Jucând singur şah/ de Ovidiu Genaru
Autor:
Ovidiu Genaru
05.10.2012
Măscăricilor c-un ochi plâns şi c-un ochi râs
le voi îmblânzi nebunia cu jucării.
La arcuri, ţinte, caii nu vor mai fi,
iubesc puternicul, sărut mândrul lor gât,
şi înhămându-i la patru vânturi în roză
le voi da bici ascuţit şi atât.
le voi îmblânzi nebunia cu jucării.
La arcuri, ţinte, caii nu vor mai fi,
iubesc puternicul, sărut mândrul lor gât,
şi înhămându-i la patru vânturi în roză
le voi da bici ascuţit şi atât.
Atac cetatea de la turnul obscur.
O, dar pionii nu vor uita înainte de toate
să lege-ntre cozi maiestatea sa, regele -
deşi îl vor face puţin de ruşine, dar numai atât.
Obscur al doilea, regele rece, prinţul urât.
să lege-ntre cozi maiestatea sa, regele -
deşi îl vor face puţin de ruşine, dar numai atât.
Obscur al doilea, regele rece, prinţul urât.
Ce sărbători se vor întinde-apoi pe tabla
de şah, cu miei jertfiţi rablesian
şi mâini cu vin încrucişate...
Cât despre regină, o regină singură,
bătrână-n lume, fără de cetate
în papuci de casă şi cu văzul surd,
spre marea veselie a pionilor,
această doamnă fără munţi şi râuri
va fi un lucru, o, drăguţ şi absurd.