Momente de decizie (I)/ de George W. Bush

"Momente de decizie" adună la un loc mărturisirile extraordinare ale celui de-al 43-lea preşedinte american. Spărgând convenţiile autobiografiei politice ca gen, George W. Bush ne prezintă cu o izbitoare onestitate deciziile marcante pe care le-a luat de-a lungul vieţii sale. Într-o carte palpitantă şi plină de amănunte necunoscute publicului, preşedintele Bush ne însoteşte: la reşedinta guvernatorului Texasului, în noaptea mult contestatelor alegeri prezidenţiale din 2000; la bordul lui Air Force One, pe 11 septembrie 2001, la câteva ore după cel mai devastator atac asupra Americii de la Pearl Harbour încoace; în capul mesei, în Sala de Urgenţe de la Casa Albă, cu câteva clipe înainte de începerea războiului din Irak; în Biroul Oval, unde s-au luat hotărâri istorice şi extrem de controversate în legătură cu Uraganul Katrina, criza financiară, Afganistan, Iran şi alte probleme care au schimbat faţa primului deceniu al secolului XXI.

"O carte importantă şi captivantă… Conţine observaţii personale extrem de savuroase şi de elocvente." - Wall Street Journal

"Bine scrisă şi interesantă de la prima la ultima pagină… Toţi oamenii, indiferent de culoarea lor politică, ar trebui s-o citească." - Bill Clinton

"Este extrem de bine argumentată. Şi după ce afli mărturiile din carte, îţi dai seama că mandatele lui George W. Bush au fost unele importante. Şi că Bush, la fel ca Truman, n-a fugit niciodată de provocări." - The Weekly Standard

"O carte de memorii profundă." - Boston Globe

După ce şi-a încheiat mandatele, la începutul lui 2009, Preşedintele George W. Bush a condus Centrul Prezidenţial George W. Bush din cadrul Southern Methodist University din Dallas, Texas. Centrul include un institut de politici active ce acoperă domenii diverse: încurajarea şi sprijinirea iniţiativelor de reformă în educaţie, sănătate la nivel global, creşterea economică şi libertatea individuală. Institutul acordă un interes special antreprenorilor din domeniul social, precum şi creării de oportunităţi pentru femeile din lumea întreaga.

"Momente de decizie" - o carte care îi va fascina pe admiratorii lui Bush, îi va surprinde pe detractori şi le va schimba tuturor perspectiva asupra uneia dintre cele mai controversate epoci din istoria Statelor Unite ale Americii şi asupra omului din spatele evenimentelor care au marcat aceasta perioada.

*

* *

În ultimul an al preşedinţiei mele, am început să mă gândesc serios să-mi scriu memoriile. La recomandarea lui Karl Rove, m-am consultat cu o mulţime de distinşi istorici. Toţi, fără excepţie, mi-au spus că aveam obligaţia să scriu. Considerau că este important să-mi exprim punctul de vedere asupra perioadei cât am fost preşedinte, cu propriile mele cuvinte.

- Aţi vazut filmul Apollo 13? m-a întrebat istoricul Jay Winik. Toată lumea ştie că astronauţii reuşesc până la urmă să ajungă acasă, dar tot stăm cu sufletul la gură întrebându-ne cum vor reuşi s-o facă.

Majoritatea istoricilor mi-au sugerat să citesc Memoriile preşedintelui Ulysses S. Grant, ceea ce am şi făcut. Cartea îi exprimă perfect personalitatea. Folosind diverse întâmplări, el reînvie propria experienţă din timpul Războiului de Secesiune. Am înţeles de ce opera lui a supravieţuit.

Asemenea lui Grant, am decis să nu fac o relatare exhaustivă a vieţii mele sau a perioadei în care am fost preşedinte. Am spus, în schimb, povestea perioadei cât am stat la Casa Albă, concentrându-mă pe aspectul cel mai important al activităţii de acolo: luarea deciziilor. Fiecare capitol se construieşte în jurul unei decizii majore sau al unei serii de decizii conexe. Prin urmare, cartea se structurează tematic, nu într-o ordine cronologică, de zi cu zi. Nu am abordat toate problemele importante din dosarele care au ajuns la un moment dat pe biroul meu. Mulţi membri devotaţi ai cabinetului şi personalului meu sunt menţionaţi în treacăt, alţii, chiar deloc. Le preţuiesc eforturile şi le voi fi mereu recunoscător pentru contribuţia lor.

Când am scris această carte, am avut în vedere două lucruri. În primul rând, am sperat să zugrăvesc imaginea a ceea ce a însemnat să fiu preşedinte timp de opt ani consecutiv. Cred că e nevoie să treacă mai multe decenii până să se ajungă la nişte concluzii definitive cu privire la preşedinţia mea - sau la preşedinţia oricui. Odată cu trecerea timpului, pasiunile se mai domolesc, rezultatele se clarifică şi specialiştii pot să compare diverse abordări. Sper că memoriile mele vor fi un document de referinţă pentru oricine va dori să studieze această perioadă din istoria Americii.

În al doilea rând, am scris această carte pentru a le oferi cititorilor o imagine asupra procesului decizional într-un mediu complex. Majoritatea deciziilor care ajung pe biroul preşedintelui sunt dificile şi sunt însoţite de argumente solide pro şi contra. Pe parcursul cărţii, voi descrie opţiunile pe care le-am cântărit şi principiile pe care le-am urmat. Sper că, astfel, veţi înţelege mai bine motivele ce au stat la baza deciziilor mele şi poate că asta chiar vă va ajuta în propriile voastre alegeri.

Momente de decizie se bazează, înainte de toate, pe amintirile mele. Cu sprijinul documentariştilor, mi-am bazat relatările pe documente oficiale, însemnări din acea perioadă, întrevederi personale, articole din presă şi alte surse, dintre care unele rămân confidenţiale. Au fost însă momente când am fost nevoit să mă bizui doar pe propria memorie. Eventualele inadvertenţe din această carte mi le asum.

În paginile ce urmează, m-am străduit să descriu cât mai bine deciziile pe care le-am luat: cele bune, cele proaste şi cele pe care le-aş schimba, dacă aş avea ocazia s-o fac. Doar că, atunci când eşti preşedinte, nu mai există o a doua şansă. Trebuie să faci ceea ce crezi că este bine şi să accepţi consecinţele. Asta am încercat şi eu să fac în fiecare zi din cei opt ani petrecuţi la Casa Albă. Să-mi servesc ţara în calitate de preşedinte a fost cea mai mare onoare pentru mine şi vă mulţumesc că îmi acordaţi şansa de a vă împărtăşi povestea mea.

Marţi, 11 septembrie 2001, m-am trezit înainte de răsăritul soarelui în apartamentul în care locuiam la Colony Beach and Tennis Resort, lângă Sarasota, Florida. Mi-am început dimineaţa citind din Biblie, apoi am ieşit să fac jogging. Era încă întuneric când am început să alerg pe terenul de golf. Agenţii serviciilor secrete se obişnuiseră să mă vadă făcând acest exerciţiu zilnic; probabil că localnicilor li se părea mai ciudat să mă vadă alergând pe întuneric.

Întors la hotel, am făcut un duş rapid, am luat un mic dejun frugal şi am început să răsfoiesc ziarele de dimineaţă. Cea mai importantă ştire era că Michael Jordan îşi relua activitatea şi revenea în NBA. Mai erau un articol despre alegerile pentru primăria New Yorkului şi altul despre un caz de maladia vacii nebune în Japonia.

În jurul orei 8:00, am primit raportul zilnic de informare a preşedintelui. Acest raport, care combina informaţiile strict secrete cu o analiză geopolitică amănunţită, constituia pentru mine unul dintre cele mai fascinante momente ale zilei. Informarea din 11 septembrie, făcută de un strălucit analist al CIA, pe nume Mike Morell, acoperea subiecte legate de Rusia, China şi revolta palestinienilor din Cisiordania şi Fâşia Gaza.

La scurt timp după raport, ne-am dus să facem o vizită la şcoala elementară Emma E. Booker, prilej de a vorbi despre reforma educaţiei.

Pe drumul scurt de la coloana oficială la sala de clasă, Karl Rove m-a informat că un avion lovise World Trade Center. Mi s-a părut cam ciudat. M-am gândit că era vorba despre un avion mic, cu propulsor, care pierduse controlul. Apoi a sunat Condi. Am vorbit cu ea de la un telefon securizat, instalat într-o sală de clasă ce fusese transformată în centru de comunicare pentru delegaţia de la Casa Albă. Mi-a spus că avionul care lovise turnul din Trade Center nu era un avion uşor, ci un aparat comercial de linie.

Am rămas uluit. Probabil că avionul avusese cel mai prost pilot din lume. Cum a fost posibil să intre într-un zgârie-nori în plină zi senină? Poate că pilotul făcuse un atac de cord. I-am spus lui Condi să monitorizeze situaţia şi să-i ceară directorului de comunicaţii, Dan Bartlett, să facă o declaraţie prin care să promită sprijinul total al serviciilor federale pentru gestionarea situaţiilor de criză.

Am salutat-o pe directoarea şcolii, o femeie prietenoasă pe nume Gwen Rigell. Ea m-a prezentat învăţătoarei Sandra Kay Daniels şi elevilor ei de clasa a doua. Doamna Daniels a început cu clasa un exerciţiu de citire. După câteva minute, le-a spus elevilor să-şi ia manualele. Eu am simţit o prezenţă în spatele meu. Era Andy Card, care s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit la ureche.

- Un alt avion a lovit cel de-al doilea turn, a zis el, pronunţând cu grijă fiecare cuvânt, cu accentul său de Massachusetts. America este atacată.