Dincolo de senzaţional, cazul Sima scoate la suprafaţă mizeria de pe piaţa românească de capital

De trei zile, cazul dispariţiei brokerului Cristian Sima ţine capul de afiş al dezbaterilor la televiziunile de ştiri, în presa scrisă şi online, în dezbaterile de pe Facebook. Dintr-o dată, Sima a devenil la fel de notoriu ca şi Dan Diaconescu, celebrul de acum câştigător al privatizării Oltchim.

Toţi românii care au televizor au putut afla în ultimele zile cum un broker poate dispărea cu banii clienţilor, cum nume cunoscute din politică şi showbiz şi-au pierdut banii pe bursă şi, pe măsură ce bulgărele senzaţional s-a rostogolit, cum brokerii sunt nişte hoţi, cum bursa este o ruletă unde fraierii îşi pierd banii şi câţiva şmecheri câştigă.

Probabil că după aceste trei zile, câteva milioane de români care au fost bombardaţi zilnic cu cazul Sima, în ore de maximă audienţă, nu vor mai vrea să audă vreodată de bursă. O campanie de "marketing" extrem de reuşită care trezeşte amintirile neplăcute ale unor celebre cazuri din anii '90, precum Caritas, Safi, FNI.

În această perioadă reprezentanţii Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi brokerii au asistat pasiv cum şi bruma de încredere care ar mai fi existat după căderea bursei din 2008 s-a spulberat. Vor spune probabil că acest caz a făcut un deserviciu pieţei de capital, brokerii vor da vina pe bursă că nu a reacţionat, bursa va spune că brokerii nu-şi fac treaba. Fiecare va arăta cu degetul pe altcineva şi, în final, toată treaba va fi îngropată. Brokerii se vor întoarce la "miuţa" lor, după cum spunea recent un fost CEO de bancă, bursa va rămâne la fel de anonimă, iar companiile româneşti vor ajunge să se finanţeze la Varşovia, Viena sau în altă parte.

Dincolo de senzaţional şi de publicitatea negativă, cazul Sima a ferit colţul preşului sub care se ascunde de ani de zile mizeria pieţei de capital din România. O mizerie la care au contribuit deopotrivă ţepari, manageri incapabili, politicieni şi nu în ultimul rând brokerii orbiţi de interese personale şi ahtiaţi după câştiguri mici.

Toţi au vrut să investească puţin, eventual banii altora, şi să câştige mult. Toată lumea vrea să fie şef, dar nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea eşecului. Foarte puţini sunt cei care au făcut ceva în ultimii zece ani pentru a creşte vizibilitatea bursei, pentru a atrage antreprenorii locali să-şi finanţeze afacerile pe bursă.

De ani de zile toată lumea din piaţă vorbeşte (neoficial) de faptul că nu există o direcţie comună, că oamenii nu se înţeleg între ei, că fiecare trage la interesele lui meschine. La fiecare adunare generală a acţionarilor de la BVB, Sibex sau de la SIF-uri sunt jocuri de culise şi trădări. În loc să câştige oameni cu viziune care au un program coerent de dezvoltare, câştigă cei care au conexiuni politice mai puternice sau cei care oferă preţul cel mai bun.

Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) fie nu fac nimic, fie decid în funcţie de ce le dictează politicienii care i-au plasat acolo. Oricum, mulţi dintre ai nu au nicio legătură cu piaţa de capital, nu au expertiza să decidă.

Toată lumea se plânge de lucrul acesta când pierde, dar nimeni nu face nimic, pentru că data viitoare s-ar putea să fie în tabăra câştigătoare. Nimeni nu-şi asumă nicio declaraţie publică.

În scrisorile sale, Sima vorbeşte despre jocurile de culise de la Sibex, despre lupta cu SIF-urile, despre cum ar fi intervenit un anumit politician pe lângă SIF-uri sau pe lângă CNVM, despre cum celui mai puternic şef de SIF din România i s-ar fi promis fotoliul de preşedinte al CNVM, doar ca să-l lase pe Sima în continuare şef la Sibex.Aceste afirmaţii nu sunt în acest moment verificabile, dar cu siguranţă par veridice. Aceasta este piaţa de capital din România.

De şase ani de când BVB a fost dată pe mâna brokerilor (firmele de brokeraj au primit acţiuni gratuite la bursă), la fiecare AGA au loc aceleaşi jocuri. De şase ani, tranzacţiile de pe bursă scad şi nu se listează nicio companie. Bursa moare, dar în loc s-o salveze toată lumea se luptă să-şi împartă pomana.