Cum arată fabrica din Capitală unde Angelli produce vinuri spumante de 13 de ani - Galerie FOTO

Autor: Mădălina Dediu Panaete 11.10.2012

La marginea Bucureştiului, fabrica de vin spumant deţinută de Angelli îşi « vede » ultimele săptămâni de linişte înainte să fie cuprinsă de agitaţia Sărbătorilor de Iarnă. Este amplasată la ieşirea din Bucureşti spre autostrada A1, un loc care la prima vedere nu pare a avea vreo legătură cu tot ceea ce înseamnă vin, nefiind nicio podgorie în apropiere, şi nici aspectul clădirii nu te duce cu gândul că înauntru se află tancuri de "vin cu bule".

Fabrica a costat în anul 1999 când a fost contruită aproximativ 10 milioane de dolari, iar în 2008 sumele au crescut cu încă 2 milioane de euro pentru extinderea spaţiilor de producţie. Unitatea are o suprafaţă de aproximativ 11.000 de mp, iar întregul spaţiu pe care îl deţine compania este de 25.000 de mp.

Înainte de a începe turul fabricii, orice vizitator trebuie să îmbrace un costum de protecţie de unică folosinţă, pentru a respecta normele de igienă, pentru ca niciun microb să nu ajungă în sticlele de vin.

Depozitul în care munţi de cutii cu sticle de vin spumant sunt gata de plecare spre marile magazine este primul care întâmpină vizitatorii. Iar fiecare lot este amplasat astfel încât spumantul mai vechi să plece primul.

Sticle de vin spumant, cât şi lichiorurile, bitterul, dar şi produsele importate, aşteaptă să ia calea magazinelor.

Înaintând prin depozit, încet încet se simte mirosul de vin. Cum intri în spaţiul de producţie, deodată nu se mai aud decât maşinile care umplu sticle cu vin spumant, pun dopurile, etichetele, sârmele de protecţie a dopurilor şi sticlele în cutii. Atunci vizitatorii simt pe propria lor piele că se află într-o fabrică.

Totul se întâmplă foarte repede pentru ca bulele să nu iasă din vin.

Se ridică sticlele pentru vin din lotul adus tocmai din Italia şi se pun pe o bandă care le duce spre un mecanism care le curăţă.

Apoi sunt umplute cu vinul spumant rece, care intrând în contact cu aerul cald umezeşte exteriorul sticlei. Urmează dopurile de plută, etichetele, care sunt făcute dintr-un material special (pentru a nu se deteriora din cauza umezelii).

Totul este mecanizat

Unitatea are trei linii de producţie, de obicei se fabrică doar un produs pe zi, pentru că este nevoie de timp pentru a curăţa instalaţiile de producţie. Nu sunt permise urme dintr-un produs în altul. În prezent se produc aproximativ 8.000 de sticle pe oră, dar se poate ajunge şi la 10.000 de sticle pe oră.

Tancurile unde se prepară vinurile sunt imense.

Oenologul companiei spune că vinul poate sta în aceste tancuri de la aproximativ o săptămână până la câteva luni, dacă mustul este adus imediat ce este făcut.


Materia primă vine din Italia

De la sticle până la sucurile naturale pentru vinul spumant cu arome, totul este adus din Italia. O sticlă costă aproximativ 30 de cenţi. Doar câteva etichete sunt produse în România, de o companie locală.

Şi vinul este adus din străinătate "pentru că în România sunt produse cantităţi foarte mici, iar uneori calitatea nu este atât de bună", a afirmat Marius Obritenschi(FOTO jos), directorul de marketing al Angelli.

"Aproximativ 20% din producţie (atât în volum cât şi în valoare - n.red.) pleacă spre export în ţări precum Spania, Italia, Ungaria, Cipru, dar de curând am livrat şi în Japonia şi Canada", a menţionat Obritenchi.

El mai spune că cea mai mare pondere a produselor, de 65%, este destinată comerţului modern, iar numai 35% comerţului tradiţional.

Pe lângă vinurile spumante, compania mai are în portofoliu vermut (Vermouth Bianco şi Vermouth Rosso), lichioruri (Lichior Cherry, Lichior Fragola, Lichior Afine etc.), lichioruri cremă, bitter, dar şi produse de import (vinuri spumante, şampanie, vinuri liniştite, whisky, votcă şi altele)

Angelli are aproximativ 100 de angajaţi, iar cea mai mare pondere lucrează în vânzări.

Angelli, care face parte din grupul Henkell din anul 2003, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 12 milioane de euro în scădere cu 5% faţă de anul anterior şi un profit de 700.000 de euro, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.