Producţia de oţel, cel mai bun barometru al economiei reale, aproape de minimul din 2009

Autor: Adrian Cojocar 03.10.2012

Măsurile de stimulare de pe pieţele globale şi-au atins limitele, apreciază analiştii. Problemele Mechel, precum şi decizia ArcelorMittal de a închide un furnal în Franţa sunt cele mai vizibile semnale ale deteriorării climatului, cu efect şi în România.



Cererea şi preţul oţelului, care reprezintă un barometru pentru evoluţia economiei, au atins recent niveluri minime din ultimii patru ani, iar cei mai mari producători de oţel din lume au luat măsuri dure pentru a-şi limita pierderile.

O tonă de oţel a ajuns în octombrie 2012 să se tranzacţioneze pe bursa din Londra la 344 dolari, foarte aproape de minimele înregistrate în anul 2009, când preţul la oţel a coborât până la circa 300 de dolari/tonă de la peste 1.000 de dolari/tonă în vara anului 2008. Scăderea preţului oţelului în vara lui 2008 a semnalizat chiar mai repede decât bursele criza economică din 2009.

"Cât timp nu sunt semnale de relansare a cererii pentru oţel nu putem asista la un reviriment economic. Cred că oţelul este un barometru mai bun pentru evoluţia economică reală durabilă, în timp ce bursele reprezintă un barometru mai bun pentru evoluţia pieţelor financiare. Acest lucru se datorează faptului că oţelul este folosit în industriile intensive în capital, precum cele de construcţii de maşini şi locuinţe, construcţii navale şi în sectorul aeronautic şi când se reiau investiţiile în aceste sectoare creşte şi cererea pentru oţel. Acum asistăm la un proces de deteriorare pentru că măsurile de stimulare luate în trecut şi-au pierdut efectul, iar noile măsuri nu mai sunt la fel de eficiente", spune Andrei Rădulescu, analist la firma de intermediere Broker Cluj.

Problemele de pe piaţă se văd şi pe plan local, unde grupul rusesc Mechel, al doilea jucător de pe piaţă, a anunţat săptămâna trecută că intenţionează să-şi vândă toate cele patru combinate pe care le deţine la nivel local după ce afacerile a trei din aceste combinate au înregistrat în prima jumătate a anului un declin de 45%, iar pierderile s-au majorat cu 76%, la aproape 40 mil. euro. Grupul a avut în primele şase luni pierderi de peste 600 mil. dolari.

Nici situaţia de la ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din România, nu este mai bună, acesta funcţionând în prezent cu un singur furnal faţă de patru câte erau funcţionale înainte de criză şi a deschis în 2012 un nou program de plecări voluntare adresat unui număr de 1.300 de salariaţi la care s-au înscris 700 de muncitori. La nivel internaţional, grupul condus de miliardarul indian Lakshmi Mittal a anunţat închiderea unor unităţi de producţie în Franţa.

Chiar şi chinezii, care au susţinut cererea pentru oţel în ultimii ani, au început să închidă unităţi de producţie.

Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro