şi a divorţat, depresia o duce la o tentativă sinucigaşă, dar face eforturi disperate să-şi revină pentru fiul ei Eddie, pe când Erica pare să rămână în aşteptare, îşi schimbă des locuinţa şi slujba. Ca soră mai mică, are afecţiune pentru Beth, s-a transformat într-un fel de păzitoare a surorii ei - singura cale prin care ar putea răsplăti grija pe care i-a purtat-o Beth încă din primii ei ani.

Stabilită la conac cu sora ei, Erica nu are astâmpăr: ştie că drama surorii ei ce a dus-o în pragul morţii a început în ziua tragediei. Şi începe să scotocească, primul indiciu vine de la o fotografie făcută în New York de bunica lor: Caroline tânără pe atunci ţine în braţe un copil şi are un clopoţel. Ea găseşte setul de feţe de perne, brodate cu stânjenei galbeni, din care lipseşte o piesă, al treilea obiect este chiar clopoţelul din fotografie.

Alte conexiuni apar în cursul investigaţiei făcute: Dinny, prietenul din copilăria trăia într-o familie nomadă, locuind aproape de conac, bunicul său se numea se numea Flag (adică stânjenel); o fată care lucrase ca servitoare la conac când Caroline venise după căsătoria cu lordul Calcott, susţinea că auzise plângând un copil; alţi servitorii au văzut-o pe Lady Caroline mergând spre pădure cu o boccea, nomazii au găsit un copil aproape de locul lor de popas.

Se împletesc astfel poveştile celor trei generaţii de femei - Caroline, Meredith, Beth şi Erica, povestea a doi copii dispăruţi din acelaşi conac, unul aproape fantomatic, iar altul fiind Henry, vărul fetelor; viaţa claselor sociale - lorzii englezi şi nomazii poposind în pădure din preajma conacului, înalta societate din New York şi fermele vestului american cu fermierii şi indieni. "Moştenirea" de Katherine Webb încântă pe cititoarele romanelor semnate de Kate Morton şi Diane Setterfield, ele vor sesiza şi accentele sociale puternice şi ambiţia de a cuprinde un secol de istorie anglo-americană, din perspectivă feminină.

Katherine Webb, Moştenirea, traducere din limba engleză de Anca Buja, Editura Allfa, 2011, 432 pag.