Energia solară atrage nume mari: Samsung analizează mai multe proiecte. Pe lângă „soare“, companiile coreene cred şi în reactoare

Energia solară, sector al energiilor regenerabile cotat de specialişti cu un potenţial semnificativ de dezvoltare după boom-ul înregistrat de domeniul eolian, atrage nume mari, coreenii de la Samsung, grup cu afaceri de peste 200 de miliarde de dolari, cunoscut mai ales pentru televizoare sau telefoane, analizând acum mai multe proiecte fotovoltaice în România.

În afară de energie verde, coreenii îşi păstrează în continuare interesul şi pentru proiecte energetice mari, aşa cum este cazul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, investiţie pe care statul român se chinuie s-o aducă din nou în atenţia grupurilor străine.

"În acest moment sunt trei companii care vor să investească în proiecte solare în România. Una deja va termina un parc la anul. Printre aceste firme se numără şi Samsung, care nu a demarat construcţiile, dar care analizează anumite proiecte", a declarat Park Robyug, ambasadorul coreean pentru energie şi resurse din Ministerul de Afaceri Externe şi Comerţ, în cadrul unui eveniment pe tema energiilor regenerabile.

Dincolo de Samsung, PHN (Photovoltaic New Horizon) este o altă firmă care dezvoltă un parc solar.

"PNH va începe de la anul producţia în parcul solar. Este o energie foarte profitabilă. Iniţial a fost vântul, dar acum este soarele", a mai precizat ambasadorul coreean fără a da însă detalii despre amplasarea investiţiilor sau despre dimensiunea acestora.

Potrivit celor mai recente date publicate de Transelectrica, în prezent în România sunt circa 6 MW în proiecte solare care dau energie în sistem. În medie, pentru a monta un megawatt într-un parc solar este nevoie de circa două milioane de euro şi de un teren de circa două hectare. Motivul pentru care energia solară a devenit un subiect fierbinte este schema de sprijin foarte generoasă pusă la dispoziţie de statul român.

Vor şi la reactoare

Coreenii nu sunt însă interesaţi numai de energie verde, proiectele mari fiind de asemenea pe radarul lor. Printre ele se numără şi reactoarele 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă.

"Când va exista un proiect concret, noi vom fi un partener bun pe partea de echipamente. Sper ca guvernul vostru să ia o decizie pentru că până acum nouă nu ni s-a comunicat nimic concret", a mai precizat Park Robyug.

Pe de altă parte, autorităţile locale spun că pun la cale o nouă strategie pentru acest proiect a cărui valoare se ridică la 4 miliarde de euro. În prezent, în România funcţionează două reactoare nucleare care acoperă circa 20% din producţia totală.

"Am avut săptămâna trecută o şedinţă la EnergoNuclear (compania de proiect pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă - n.red.). S-a luat hotărârea de a-i atrage din nou pe investitorii care s-au retras din acest proiect. Sunt mai mulţi factori prin care i-am putea convinge printre care se numără legile aplicate recent dar şi eforturile prin care se încearcă formarea unei pieţe regionale de energie. Deja am semnat scrisorile pentru companii. Aştept răspunsul lor", a declarat Rodin Traicu, secretar de stat în Ministerul Economiei.

Scurta istorie a unui eşec

Proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă a debutat foarte bine, în 2007 reuşind să atragă cele mai importante grupuri energetice europene, respectiv CEZ (Cehia), Enel (Italia), GDF SUEZ (grup franco-belgian), RWE (Germania), Iberdrola (Spania) la care s-a adăugat şi ArcelorMittal România. Iniţial, statul, prin Nuclearelectrica, trebuia să controleze 20% din acest proiect care la început era evaluat la două miliarde de euro. În vara anului 2008 are însă loc o schimbare bruscă de macaz, statul vrând să controleze un pachet de 51%. În acelaşi timp, fără prea multe explicaţii, valoarea proiectului se dublează, investiţia în cele două reactoare nucleare fiind evaluată la 4 mld. euro. Pe plan mondial izbucneşte criza financiară, momentul fiind marcat în septembrie 2008 de prăbuşirea Lehman Brothers.

Ulterior statul îşi dă seama că nu are cum să-şi susţină participaţia la această investiţie şi dă semnale că este dispus să şi-o diminueze. Problema a fost că nimeni nu a mai fost dispus să-i cumpere acţiunile. În septembrie 2010 vine prima lovitură puternică pentru acest proiect major de investiţii. În acel moment cehii de la CEZ se retrag. Statul este obligat să preia participaţia de 9,15% a cehilor pentru a evita dizolvarea proiectului. În ianuarie 2011 însă urmează un alt şoc pentru că RWE, Iberdrola, GDF SUEZ părăsesc împreună această investiţie. Statul ajunge astfel să controleze 85% din proiectul reactoarelor de la Cernavodă deşi intenţia sa era de a ajunge la o participaţie de 40%.

Oricum, oricând, numai să iasă

"Suntem dispuşi la orice formă, cu orice procente", spune acum Rodin Traicu, scretarul de stat sperând ca până la finele acestui an să existe o nouă structură a companiei de proiect.

Un alt proiect pentru care statul, printr-una dintre companiile din portofoliu, va încerca să aducă investitori străini vizează producţia de energie din gaze naturale. În acest caz este vorba despre Romgaz, cel mai mare produ­cător de gaze din România, în al cărui portofoliu a fost inclusă anul acesta termocentrala Iernut.

"Vrem să modernizăm Iernutul. În august termocentrala a trecut efectiv în contul Romgaz (pentru stingerea unor datorii ale Termoelectrica faţă de Romgaz - n.red.). Ideea este însă să aducem investitori stră­ini pentru grupuri noi", a mai spus Traicu.

Romgaz alături de Petrom sunt scu­tiţi de la formarea coşului de gaze naturale pentru cantităţile folosite în producţia de energie, lucru care produce economii semnificative de costuri.

Petrom a finalizat anul acesta o investiţie de 530 de milioane de euro într-o centrală pe gaze de 860 MW la Brazi.

Liber la exporturi pentru o piaţă dependentă de importuri

Pentru producătorii de gaze, anul acesta ar mai putea aduce o veste bună pentru că vor putea exporta cantităţi din producţia internă. În contextul în care preţul intern este de trei ori mai mic faţă de importurile din Rusia, ten­ta­ţia de a duce gaze peste graniţă va fi mare. Problema este că astfel România va deveni din ce în ce mai dependentă de surse externe de alimentare. Acum, producţia locală aco­peră circa o treime din necesarul de consum, restul fiind importat din Rusia. "Până la sfârşitul anului vor fi făcute toate testele pentru exportul prin conducta Arad-Szeged (care leagă sistemul de transport al gazelor din România cu cel din Ungaria - n. red.)", a încheiat Traicu.