Cum vor putea asigurătorii care s-au bătut cu preţuri mici pe piaţa asigurărilor de locuinţe să plătească daunele produse de o catastrofă

Competiţia strânsă dintre asigurătorii care încearcă să obţină o felie cât mai mare din piaţa poliţelor de locuinţe, al cărei efect a fost reducerea drastică a tarifelor, a dus la situaţia teoretică în care companiile de asigurări să nu poată acoperi daunele provocate de un eveniment catastrofal, potrivit unei prezentări a CSA – arbitrul pieţei de asigurări.

Pe segmentul asigurărilor facultative de locuinţe se înregistrează una dintre cele mai bune rate de daună (ponderea des­pă­gubirilor plătite în totalul primelor brute subscrise), de aceea asigurătorii încearcă să obţină o cotă cât mai mare a subscrierilor pe această nişă care repre­zintă mai bine de 15% din piaţa asigurărilor generale.

Daunele sunt însă mici şi pot fi susţinute atâta vreme cât nu există un eveniment ca­tas­trofal care să afecteze un număr mare de locuinţe asigurate, caz în care societăţile ar avea probleme cu plata dau­nelor din cauza capitalizării insuf­i­ciente şi a politicilor slabe de reasigurare.

În acest context CSA vrea să introducă un calcul uniform la nivelul pieţei pentru dauna maximă probabilă şi noi standarde de eva­luare a calităţii reasigurătorilor. Asigurătorii vor fi obligaţi să-şi revizuiască periodic profilul de risc şi să coreleze perioada de subscriere a riscurilor de catastrofă cu cea a contractelor de reasigurare.

Companiile de asigurări au subscris în primul semestru prime de 273 mil. lei (39 mil. euro) din poliţe de asigurare a locuinţelor şi au cedat în reasigurare 91 mil. lei.

Cedările în reasigurare au crescut cu o treime, dar îngrijorarea CSA vine în contextul în care politica de reasigurare diferă semnificativ de la o companie la alta.

Astfel, dacă unii asigurători cedează 10-20% din primele încasate, altele ajung să cedeze şi 90% din prime.

Noile standarde de evaluare a reasigură­torilor vor fi adoptate în contextul în care unele subsidiare ale asigurătorilor străini ajung să cedeze o bună parte a primelor către reasigurători din grup, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la acoperirea reală de care bene­ficiază acestea şi poate fi interpretată ca o formă de transfer al profiturilor în străi­nătate.

Prin reducerea agre­­­sivă a primelor, asigură­torii privaţi au concurat puternic com­pania PAID, care a fost creată în 2010 pentru emiterea asigurărilor obli­gatorii de locuinţe, al cărei portofoliu s-a subţiat puternic în ultimul an şi a ajuns la circa 300.000 de poliţe.

PAID, care vinde poliţe ce acoperă doar daunele produse de catastrofe naturale, a ajuns astfel să deţină în portofoliu doar locuinţe situate în zone vulnerabile, pe care ceilalţi asigurători le-au ocolit. În prezent, peste jumătate din cele 8,3 milioane de locuinţe din România sunt asigurate printr-o poliţă facultativă sau una obligatorie.

Ce probleme sunt pe piaţa asigurărilor de locuinţe şi ce soluţii există

Care este situaţia actuală:

• concurenţa acerbă dintre asigurători a dus la scăderea tarifelor şi implicit a subscrierilor din poliţe de asigurare a locuinţelor;
• numărul poliţelor obligatorii a scăzut considerabil pentru că asiguraţii au optat pentru poliţe facultative, care sunt mai acoperitoare;
• asigurătorii privaţi preiau selectiv riscurile, astfel că poliţele obligatorii au ajuns să fie concentrate preponderent în zonele riscante;
• companiile de asigurări sunt insuficient capitalizate şi pentru a putea susţine riscurile de catastrofă.

Ce soluţii propune CSA:

• instituirea unor pârghii de control al expunerilor la riscurile de catastrofă şi creşterea capitalizării asigurătorilor;
•  introducerea unui calcul uniform la nivelul pieţei pentru dauna maximă probabilă aferentă riscurilor catastrofale;
•  evaluarea calităţii reasigurătorilor străini pe baza ratingurilor acordate de agenţiile de evaluare financiară;
•  obligativitatea revizuirii profilului de risc cel puţin o dată pe an sau de fiecare dată când intervin modificări semnificative în strategia de dezvoltare a asigurătorului;
•  corelarea perioadelor de subscriere a riscurilor de catastrofă cu cea a contractelor de reasigurare;
•  asigurarea prin fondul de garantare a riscului de intrare în insolvenţă a unei societăţi de asigurare ca urmare a producerii unei catastrofe naturale.