Învăţămintele cazului Sima: Nu credeţi în promisiuni deşarte de câştig şi verificaţi la sânge brokerul care vă investeşte banii

Românii aflaţi la prima întâlnire cu piaţa de capital ar putea trage gre­şit concluzia că toţi brokerii sunt escroci sau că bursa este un cazinou sau un joc piramidal după dis­pariţia brokerului Cristian Sima, fost pre­şe­dinte al Bursei din Sibiu şi persoană invi­tată adesea la posturile TV pentru a-şi expune opiniile despre criză şi pieţele finan­ciare. Su­po­zi­ţiile că el ar fi pierdut banii unor clienţi făcând in­vestiţii riscante au îngroşat şi mai mult ima­ginea de schemă ponzi sau de pariu la ruletă a bursei.

Trebuie însă menţionat că piaţa de capital nu are nicio legătură cu cazul brokerului Cris­tian Sima şi că există diferenţe foarte mari între bursa de la Bucureşti şi piaţa valutară Forex, unde Sima a investit banii clienţilor, între un bro­ker autorizat şi o firmă înregistrată în Insulele Virgine, prin care Sima a investit banii clien­ţilor, dar şi diferenţa dintre o investiţie fă­cută pe cont propriu de un investitor şi o in­ves­tiţie făcută de un broker în numele investi­to­rului.

"În România îşi desfăşoară activitatea o cate­gorie de persoane şi societăţi comerciale, neautorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mo­biliare, care atrag bani pentru investiţii Forex făcându-şi reclame agresive şi minci­noase pe internet, care nu sunt verificate de ni­meni. Atunci când cineva este păgubit de aceste persoane sau SRL-uri, daunele de imagine se extind şi asupra brokerilor şi administratorilor de bani autorizaţi şi reglementaţi, care nu îşi fac nici reclamă şi nici nu promit câştiguri pentru că astfel de comportamente sunt interzise de lege", a spus Răzvan Rusu, director de investiţii la societatea de administrare Certinvest.

Pentru investiţiile pe bursa de la Bucureşti prin brokeri autorizaţi există legi, regulamente şi autorităţi care protejează sau compensează în caz de nevoie investitorii. Atunci când apar nereguli, legile dau posibilitatea prejudiciaţilor să îşi recupereze daunele.

Legile şi reglementările româneşti nu protejează investitorii care îşi lasă banii pe mâinile unei firme neautorizate, aşa cum este WBS Holding, înregistrată în Insulele Virgine. Nu îi protejează nici pe cei care investesc pe piaţa valutară Forex, una dintre cele mai riscante pieţe financiare din lume care nu este reglementată şi nici supravegheată. Astfel că clienţii societăţii WBS Holding care au investit pe piaţa Forex, pariind pe cursul euro/dolar, s-au expus nu doar riscului valutar, ci şi riscului de a lucra cu o societate supravegheată şi reglementată într-un paradis fiscal.

"De cele mai multe ori se vorbeşte despre relaţia dintre broker şi client, însă mult mai importantă este societatea prin care clientul lucrează. Dacă societatea este autorizată şi re­gle­mentată în România, clientul are posibi­litatea să îi verifice activitatea şi reputaţia. Dacă clientul lucrează printr-o firmă înregistrată într-un paradis fiscal, clientul îşi asumă un risc ridicat pentru că nu poate verifica activitatea", a spus Alin Brendea, director de operaţiuni la societatea de brokeraj Prime Transaction.

Clienţii WBS Holding s-au bazat pe buna credinţă a celui căruia i-au încredinţat banii, aceştia fiind atraşi de discursul şi personalitatea lui Cristian Sima.

Un broker cu experienţă pe piaţa locală de capital îl descrie pe Cristian Sima ca pe o per­soa­nă exotică, cu carismă, care reuşea să atragă per­soanele cu puţine cunoştinţe despre piaţa de capital. "Sima s-a făcut remarcat prin pesimism şi printr-un discurs apocaliptic despre evoluţia pieţelor financiare, despre colapsul băncilor, declaraţii care în aceste vremuri tulburi au prins şi au cucerit nu puţine persoane, unele dintre ele cu cunoştinţe solide de economie şi finanţe. Clienţii au încredere în Sima şi îl cred atunci când le spune că le va recupera pierderile, chiar dacă Sima a fugit din ţară şi a recunoscut că a pier­dut banii unora dintre ei", mai spune bro­kerul.

Convingerea cu care Sima prevestea pră­bu­şirea sistemului bancar mondial şi uşurinţa cu care declara că ştie cum se pot face bani din colaps au cucerit câteva zeci de persoane. Aceştia ar fi trebuit să fie conştienţi că cu greu s-ar fi putut adăposti de colaps în tranzacţii valutare operate prin intermediul băncilor.

Alin Brendea, de la Prime Transaction, atrage atenţia că este ilegal ca un broker auto­rizat sau un administrator de investiţii să facă promisiuni clienţilor.

"Legea interzice brokerului să garanteze un câştig clientului, mai mult chiar brokerul este obligat de lege să spună că performanţele trecute nu garantează performanţele viitoare".

Răzvan Rusu mai spune că o persoană care pro­mite un câştig sigur şi rapid sau care declară că ştie cum să câştige dintr-un presupus colaps finan­ciar ar trebui să fie privită cu mare neîn­cre­dere.

"Reputaţia şi activitatea unui broker tre­buie verificate prin date concrete, prin istoricul pe mai mulţi ani al activităţii sau al perfor­man­ţelor, şi nu prin legende sau povestiri publicate pe internet. Nu există câştiguri sigure atunci când faci investiţii pentru că investiţia înseamnă asumarea unui risc, cu cât riscul e mai mare cu atât creşte potenţiala pierdere", a spus Rusu.

Potrivit informaţiilor publicate de presă, clien­ţii WBS Holding i-ar fi dat mandat lui Cris­tian Sima să le administreze discreţionar banii, mai exact l-au delegat să ia deciziile de investiţii în locul lor. Potrivit legislaţiei româneşti, în con­tractul de mandat încheiat cu un broker auto­rizat pentru un cont discreţionar există obli­ga­ti­vi­tatea legală ca investitorul să semneze că a luat la cunoştinţă riscurile la care se expune prin de­le­garea deciziei de investiţie unei alte per­soane.

"Brokerul se angajează să investească banii în clasele de active agreate cu clientul, după ce a discutat în prealabil cu clientul despre riscul investiţiilor şi după ce l-a încadrat într-un profil de risc. Brokerul nu este părtaş la pierderea clien­tului dacă contul este pe pierdere şi bro­ke­rul a respectat condiţiile agreate cu clientul, bro­kerul nu poate fi tras la răspun­dere", a mai spus Brendea. De asemenea, clientul poate vedea în orice moment ce se întâmplă în contul administrat dis­cre­ţionar deschis la un broker autorizat, poate fixa dinainte limite de pierdere sau să pre­cizeze instrumentele în care brokerul nu are voie să investească.

Investitorii care vor să reducă riscurile de a fi traşi pe sfoară sau de a pierde în urma unor reco­mandări greşite din partea brokerilor pot veri­fica şi dacă aceştia au asigurare profe­sio­nală. Specialiştii din industria asigurărilor spun că în prezent puţini intermediari de servicii financiare au astfel de asigurări.

"Anumiţi furnizori de servicii de consul­tan­ţă sau intermediere sunt obligaţi să deţină o po­liţă de răspundere profesională pentru pre­ju­dicii aduse clienţilor. Nu există însă o asemenea obli­gaţie în cazul intermediarilor de pe piaţa de capital, astfel că fiecare decide dacă încheie sau nu o asemenea poliţă. Cererea este foarte re­dusă şi de aceea asigurătorii locali nu au dez­vol­tat prea multe produse specifice, dar soluţii există. Cred că ar trebui ca această problemă să se discute mai serios", afirmă Eduard Simionescu, directorul general al brokerului de asigurări Greco JLT.

Simionescu spune că a avut în trecut un client de pe piaţa de capital, dar care a renunţat la poliţa de răspundere profesională după câţiva ani de contract. Şi poliţele de Banker's Blanket Bond (BBB), care acoperă în principal fraudele efectuate de clienţii instituţiilor finan­ciare, ar putea fi o umbrelă pentru cei păgubiţi.

De învăţămintele pe care le va trage opinia publică din cazul Cristian Sima depinde dezvoltarea pieţei locale de capital, în mo­mentul de faţă este unul dintre cele mai vitre­gite sectoare ale economiei din cauza impac­tului crizei financiare, dar şi a lipsei de popularitate în rândul românilor.

Bursa de Valori Bucureşti, firmele de bro­keraj şi cele care oferă servicii de tranzacţionare pe Forex, managerii de fonduri de investiţii trebuie să se implice mai puternic în educarea publicului pentru a face ca astfel de cazuri să fie evitate pe viitor.

Investiţii la bursă vs. tranzacţionare pe Forex

Investiţia în acţiuni

• Investitorul cumpără o fracţiune din companie (Petrom, Fondul Proprietatea, Apple, Google); el devine proprietar.

• Investitorul câştigă bani din creşterea preţului acţiunii, care depinde de evoluţia rezultatelor financiare şi de mişcările generale ale bursei.

• Investitorul câştigă bani şi din dividende dacă societatea face profit şi distribuie o parte din câştig acţionarilor.

• Când compania este pe pierdere, investitorul nu este obligat să vină cu bani de acasă, lui i se poate propune să participe la majorări de capital, dar nu este obligat să o facă (în schimb i se diminuează participaţia în companie).

• Când compania dă faliment, investitorul mai poate recupera teoretic ceva după ce activele sunt vândute şi se plătesc toate datoriile; în practică, investitorul poate pierde toţi banii în caz de faliment.

• Companiile de pe bursă sunt obligate să fie transparente, să raporteze rezultatele financiare şi orice informaţii care sunt relevante pentru investitori în luarea deciziilor de investiţii.

• Pe bursă se tranzacţionează, în general, doar banii cu care un investitor vine de acasă. Cu 10.000 de lei, un investitor poate cumpăra acţiuni de 10.000 de lei. Astfel, când preţul acţiunii scade cu 1%, investitorul pierde 100 de lei, iar când creşte cu 1%, investitorul câştigă 100 de lei. Există şi posibilitatea tranzacţionării în marjă, dar asta doar dacă investitorul este dispus să-şi asume riscuri mai mari.

• Pe bursă poate câştiga şi vânzătorul unei acţiuni şi cumpărătorul: vânzătorul marchează un profit trecut, iar cumpărătorul poate obţine şi el un câştig în viitor.

• Investiţia pe bursă poate fi pe termen scurt (o zi, o săptămână) sau pe termen lung (1 an, 5 ani sau zeci de ani).

Tranzacţionarea pe piaţa Forex

• Pe Forex, un investitor cumpără sau vinde contracte pe cursul valutar (EUR/USD, EUR/CHF etc.), pe preţul mărfurilor (petrol, aur etc.), pe preţul unor acţiuni (CFD pe acţiuni); investitorul nu deţine efectiv activul, nu este proprietar.

• Investitorul câştigă din diferenţa de preţ: dacă a cumpărat contracte el câştigă când preţul creşte, dacă a vândut câştigă când preţul scade.

• În cazul CFD-urilor pe acţiuni, investitorul poate primi dividende (dacă este cumpărător - adică are o poziţie long) sau poate fi obligat să plătească dividende (dacă este vânzător de contracte - poziţie short).

• Investitorul pierde când cotaţia contractului merge împotriva a ceea ce a pariat. Dacă investitorul este long atunci pierde când cursul contractului scade, iar dacă are poziţii short, atunci câştigă când cotaţia creşte.

• Cotaţiile contractelor futures sunt influenţate de numeroşi factori, de la decizii de politică monetară ale băncilor centrale până la atentate teroriste sau războaie, evoluţiile fiind mult mai imprevizibile decât în cazul acţiunilor.

• Pe Forex, investitorul tranzacţionează obligatoriu în marjă. Pentru fiecare euro propriu el primeşte 99 de euro credit (sau 199 sau 499). Astfel, cu 10.000 de euro, investitorul poate tranzacţiona un milion de euro. Banii propii se numesc marjă. Dacă a cumpărat un contracte pe cursul euro/dolar în valoare de un milion de euro, iar cursul creşte cu 1%, atunci investitorul câştigă 10.000 de euro. La cei 10.000 de euro investiţi, asta înseamnă profit de 100%. Asta e partea atractivă, dar în acelaşi timp, la o scădere cu 1% a cotaţiei investitorul pierde 10.000 de euro, adică toţi banii cu care a venit de acasă. Din această cauză riscurile sunt foarte mari.

• Pe Forex, suma câştigurilor este egală cu suma pierderilor, pentru fiecare contract există un cumpărător şi un vânzător, iar ceea ce un investitor câştigă, un altul pierde. În general procentul investitorilor care câştigă este mult mai mic decât cel al investitorilor care pierd.

• Investiţia pe Forex este pe termen foarte scurt (între câteva minute şi o zi).