Comisia Europeană a autorizat, vineri, fuziunea dintre EMI Music şi Universal

Fuziunea, considerată un subiect delicat pentru Bruxelles - printre atribuţiile Comisiei Europene aflându-se şi acelea privind concurenţa pe piaţa muzicală europeană -, s-a produs la finalul unui lung şir de negocieri în care au fost impuse serioase compromisuri de ambele părţi.

"Au fost cele mai dificile negocieri pe care le-am condus vreodată", a declarat Joaquin Almunia, comisarul european responsabil de concurenţă.

În noiembrie 2011, Universal a semnat un cec de 1,9 miliarde de dolari pentru a achiziţiona EMI. În urmă cu trei săptămâni, două treimi din această sumă au fost vărsate în contul băncii americane Citigroup, fostul proprietar, în condiţiile în care acest proiect de fuzionare nu a fost încă finalizat: el este încă examinat de autorităţile americane şi europene din domeniul concurenţei. Dat a limită a fost fixată pentru 27 septembrie pentru Uniunea Europeană, dar decizia a fost luată mai devreme. Specialiştii au spus că, dacă Europa va accepta fuziunea, Statele Unite îi vor urma exemplul.

În urma fuziunii, vor exista doar trei grupuri majore în industria muzicală - Universal-EMI, Sony Music şi Warner Music - cărora li se alătură numeroase case mici independente. În total, Universal va acţiona două treimi din activele casei EMI pe plan mondial, dar în Europa, acest grup trebuie să retrocedeze echivalentul a 60% din cifra de afaceri realizată de casa britanică, se arată în condiţiile de fuziune.

În ceea ce priveşte casele de discuri, Universal cedează cea mai mare parte a catalogului muzical deţinut de Parlophone (care are o cifră de afaceri de 350 de milioane de euro), ce include artişti renumiţi pe plan internaţional precum Coldplay şi Queen, dar îşi va conserva drepturile asupra catalogului trupei The Beatles.

Alte case de discuri, precum Mute, Virgin Classics, Chrysalis Ensign vor fi şi ele cedate. De asemenea, multe dintre filialele europene ale casei EMI nu vor fi păstrate. Vizate sunt filialele din Franţa, Spania, Suedia şi Polonia. Pentru Uniunea Europeană, ideea generală este aceea că Universal Music nu trebuie să depăşească 40% din cota de piaţă în acele state europene.

După această fuziune, Universal îşi consolidează poziţia de lider mondial în muzică şi de lider mondial european, noua entitate urmând să reconsidere termenii de negociere cu diversele platforme deţinute de giganţii internetului.

Următoarea bătălie se va da în ceea ce priveşte alegerea viitorilor proprietari ai acestor "bucăţi" din EMI, pe care Universal a fost constrânsă să le scoată la vânzare. Comisia Europeană favorizează ideea potrivit căreia aceste active să fie cedate aceluiaşi proprietar, pentru ca un al patrulea grup muzical important să poată să apară pe piaţă.

În aceste condiţii, BMG Rights, un joint-venture care asociază gigantul Bertelsmann şi Kohlberg Kravis Roberts & Co., pare să fie candidatul cel mai bine plasat, întrucât este o companie europeană. Însă Warner Music, candidatul eliminat în 2011 din cursa pentru achiziţionarea casei EMI, se află încă în cărţi, la fel ca Sony Music şi un număr mare de independenţi.