CJUE: Slovacia nu a încălcat dreptul UE când i-a refuzat intrarea preşedintelui Ungariei

Împrejurarea că un cetăţean al Uniunii exercită funcţia de şef de stat este de natură să justifice o limitare, întemeiată pe dreptul internaţional, a exerciţiului dreptului de liberă circulaţie, a conchis CJUE.

La invitaţia unei asociaţii cu sediul în Slovacia, preşedintele Ungariei, László Sólyom, programase să se deplaseze, la 21 august 2009, în oraşul slovac Komárno pentru a participa la ceremonia de inaugurare a unei statui a Sfântului Ştefan. În 20 august este o zi de sărbătoare naţională în Ungaria, la această dată fiind comemorat Sfântul Ştefan, întemeietorul şi primul rege al statului maghiar. Pe de altă parte, în 21 august este o dată considerată sensibilă în Slovacia, în măsura în care, la 21 august 1968, forţele armate ale unui număr de cinci ţări din Pactul de la Varşovia, printre care trupele maghiare, au invadat Republica Socialistă Cehoslovacă.

După mai multe schimburi diplomatice între ambasadele celor două state membre cu privire la vizita programată a preşedintelui Ungariei, Ministerul Afacerilor Externe slovac a comunicat în cele din urmă, la 21 august 2009, o notă verbală ambasadorului Ungariei în Republica Slovacă, prin care îi interzicea preşedintelui Ungariei să intre pe teritoriul slovac. Această notă invoca, pentru a justifica interdicţia menţionată, Directiva 2004/381 privind libera circulaţie în Uniunea Europeană.

Preşedintele ungar Sólyom, care a fost informat cu privire la conţinutul notei în timp ce se deplasa către Slovacia, a confirmat primirea acesteia la frontieră şi a renunţat să intre pe teritoriul acestui stat membru.

Întrucât a considerat că intrarea preşedintelui său pe teritoriul slovac nu putea fi refuzată în temeiul directivei, Ungaria a solicitat Comisiei să introducă la Curtea de Justiţie o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva Slovaciei. Comisia a apreciat însă că dreptul Uniunii nu este aplicabil vizitelor efectuate de şeful unui stat membru pe teritoriul altui stat membru şi că, în aceste condiţii, pretinsa neîndeplinire a obligaţiilor nu este întemeiată.

Ungaria a decis în continuare să introducă la Curte, din proprie iniţiativă, o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva Slovaciei, astfel cum îi permite tratatul. Comisia a decis să intervină în procedură în susţinerea Slovaciei.

În hotărârea pronunţată marţi, Curtea constată că, întrucât Sólyom are cetăţenia maghiară, acesta beneficiază de statutul de cetăţean al Uniunii, ceea ce îi conferă dreptul de circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre.

Cu toate acestea, Curtea aminteşte că dreptul Uniunii trebuie interpretat în lumina normelor relevante ale dreptului internaţional, întrucât acest drept face parte din ordinea juridică a Uniunii şi este obligatoriu pentru instituţiile acesteia. În acest context, Curtea arată că, în temeiul normelor cutumiare ale dreptului internaţional general, precum şi al normelor convenţiilor multilaterale, şeful de stat se bucură în relaţiile internaţionale de un statut special care presupune, printre altele, privilegii şi imunităţi. Astfel, prezenţa unui şef de stat pe teritoriul unui alt stat impune acestuia din urmă obligaţia de a garanta protecţia persoanei care îndeplineşte această funcţie, şi aceasta independent de calitatea în care are loc şederea sa.

Statutul de şef de stat prezintă, aşadar, o specificitate, ce decurge din faptul că este reglementat de dreptul internaţional, ceea ce face ca, pe plan internaţional, acţiunile sale, precum prezenţa sa în străinătate, să intre sub incidenţa acestui drept, în special a dreptului relaţiilor diplomatice. O astfel de specificitate este de natură să deosebească persoana care se bucură de acest statut de toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii, astfel încât accesul acestei persoane pe teritoriul unui alt stat membru nu este supus aceloraşi condiţii precum cele aplicabile celorlalţi cetăţeni.

În consecinţă, împrejurarea că un cetăţean al Uniunii exercită funcţia de şef de stat este de natură să justifice o limitare, întemeiată pe dreptul internaţional, a exercitării dreptului de circulaţie pe care dreptul Uniunii îl conferă acestei persoane. Curtea constată că dreptul Uniunii nu îi impunea Slovaciei să garanteze accesul preşedintelui Ungariei pe teritoriul său.

De asemenea, deşi Slovacia a invocat în mod greşit Directiva 2004/38 ca temei juridic pentru refuzarea accesului preşedintelui Ungariei pe teritoriul său, această împrejurare nu constituie totuşi un abuz de drept în sensul jurisprudenţei Curţii.

În aceste condiţii, Curtea de la Luxemburg a respins acţiunea formulată de Ungaria în ansamblul său.