Povestea francezului care a venit în România să facă bani din vin, dar care a ajuns să exploateze 3.000 de hectare de teren arabil în Tulcea

Yves Grasa, 62 de ani, un fermier din sudul Franţei, a ajuns în România în urmă cu opt ani la îndemnul unor parteneri de afaceri români care i-au spus la acel moment să vină să investească pe piaţa locală în agricultură şi în industria zootehnică.

El a devenit unul din străinii care au luat cu asalt agricultura românească în ultimii ani în căutarea profiturilor. Cu toate că a pierdut investiţii de 5 mil. euro în primii ani, a ajuns în prezent să exploateze 3.000 de hectare de teren arabil (proprietate doar 200 de hectare) în judeţul Tulcea.

Cu această suprafaţă, francezul se încadrează în "clubul" fermierilor de pe piaţa locală cu suprafeţe mari de teren şi bussinesuri stabile. Francezul este însă departe de cei mai mari proprietari români sau străini de ferme, care au peste 10.000 de hectare de teren fiecare.

50 de telefoane pentru a veni în România

"Venirea în România a fost «accident de parcurs». Făceam agricultură şi în Franţa înainte de a veni în România. Am o fermă viticolă de 1.000 de hectare în sud-vestul Franţei", îşi începe zâmbind povestea Yves Grasa.

El a fost determinat să aleagă să investească pe piaţa locală de mai mulţi parteneri ai săi români, care i-au povestit iniţial despre oportunităţile din România din acea perioadă. "Cred că am primit 50 de telefoane în care îmi spuneau să vin să investesc."

Primul popas al francezului la venirea în România a fost oraşul Braşov în apropierea căruia a achiziţionat 500 de hectare de viţă-de-vie, sector în care avea deja experienţă în Franţa.

Pe lângă businessul cu viţa-de-vie el spune că şi-a extins rapid operaţiunile şi în alte domenii astfel că a ajuns să controleze mai multe firme prin intermediul cărora importa materiale pentru tipografii, utilaje agricole din Franţa, dar şi o fermă de bovine. Povestea afacerilor de la Braşov s-a terminat însă prost pentru Yves Grasa. "Au furat tot (partenerii săi - n. red.). Dintr-o investiţie de 10 milioane de euro am reuşit să recuperez numai cinci milioane de euro", spune scurt Grasa, fără să intre în detalii.

Deşi afacerile lui cu bovine, viţă-de-vie sau utilaje agricole au ajuns pe butuci, fermierul francez nu s-a declarat înfrânt de condiţiile mediului de business local. În loc să se declare înfrânt, el s-a mutat în celălalt capăt al ţării, în localitatea Mihai Bravu, la câţiva kilometri la sud de oraşul Tulcea.

Aici a ajuns în anul 2006 punând bazele unei ferme agricole de 3.000 de hectare de teren, din care cea mai mare parte este acoperită de suprafeţele luate în arendă de la micii proprietari din zonă.

"Au fost întrebări despre ce caută un francez ca mine să facă agricultură în România. Le-am răspuns că acesta este principiul de funcţionare a Uniunii Europene, mişcarea liberă a oamenilor şi a capitalului", explică Yves Grasa.

Mult mai temperat decât în primii ani de afaceri în România, fermierul francez spune că se va concentra în următorii ani doar pe businessul cu cereale şi plante oleaginoase fără să mai aibă în acest moment intenţia de a se extinde şi în alte sectoare de afaceri.

"Terenul în România este bun, dar factorul limitator este apa, lipsa apei. Dacă în Franţa puteam să am randamente de 10-12 tone/hectar, aici mai mult de 5 sau 6 tone/hectar nu pot să fac din cauza lipsei apei", explică producătorul agricol.

Cu toate acestea, piaţa locală a terenurilor agricole scoate la iveală partea plină a paharului atunci când vine vorba de investiţiile necesare pentru achiziţia de teren.

Terenurile agricole, printre cele mai ieftine din Europa

"Aici un hectar de teren costă şi 2.000 de euro, în timp ce în Franţa este foarte scump, peste 9.000-10.000 euro", spune Grasa.

De altfel, preţurile terenurilor agricole din România rămân printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană fiind depăşite doar de cotaţiile din Bulgaria, care este însă o piaţă agricolă mult mai mică decât cea locală.

La polul opus al clasamentului sunt preţurile terenurilor din Danemarca, Germania, Franţa sau Olanda, cotaţii care variază între câteva mii şi 20.000-25.000 de euro/hectar.

Preţul şi calitatea terenurilor, dar şi posibilitatea de a avea o fermă de 3.000 de hectare sunt câteva dintre motivele care îl ţin în România pe Yves Grasa.

El se expune însă aceloraşi riscuri operaţionale ca şi fermierii români. În lipsa unui sistem de irigaţii dezvoltat, afacerile francezului sunt direct dependente de condiţiile meteo.

"Grindina mi-a distrus în acest an o parte din floarea-soarelui şi nu am avut deloc porumb", adaugă francezul.

În aceste condiţii, Yves Grasa se va mulţumi în acest an cu încasări mai reduse decât în alţi ani ca urmare a secetei şi a temperaturilor ridicate, fenomene care au ţinut pe loc creşterea producţiilor.

"În funcţie de an am încasări care variază între 2,5 mil. euro şi 4 mil. euro", spune el.

Datele de la Ministerul Finanţelor arată că în 2011 - an record al agriculturii româneşti - firma Grasa Garbay, controlată de Yves Grasa, a avut afaceri de 3,2 milioane de euro, în creştere cu 45% faţă de 2010.

După mai bine de opt ani de făcut afaceri în România fermierul francez Yves Grasa nu se gândeşte să se întoarcă prea repede înapoi acasă. Acolo afacerile sale continuă să meargă înainte, fiind conduse de fiii săi. "Nu pleacă nicăieri ei. I-am legat de picior în Franţa", îşi încheie povestea fermierul.

Cine sunt stăinii atraşi ca de aur de agricultura românească

Singura statistică oficială făcută publică la sfârşitul anului trecut arată că firmele cu capital străin controlează în România aproximativ 800.000 de hectare de teren agricol (7% din total), adică suprafeţe care valorează pe piaţa liberă 1,5 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF.

Datele arată că pe primul loc în topul investitorilor străini în agricultura românească se situează italienii, germanii, oamenii de afaceri din ţările arabe, spaniolii, austriecii, ungurii, dar şi danezii.

Printre cei mai mari investitori străini cunoscuţi în agricultura locală se numără compania italiană de asigurări Assicurazioni Generali, companiile daneze Ingleby şi FirstFarms, fondurile de investiţii germane Germanagrar şi Agrarius, olandezii de la DN Agrar, producătorul de biodiesel şi ulei vegetal Prio Foods sau grupul de oameni de afaceri libanezi care controlează firmele Agro Chirnogi şi Maria Trading.