Cei mai scumpi prieteni/ de Anca Năstasi, Camelia Donţu, Bereczki Reka

Vă introducem azi într-o lume ascunsă, departe de aglomeraţia şi furia urbană: cea a proprietarilor de cai! O pasiune care a dispărut complet în vremea comuniştilor reînvie astăzi. Şi e una dintre puţinele afaceri de nişă care prind aripi - în ciuda crizei economice. Fiindcă românii cumpără cai. Mai ales pentru copii - care învaţă că sportul nobil nu înseamnă doar trap sau galop în şa, ci foarte multă responsabilitate

La 13 ani, Daria invata sa se tina elegant in sa. Si din urma, vine si micuta Rozi la trap cu Fulgerica! La 16 ani, Sya era pasionat de enduro. Tatal sau l-a convins ca e mai intelept sa incalece un cal decat un motor. Nu-i pare rau si, daca n-ar fi conditia cu notele bune la scoala, si-ar pune cortul aici, in curte si n-ar mai pleca. Mai ales ca, din cand in cand, are ocazia sa incalece si caii lui nea Nelu, cum e "Sieger - invingatorul" - acest frizian, adus din Olanda.

Sunt din ce in ce mai multi parinti care isi permit luxul de a cumpara un cal pentru copilul lor. Cateodata, chiar si doi!

Un pinto belgian, pe nume Amir. Inca nu-l stapaneste ca pe Fulgerica, dar ambii cai sunt responsabilitatea ei. Asa ca, dupa lectia din manej, urmeaza plimbarea prin padure cu Amir.

La 10 ani, Rozi nici nu ajunge sa desfaca saua. Pe amandoi ii iubeste. Rozi e calareata de 3 ani si dintre toate chestiile pe care le-a incercat la viata ei, dans, engleza, pian si chitara, asta-i place cel mai mult, a fost si la un concurs.

In jurul capitalei - puzderie de centre de echitatie. Si daca pana nu de mult lectiile cu ora si inchirierile cailor pentru filme, reclame sau evenimente erau singurele surse de castig, azi alta afacere se dezvolta: fiindca - dupa model occidental, romanii isi doresc propriul cal - numai in Bucuresti sunt cateva sute de proprietari.

La pretul de import, mai adauga educatia pe care i-o da el calului si dupa ce il invata sa asculte comenzile, ii creste valoarea... abia apoi il vinde.

Nelu Szekely, coproprietar al unui club de echitatie, are 12 cai ai sai, plus alti 20 pe care i-a vandut: cu 3, cu 4 cu 5 mii de euro fiecare. Cam 15% din pret e profitul lui. Si castiga in continuare de pe urma lor, fiindca, odata ce ti-ai luat cal de rasa, nu-l poti tine la bloc sau izolat in gradina rezidentiala. Asa ca nea Nelu - si multi altii si-au facut pensiune de cai. Iar cazarea unui cal te usuca. Fiindca e la fel de scump ca in Germania, sau cat o garsoniera in Bucuresti. 300 de euro pe luna, suma care include mancare si ingrijitor. Mai e onorariul antrenorului, care poate fi de 5 milioane de lei sau mai mult, la care se adauga potcovitul, medicul veterinar... Se ajunge la 450 - 500 de euro intretinerea.

Unii colegi de breasla spun ca nea Nelu e doar un geambas! Geambas sau nu, amatorii care isi tin caii la el sunt fericiti.

Ioana de pilda, recunoaste ca a facut economii mari ca sa cumpere 2 cai. Pentru ea si pentru fiica ei. Povesteste ca, in ciuda cheltuielii uriase, satisfactia e pe masura si nu poate concepe viata ei de dinainte. Si de cand are cai, Ioana nici c-a mai plecat in concediu.

In echitatie nu exista criza economica, fiindca nimic nu-i prea scump cand vine vorba despre prietenul cu coama! O dovedesc incasarile record ale magazinelor de echipamente sportive. Nici cand isi aleg partenerul de calarie, romanii nu se uita la bani! Investesc in bidivii straini: Spanioli, olandezi, frantuzesti sau unguresti si mai putin din hergheliile romanesti. Fiindca vor ce-i mai bun. Iar armasarii nostri au de recuperat in fata strainilor in chestiunea selectiei genetice.

Din pasiunea pentru cai pe care si-au descoperit-o in sfarsit romanii cu posibilitati financiare, s-a nascut un alt business rentabil: magazinele specializate - care se lauda cu mii de clienti. Nici nu-ti trece prin cap ce poti cumpara aici: balsam pentru coama, cravasa cu manutza, fruntare cu cristale, bonete de parada, pana si fundite. Vanzarile n-au nicio legatura cu criza.

Si supermarketul sportiv vine la concurenta cu marfa mai pentru toate buzunarele. Se lauda cu acelas trend crescator in vanzari - desi incomparabil cu Occidentul.

Denis Stefan e actor si proprietar de cal. N-are nevoie nici de sa, nici de fraie, nici de pinteni! Calul ii e prieten. Cu Ardo - cumparat cu 1.500 de euro de la o herghelie romaneasca, face echipa perfecta in manej si in film. Are propria teorie despre relatia cu calul, care nu trebuie sa se bazeze pe frica de bici. Ardo nu-si pierde ritmul, merge la trap, pana cand Denis ii sopteste alta comanda!

Ii spune dresaj natural. E propria sa teorie despre parteneriatul cu calul: ii foloseste mintea si-l convinge sa-si infraneze instinctele si sa lucreze cu placere, nu cu frica. Si vrea sa schimbe mentalitatea proprietarilor de cai:

Denis a facut scoala de calarie in Ungaria si vrea sa faca work-shopuri cu proaspetii proprietari de cai de la noi. Vrea chiar sa mearga prin scoli si sa deschida copiilor apetitul pentru calarie - mai ales ca-i poate invata si sa traga cu arcul de pe cal, adica arte martiale ecvestre! Si crede ca nu trebuie neaparat sa fii bogat sa-ti permiti cai.

Veterinarul confirma ca romanii nu prea au cultura in domeniu. Multi isi suprasolicita calul sau nu reusesc sa-l stapaneasca. Ii dau pe mana unui antrenor care ii forteaza sa dea rezultate rapid.

Vanzarile de cai au crescut semnificativ de cand cu drama cailor din padurea Letea. Stirea despre zecile de animale salvate de la abator i-a impresionat pe romani.

O simpla colica din cauza alimentatiei gresite te poate costa mii de lei, ca sa o tratezi. Iar in cazul unui accident, cea mai apropiata sala de operatii pentru cai este in Ungaria. Fiindca nici un veterinar roman nu are macaraua necesara pentru a pune animalul pe patul de operatie.

Elsa spune cu mana pe inima ca, de cand il are pe Beizade, nu se mai enerveaza nici la serviciu, nici in trafic. Si ca pasiunea ei nu e mai scumpa decat pasiunea altor doamne pentru tratamentele de infrumusetare. Bidiviul Elsei e cal de sport romanesc - dar e mai degraba o exceptie.

In plina criza economica, romanul a prins gustul calaritului si, scump sau nu, cumpara cai. Evident, din import, din Germania, Spania, Olanda. De ce n-o fi bun si calul romanesc? Raspunsul il aflam de la nea Petre Chirilov, instructor de echitatie si calaret de cand se stie. Are grija de o herghelie de agrement, la Rasnov, intr-un decor de basm. "Noi nu am avut cai de sport adevarati. In perioada interbelica am fost o voce pe plan mondial, dar in perioada comunismului a degenerat foarte mult." Comunistii au considerat ca Romania nu mai avea nevoie de cai, fiindca aveam tractoare si utilaje agricole - iar caii de rasa erau considerati un moft burghezo-mosieresc. Asa ca au fost lasati de izbeliste, tinuti departe de competitiile internationale. Totusi, hergheliile romanesti au supravietuit - dar fara rezultate in CV - degeaba sunt caii frumosi, n-au valoare pe piata. Asa se explica de ce singurul cal romanesc care poate concura azi cu strainii este "calul de sport romanesc" - rasa tanara, dezvoltata abia din anii '60 cu infuzie de pur-sange englez. Este doar la a 4-a generatie. Mai e lipitanul - pentru atelaje si show. Hutulul, mandria bucovinenilor si singurul cal cu adevarat romanesc, este mai degraba poney, prea mic pentru competitie, asa ca e mai folositor la munca sau doar pentru copii.

Calul arab de Mangalia este un cal recunoscut si pe plan european. Din pacate, nu se prea vand, calul arab nu este un cal pentru un incepator, calul arab este un cal cu un temperament foarte puternic, foarte vioi, si atunci trebui sa fie un foarte bun calaret. Si totusi, la herghelia de la Mangalia sunt vreo 20 de cai dresati sa suporte in sa nepriceputi, cu 80 de lei ora.

Dar din sutele de animale care cresc acolo, prea putine ajung sa aiba cu adevarat un stapan care sa-i iubeasca. O piedica este si complicata procedura de licitatie - fiindca Romsilva - proprietara hergheliei, doar asa ii vinde - si pot fi numarate pe degete tranzactiile cu cai. Insa adevaratul motiv pentru care arabul nu e cautat este talia sa mica, ce nu-l ajuta deloc la obstacole.

Un pur sange arab are Mohamad, pur sange arab si el - sirian, stabilit din anii '90 la Bucuresti. Semir al lui a fost campion la frumusete si valoreaza peste 10 mii de euro.

Dar sunt proprietari care-si aleg calul dupa alte criterii. Dragos, de pilda, a mers el singur pana in Germania ca sa-si cumpere calul mult visat. Pe langa exemplarele romanesti, Ricci este un urias. Poate sari cu usurinta obstacole inalte si e un veritabil cal de concurs. Cei doi se antreneaza pentru competitiile de sarituri. In timpul liber, fiindca Dragos e avocat si pierde multa vreme prin birouri si sali de judecata. Calaretul e foarte mandru de ultima sa experienta din Italia, unde a reusit sa incheie un traseu fara greseala. Recunoaste insa ca mai are mult de lucru pana sa se poata masura cu calaretii din tarile cu traditie in acest sport. Iar antrenoarea lui, multipla campioana la calarie, confirma. Sunt doar cateva zeci de proprietari romani care au banii si caii sa poata concura cu cei din strainatate.

In cati ani ii vom ajunge din urma pe nemtii sau pe ungurii care au o selectie genetica de sute de ani?

Frumosul Ricci cu stea in frunte a costat peste 20 de mii de euro, dar proprietarul se fereste sa divulge suma, fiindca, oricum, n-are de gand sa-l vanda.

Din ce in ce mai multi proprietari nu se mai multumesc doar cu calaria de week-end si vor sa-si vada caii premiati. Concursurile nu sunt gratis. Onorariul antrenorului costa, apoi taxele de inscriere sunt de la cateva zeci de lei in competitiile nationale si pana la cateva mii de euro in strainatate. La care se adauga drumul, vreo 2.000 de lei la fiecare 800 de km.

Si in timp ce Ricci se bucura de o zi lejera in manej, superba Madian se pregateste de excursie fiindca pleaca la concurs. E un "sel France", adica sange frantuzesc, de talie inalta, rasa special creata pentru sarituri. Si ca sa nu se raneasca pe drum, din cauza franelor, e echipata cu aparatori pentru incheieturi.

La munte, e plin de oraseni care se initiaza intr-ale calaritului.

Numai pe cai straini! Olandezi si spanioli. Pe langa frumusetea lor rapitoare, mai au o calitate: sunt foarte docili si nu fac necazuri incepatorilor.

Pletosii frizieni sunt o rasa cu traditie antica de prin anul 1000 i.Hr.. Erau folositi la munca si la turniruri.

La Rasnov se fac si excursii ecvestre. Cine rezista sapte ore in sa, la 80 de lei ora, poate porni calare pana in Bucegi, spre cabana Diham. Iar o noutate in Romania sunt taberele de calarie pentru copii.

E dovedit si faptul ca acest sport intareste caracterul. La 5 ani, Maruca s-a apucat de calarie ca sa-si invinga teama de animale. Are deja ceva experienta in sa, iar parintii se gandesc sa-i cumpere un cal.

In manejul acoperit, de la Rasnov, nea Petre si echipa sa defileaza pentru clientii cazati la pensiune. Si, deocamdata, drapelul este purtat cu oarece indaratnicie de spaniolul Hermosso, iar nu de un cal romanesc.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea Romania, te iubesc! din 28 mai 2012

de Anca Năstasi, Camelia Donţu, Bereczki Reka