O mie de credite în lei vândute în şapte luni şi bancheri neîncrezători în găsirea finanţării pe termen lung

Băncile au reuşit să convingă anul acesta o mie de clienţi să se împrumute în lei pentru a-şi cumpăra o locuinţă, dar părerile privind mutarea integrală a creditului de retail pe lei rămân împărţite din cauza lipsei resurselor pe termen lung în moneda locală şi a costurilor mari faţă de alternativa finanţării în valută.

Soldul creditelor imobiliare în lei a urcat cu peste 200 milioane de lei timp de şapte luni consecutive, în intervalul februarie-septembrie în care piaţa a intrat pe un trend ascendent, şi a ajuns la un vârf de peste 1,7 miliarde de lei (echivalentul a 380 mil. euro) la sfârşitul lunii trecute, potrivit datelor BNR. Nu există date privind vânzările efective de credite noi, dar diferenţa de sold reflectă îndeaproape vânzările pentru că rambursările sunt nesemnificative.

La o valoare medie de 180.000 de lei (echivalentul a 40.000 de euro) a unui credit imobiliar rezultă un număr de peste o mie de împrumuturi acordate în această perioadă. Astfel, unu din zece credite imobiliare vândute anul acesta este în lei, ceea ce înseamnă totuşi o accelerare faţă de trecut având în vedere că în soldul existent doar unu din 20 de împrumuturi este în lei.

Determinantă pentru accelerarea vânzărilor de credite imobiliare în lei rămâne lipsa resurselor în valută ale băncilor, care nu mai primesc finanţare ieftină în euro de la băncile-mamă. Tocmai banii primiţi din străinătate au susţinut în trecut avansul creditului în valută, în timp ce împrumuturile în lei pe termen lung au fost marginalizate din cauza dobânzilor mari şi a dependenţei băncilor de resurse pe termen scurt în moneda locală.

"Avem o dificultate reală de a vinde credite ipotecare în lei pentru că avem resurse în lei pe termen scurt. Măsurile de prudenţialitate de care trebuie să ţinem cont ne obligă să alocăm doar un anumit procent din aceste depozite pentru credite pe termen lung. Capacitatea de a acorda credite în euro este limitată, de asemenea, de reducerea finanţărilor externe. Este adevărat însă că ne confruntăm şi cu un nivel scăzut al cererii de credite", afirmă Mihai Bogza, preşedintele consiliului de administraţie al Bancpost.

Unul dintre contraargumentele bancherilor la discuţia privind mutarea creditului ipotecar pe lei a fost dintotdeauna lipsa resurselor pe termen lung în moneda naţională, având în vedere că cele mai multe depozite au maturităţi de una până la trei luni. Una dintre soluţiile propuse a fost ca băncile să emită obligaţiuni ipotecare în lei pe termen lung, dar Bogza apreciază că deocamdată nu este posibil acest lucru pentru că piaţa nu este suficient de matură şi costul la care băncile s-ar împrumuta nu ar fi unul rezonabil.

BCR, care deţine 18% din piaţa creditului de retail, s-a grăbit totuşi să se poziţioneze în fruntea curentului de reorientare a creditării dinspre euro spre lei, eliminând din portofoliu variantele de finanţare în valută pentru locuinţe şi pentru nevoi personale cu garanţii. Încă rezistă produsul "Prima casă" în euro, însă şi acesta ar urma să treacă foarte curând pe lei.

Manfred Wimmer, vicepreşedinte executiv pe financiar (CFO) al Erste Group - acţionarul majoritar al BCR -, afirmă că virajul spre lei "nu este o chestiune de finanţare", ci "un pas firesc".

"Decizia noastră recentă de a ne concentra pe creditarea în lei nu este o chestiune de finanţare, este pur şi simplu pasul firesc în condiţiile actuale. Credem că aceasta este direcţia în care ar trebui să se dezvolte piaţa, deoarece creditarea în moneda locală răspunde cel mai bine nevoilor financiare ale clienţilor", afirmă bancherul care a condus BCR în prima etapă a restructurării băncii de după preluarea acesteia de către austrieci.

Mişcarea austriecilor vine în contextul în care aproape 70% din creditele acordate de bănci populaţiei sunt în valută, în timp ce strict pe segmentul ipotecarelor ponderea finanţărilor în valută ajunge la 95%. Creditele ipotecare în valută ajung la un volum total de 7,8 mld. euro, fiind de 20 de ori mai mare decât soldul finanţărilor în lei.

Argumentul decisiv în cazul clienţilor care au optat pentru un credit în valută a fost dobânda mai mică. Diferenţialul de dobândă între lei şi valută este de circa trei puncte procentuale, ceea ce la un credit de valoare medie se traduce într-o rată lunară mai mare cu o treime la un credit în lei. Aceasta întăreşte opinia potrivit căreia piaţa nu este pregătită să treacă la creditarea în lei.

"Piaţa nu este nicidecum pregătită pentru mutarea creditelor ipotecare în moneda locală, dacă ne gândim la diferenţialul de dobândă între cele două monede. Impactul dobânzii nominale este semnificativ în special în determinarea valorii creditului şi în valoarea ratelor din primii câţiva ani", consideră Lucian Cojocaru, vicepreşedintele Volksbank responsabil cu vânzările. El precizează că din perspectivă pruden­ţială mutarea creditului de retail pe lei este perfect legitimă în condiţiile în care se elimină riscul valutar, dar că piaţa înclină spre credite pe durate lungi în valută şi că băncile care au "decis astăzi să se concentreze pe credite pe durate lungi în moneda locală sacrifică perspectiva comercială în favoarea celei prudenţiale". Cu alte cuvinte, riscă să piardă cotă de piaţă în favoarea concurenţei.

Băncile ar putea fi forţate să se uite mai atent la creditele în lei şi în contextul în care BNR a înăsprit la începutul acestui an vânzarea de împrumuturi ipotecare în valută, urcând la 25% nivelul avansului minim, în timp ce la lei aportul minim al clientului a rămas la 15%. Efectele noilor reglementări au întârziat totuşi să apară, în condiţiile în care cele mai multe credite au fost vândute prin programul "Prima casă", unde avansul minim a rămas la 5% şi pentru lei şi pentru valută.

Wimmer spune că programul "Prima casă" în euro se apropie de final, însă Enache Jiru, secretar de stat în Ministerul Finanţelor responsabil cu acest program, afirmă că nu vede de ce nu ar fi luată în calcul acordarea de garanţii suplimentare în simulările pentru bugetul pe 2013 având în vedere succesul programului, respectiv numărul nesemnificativ al defaulturilor. Responsabilitatea întocmirii bugetului pe anul viitor îi va reveni guvernului rezultat în urma alegerilor din 9 decembrie, pe baza negocierilor cu FMI şi Comisia Europeană.

Chiar dacă unii bancheri neagă, din punctul de vedere al Finanţelor este evident că sistemul bancar este afectat de "diminuarea capacităţii pieţei locale de a asigura finanţarea în euro, de dificultăţile pe care le întâmpină jucătorii din sistemul bancar naţional în procurarea de valute străine, în special euro", potrivit notei de fundamentare a unei hotărâri de guvern care le va permite băncilor să includă în programul "Prima casă" varianta de finanţare în lei, după ce până acum s-au bazat pe euro.

Printre aceste bănci se numără şi BCR, care are cea mai mare cotă de piaţă la finanţările în euro prin "Prima casă", cu un sold de circa 1,2 mld. euro.

Circa 30.000 de clienţi ai BCR şi-au asumat riscul valutar prin acest program de creditare, însă Erste a hotărât ca acest risc să fie eliminat pentru viitorii clienţi care vor dori să ia credit de la BCR. "Mai ales în acest moment, când programul «Prima Casă» în euro se apropie de final, le oferim clienţilor o alternativă - un credit ipotecar în lei cu cel mai mic avans cerut pe piaţă şi, foarte important, fără a-şi asuma riscul valutar", spune Wimmer.

Este vorba de avansul de 15% stabilit de BNR ca prag minim pentru creditele ipotecare în lei şi care nu se regăseşte doar în oferta BCR, ci şi a CEC, BRD, ING sau Raiffeisen.

Erste şi filiala sa BCR rămân cel puţin deocamdată pe poziţia cea mai radicală prin eliminarea creditării în euro pe zona de retail. Rămâne de văzut dacă alte bănci care au reuşit să rămână profitabile în pofida crizei vor reuşi să-şi convină băncile-mamă să le susţină mai departe cu linii de finanţare în euro şi astfel să preia din piaţa lăsată liberă de BCR.