Dilema extinderii Sika: achiziţie sau proiect greenfield?

La 10 ani de la înfiinţare, perioadă în care şi-a crescut afacerile de peste 30 de ori şi a construit o fabrică de aditivi la Braşov, subsidiara locală a Sika, producător elveţian de materiale chimice pentru construcţii şi industrie, intenţionează să-şi extindă operaţiunile şi ia în calcul fie o preluare, fie o investiţie greenfield. Ileana Nicolae, CEO al Sika România, vorbeşte într-un interviu acordat revistei Business Construct despre strategia de extindere şi aşteptările companiei privind evoluţia afacerii, măsurile luate în criză sau impactul turbulenţelor politice asupra pieţei.

Proiectul extinderii a apărut încă din 2007, dar avântul a fost tăiat de criza economică, iar de atunci compania "se joacă" cu această idee, afirmă Ileana Nicolae, una dintre cele mai cunoscute femei din top managementul local al industriei construcţiilor.

Dacă varianta construirii unei unităţi de pro­ducţie a mai fost vehiculată, opţiunea achiziţiei nu a fost menţionată până în prezent în mesajele publice ale Sika România. Între timp, criza economică s-a mai domolit, dar a fost dublată de cea politică.

"Ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele luni nu ne-a făcut bine, ne-a pus frână, pentru că eram mult mai avântaţi vizavi de acest proiect. Deocamdată stăm să mai respirăm un pic şi să ne mai gândim", spune Nicolae, care conduce operaţiunile Sika România încă din 2002, anul intrării grupului elveţian pe piaţa românească. Ea afirmă că în prezent compania are discuţii cu trei producători locali de mortare uscate pentru o eventuală preluare, operaţiune pentru care nu este luat în calcul doar preţul de achiziţie, ci şi caracteristicile unităţii de producţie, care trebuie să fie una modernă, know-how-ul şi piaţa de desfacere. De altfel, grupul pune un accent ridicat pe achiziţii, astfel că anul trecut compania a anunţat preluări în China, Elveţia, Italia, Brazilia, Spania şi Canada.

În cazul construcţiei unei fabrici, Sika vizează realizarea unor produse de calitate înaltă, deci nu are în plan dezvoltarea unei capacităţi de producţie foarte mari. Managerul Sika România apreciază că o investiţie într-o unitate nouă de mortare uscate poate începe de la 3 milioane euro şi poate ajunge la 15 - 20 de milioane de euro, în funcţie de capacitate sau zona în care se află terenul.

O asemenea fabrică trebuie construită în proximitatea sursei de nisip, materia primă utilizată, în condiţiile în care mortarele uscate sunt produse ieftine, cu un impact ridicat în cost al transportului.

Pentru o eventuală fabrică nouă construită de Sika, ea a enumerat drept zone potenţiale Clujul, sudul

Bucureştiului sau Turda. "Unde sunt fabrici de ciment de obicei există sursă de nisip", a adăugat managerul.

Referitor la bugetului alocat extinderii, Nicolae afirmă că investiţia nu are un plafon prestabilit, însă are nevoie de aprobarea grupului, care trebuie să fie mulţumit de conceptul propus şi de profitabilitatea proiectului. "E foarte posibil să ne finanţăm din surse proprii, din cash flow-ul companiei. Noi am mers pe profit din primul an de activitate", spune ea.

Decizia, cel mai devreme în 2013. Când ar putea fi luată cel mai devreme o decizie privind extinderea? "Anul viitor", răspunde Nicolae, care aş­teaptă în această perioadă şi informaţii privind impactul modificării structurii managementului la nivel de grup, măsură anunţată recent de Sika şi care va fi implementată de la 1 ianuarie 2013.

Grupul elveţian a deschis singura fabrică deţinută în România în 2008, la Braşov. Aditivii produşi aici acoperă 25% din cifra de afaceri a subsidiarei locale, diferenţa fiind acoperită de diverse categorii de produse importate. Compania este structurată în două divizii - Construcţii şi Industrie - şi furnizează produse pentru sigilări, lipiri, ranforsări, reparaţii, hidroizolaţii şi protecţii.

Sika România nu a alocat în acest an fonduri semnificative pentru investiţii, dar vizează în viitor, pe lângă extinderea producţiei, finalizarea proiectului dedicat unei staţii de epurare, un centru nou de dezvoltare şi noi alocări pentru laboratoare. Sika România a investit 2,5 milioane euro în cei zece ani de activitate, fondurile fiind absorbite de sediul central, unitatea de producţie şi depozitul aferent din Braşov, de laboratoarele de cercetare şi dezvoltare pentru betoane, cât şi de centrul de competenţe pentru faţade.

S-a temperat creşterea. Primul semestru a fost "foarte bun": afacerile companiei au crescut cu 20% faţă de perioada similară a anului trecut, sub imboldul proiectelor de infrastructură lansate de autorităţi. Acelaşi ritm s-a menţinut în lunile iulie şi august, dar luna septembrie a debutat sub aşteptări, fiind resimţită acut lipsa finanţării. "Creşterea se va mai estompa pe finalul anului, pentru că deja se simt efectele crizei politice, din păcate. (...) Chiar dacă vom suferi un pic pe sfârşitul de an, avansul pe care l-am obţinut deja e consistent şi atunci mă pot baza pe un 10% plus", spune Nicolae.

În schimb, marjele de profit sunt în scădere în acest an, unul dintre factori fiind scumpirea combustibililor, în condiţiile în care preţurile de vânzare practicate de companie au fost "destul de stabile". În 2011, afacerile subsidiarei locale a grupului elveţian s-au plasat la 77,88 milioane lei (18,4 milioane euro), în creştere cu 21%, iar profitul net s-a menţinut la aproximativ 1,3 milioane lei (circa 300.000 euro), conform datelor raportate la Ministerul de Finanţe.

Cum se anunţă 2013? "La noi bugetarea se face în octombrie. Mergem cu o creştere de 10%, bugetată, pen­tru 2013, care zicem noi că este realistă indiferent ce se întâmplă cu piaţa, pentru că introducem sisteme noi, ne bazăm pe distribuţie, pe magazinele de bricolaj", spune managerul Sika. Compania este prezentă în reţele de bricolaj precum Hornbach, Dedeman, Bricostore, Ambient şi Leroy Merlin, care generează un sfert din livrări. Restul rulajului este sus­ţi­nut prin vânzări directe pe diverse canale, către sta­ţii de betoane sau producători de prefabricate, constructori de infrastructură, antreprenori generali, aplicatori specializaţi, depozite de materiale de construcţii, service-uri auto, unităţi de producţie de sticlă sau parcuri eoliene.

Se bazează pe infrastructură. "Când un domeniu scârţâie, ne concentrăm pe celălalt. Aşa am şi depăşit criza. În anii în care nu au fost deloc proiecte noi am vândut foarte bine în zona de reparaţii, de întreţinere", spune Nicolae.

Pe de altă parte, ea spune că firma pe care o conduce se bazează în continuare pe lucrările de infra­structură, unde apreciază că Sika este furnizor pentru aproximativ 70% dintre proiectele existente, cu o plajă largă de produse.

"Contractăm prin antreprenori şi producătorii de betoane, iar aici lucrurile sunt destul de stabile, pentru că se merge pe nişte reţete care sunt agreate de consultanţă. În general, în asemenea proiecte partea de consultanţă este foarte importantă şi are un cuvânt hotărâtor", adaugă ea. Sika România asigură şi servicii prin laboratoare mobile, "în permanentă mişcare", dar şi de cercetare-dezvoltare.

Ea admite că deşi cele mai importante contracte încheiate de companie în acest an vizează proiectele de autostrăzi, acestea sunt şi cele mai riscante din perspectiva încasărilor, în actuala perioadă.

"În momentul în care au început turbulenţele (politice, n.red.) s-au oprit finanţările la proiectele de infrastructură. Drept urmare, foarte mulţi clienţi au probleme de cash flow. Trebuie să se împrumute ca să supravieţuiască până când încasează banii. Unii nu reuşesc. Noi, fiind furnizori de materiale, suntem ultima verigă în lanţ şi, în general, la noi se termină. E adevărat, avem un grup mare în spate, care ne susţine financiar, dar există totuşi nişte limite", spune Nicolae.

Un alt efect negativ al crizei politice care a marcat România în ultima perioadă este impactul asupra investiţiilor străine, care au dat înapoi, după un început de an promiţător. Şi cam atât, strict din punctul de vedere al Sika România, "pentru că noi nu avem culoare politică", afirmă managerul companiei. Pe de altă parte, măsurile fiscale de stimulare a investiţiilor se lasă în continuare aşteptate, iar schimbarea regulilor în timpul jocului împiedică mulţi investitori să-şi plaseze banii în România. În plus, există probleme cu sistemul de educaţie, de sănătate, cu protecţia socială, iar acestea se răsfrâng şi asupra activităţii compani­ilor. "Ies pe bandă absolvenţi de facultate care nu ştiu nimic, care n-au niciun pic de experienţă. În timpul facultăţii nu se face o oră de practică adevărată. (...) Noi asta percepem. Dacă eu caut un specialist, nu pot să găsesc unul cu experienţă decât dacă-l iau de la altă firmă", afirmă Nicolae.

Construcţiile pot roti economia. Ce mă­suri s-au impus în perioada de criză? Unele "drastice". Şeful Sika România spune că a blocat livrările pentru clienţii care nu plătesc la timp. Partenerii contractuali sunt verificaţi strict înainte de semnarea contractelor şi monitorizaţi ulterior pe perioada derulării acordurilor. De condiţii preferenţiale beneficiază clienţii tradiţionali, iar discounturile sunt oferite în cazul plăţilor anticipate.

Mai este loc de scădere pe piaţa construcţiilor? "În mod logic n-ar trebui să continue. Şi după cum a început anul 2012, cu o guvernare raţională şi un pic de spirit gospodăresc, lucrurile pot merge foarte bine. Acesta este un domeniu care poate să pornească motorul economiei. Ponderea construcţiilor în totalul economiei este suficient de mare încât să atragă după sine învârtirea roţii", conchide Ileana Nicolae.

Personal, ea admite că întotdeauna nu a avut decât motive de optimism şi a gândit pozitiv. Din perspectiva businessului pe care îl conduce de un deceniu, optimismul vine din faptul că România este o piaţă în care consumatorul începe să vadă beneficiile unor pro­duse inovatoare. Există cerere. Şi e în creştere, a conchis managerul Sika România, companie care face par­te dintr-un grup cu subsidiare în 76 de ţări şi vân­zări de 4,55 miliarde de franci elveţieni anul trecut.