Harta producătorilor de mezeluri: cine şi unde face jocurile pe o piaţă de 800 mil. euro

Primele zece companii de pe piaţa românească a cărnii pot procesa împreună într-un an aproximativ 260.000 de tone de carne, canti­tate suficientă pentru a acoperi un sfert din consumul intern din România. Capacităţile mari de producţie, ridicate de la zero cu gândul la exporturi şi la o extindere rapidă a lanţurilor multina­ţio­na­le de retail, sunt acum supradimensionate pentru că planurile de afaceri pe baza cărora au fost luate deciziile de investiţii prognozau creştere economică.

Acţionarii producătorului Gepeto sunt oamenii de afaceri Marin Costică, (30% din acţiuni), Dumitru Soldatu (30%), Robert Boroianu (30%) şi Dan Ciobîcă (5%).

Odată cu declanşarea crizei începând cu anul 2009, fabricile nu au mai avut însă pentru cine să lucreze la capacitate maximă. În condiţiile unui consum aflat în cădere liberă, unii producători au ieşit cu profiturile evaporate aproape în totalitate, iar alţii au sfârşit în insolvenţă sau faliment.

"Multe din fabrici sunt supradimen­sio­nate. Noi, producătorii, ne-am construit fabricile în timpul boom-ului eco­nomic. Am decis aceste dimensiuni cu gândul de a face faţă la expansiunea retaile­rilor, dar şi cu gândul la exporturi", explică situaţia Radu Timiş, proprietar la CrisTim, companie cu afaceri de 69 mil. euro anul trecut şi care se luptă pentru supre­ma­ţie în termenii cotelor de piaţă cu libanezii de la Caroli Foods Group.

Situaţia oficială a capacităţilor de producţie a procesatorilor de mezeluri a Minis­terului Agriculturii (MADR) arată că din primii zece jucători de pe această piaţă în funcţie de acest indicator, doi s-au con­frun­tat cu probleme financiare în ultimii doi ani, iar o altă companie a întrat deja în insol­venţă.

Astfel, Caroli Foods Group, un joint-venture între famila libaneză El Solh şi grupul multinaţionalional Cam­pofrio, a închis anul trecut o fabrică în Tulcea, una din cele două unităţi de producţie pe care le avea pe piaţa locală. La rândul său, Aldis, com­panie deţinută de familia Naghi, s-a confruntat cu probleme financiare după moartea fondatorului com­paniei, George Naghi. De altfel, compania a vândut anul trecut o fermă zootehnică, o tranzacţie evaluată la 3 mil. euro.

Nevoită să ape­leze la insolvenţă la jumătatea anului 2010 s-a văzut compania Principal Foods Com­pany, pro­ducătoarea brandului Salonta.

Acum harta procesatorilor din in­dustria cărnii arată că cele mai mari capacităţi de producţie instalate în vestul ţării sunt de­ţinute de Transavia, companie care ope­rează o fabrică ce poate procesa până la 36.400 de tone de carne anual, Elit Cugir (15.000 de tone) sau CĂC din Reşiţa (12.000 de tone).

În sudul ţării au fabrici com­panii precum CrisTim, care deţine o unitate la Fili­peştii de Pădure (37.800 de tone), Fox, care poate pro­cesa în apropierea Capitalei până la 12.000 de tone de carne anual, sau Aldis în Că­lăraşi cu 15.000 de tone/an.

Acum competiţia dintre producători este mult mai strânsă pentru că piaţa a coborât în valoare. Dacă în 2008 piaţa cărnii şi a mezelurilor ajunsese la un vârf de 1 miliard de euro, acum business-urile împart o piaţă de aproape 800 mil. euro la sfârşitul anului trecut, potrivit calculelor ZF.

Totuşi, Sorin Minea, proprietarul Angst, producător care deţine o fabrică în Buftea, judeţul Ilfov şi care a încheiat anul trecut cu afaceri de 44 mil. euro, spune că o greutate mai mare în evoluţia afacerii o are poziţionarea sau structura producţiei şi mai puţin capacitatea de producţie a fabricilor.

"Capacitatea de producţie depinde în primul rând de tehnologizarea din fabrică. Contează şi ce produci în fabrică nu neapărat cât produci", explică Minea.

Şeful de la Angst adaugă că capacitatea de producţie a unei fabrici de mezeluri este direct dependentă de produsele ce ies de pe linia de producţie a fabricii în sensul că nivelul producţiei scade proproţional cu valoarea adăugată a preparatelor manufacturate.