Pentru prima dată guvernatorul Mugur Isărescu acceptă că ţinta 2015 pentru euro nu mai e valabilă

BNR a decis să schimbe "tonul" în urma ultimei şedinţe de politică monetară din acest an şi promite să gestioneze "ferm" lichiditatea în sectorul bancar, în timp ce dobânda-cheie a fost păstrată la 5,25% pentru a cincea şedinţă consecutiv, fiind menţinute şi ratele rezervelor minime obligatorii.

Dobânzile la creditele în lei ar putea să crească în perioada următoare, în contextul în care condiţiile de pe piaţa monetară vor deveni mai restrictive în urma controlului "ferm" al lichidităţii din sistem din partea băncii centrale, după cum apreciază analiştii.

BNR a anunţat că va gestiona "ferm" lichiditatea din sistemul bancar, aceasta fiind prima schimbare de ton după mai bine de doi ani în care a asigurat gestionarea "adecvată" a lichidităţii. "Am devenit fermi, nu mai suntem prudenţi. Acest lucru reflectă o întărire a politicii monetare", a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la briefing-ul de presă de după ultima şedinţă de politică monetară din acest an.

Creditele de consum şi ipotecarele în monedă locală s-au scumpit şi în septembrie pentru a treia lună consecutiv, dobânzile urcând din nou la niveluri descurajante pentru clienţi.

"Costul creditarii în lei în viitorul apropiat ar putea fi afectat pe de o parte de condiţiile monetare de pe piaţa interbancară mai restrictive datorită controlului mai strict al lichidităţii din sistem, însă creşterea gradului de competiţie între bănci în acordarea unui astfel de credit ar putea compensa efectul", spune Cătălina Molnar, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.

Rozalia Pal, economistul-şef al Garanti Bank, se aşteaptă la reluarea scăderii dobânzilor în lei doar spre finalul anului viitor.

Dacă BNR va reduce oferta de lichiditate pentru bănci, dobânzile pe piaţa interbancară - bază de cost pentru creditele în lei - vor urca. În ultimele luni s-au conturat o serie de discuţii pe piaţă legate de oportunitatea mutării integrale a creditului de retail pe lei. Chiar şi BNR a avut în ultimul an o serie de intervenţii în sprijinul acestei idei inclusiv prin înăsprirea regulilor de creditare în valută a persoanelor fizice.

Dobânda efectivă medie la un credit de consum în lei ajungea la 15,6% pe an în septembrie, fiind cu o jumătate de punct procentual peste nivelul din august, potrivit datelor BNR.

Banca centrală a subliniat în comunicatul transmis în urma şedinţei perspectivele unei "relative încetiniri a activităţii economice în a doua parte a anului", "persistenţa deficitului con­siderabil de cerere agregată", precum şi faptul că "expansiunea creditului acordat sectorului privat continuă să slăbească", în special pe segmentul împrumuturilor în valută.

Cu toate că banca centrală vede nevoia de dobânzi mai mici pentru finanţarea economiei, are puţin loc de manevră din cauza creşterii inflaţiei peste ţinta anuală şi a presiunilor de depreciere a leului. Creşterea preţurilor la alimente a determinat o răbufnire a inflaţiei în septembrie, rata anuală urcând la 5,3%, peste estimările celor mai mulţi analişti. Pe lângă creşterea inflaţiei şi contextul european volatil ce pune presiune pe cursul de schimb, BNR a luat în calcul la fundamentarea deciziei şi riscurile electorale interne, asociate alegerilor din decembrie.

Banca centrală acţionează pe cele două canale, controlând lichiditatea din sistem prin operaţiuni repo săptămânale şi intervenind în piaţa valutară pentru evitarea oscilaţiilor mari ale cursului leu/euro. "BNR acţionează pe cele două canale şi acest lucru se vede. Înseamnă că acţiunea este evidentă", a spus Isărescu.

Limitarea licitaţiilor săptămânale repo derulate de BNR este o metodă mai rapidă şi mai eficace de acţiune decât modificarea dobânzii de politică monetară, cu un impact mai important asupra cursului de schimb, după cum a declarat anterior Isărescu.

Cum şi-a justificat Banca Naţională decizia

Inflaţia s-a accelerat în septembrie, rata anuală crescând la nivelul de 5,3% de la 3,88% în august, în principal ca urmare a efectelor nefavorabile de natură tranzitorie exercitate de evoluţia preţurilor interne şi internaţionale ale produselor alimentare;

Proiecţia actualizată evidenţiază perspectiva plasării ratei anuale a inflaţiei în afara intervalului de variaţie din jurul punctului central al ţintei (3% pentru 2012 şi 2,5% începând din 2013) până în a doua parte a anului 2013;

Principalele riscuri: o potenţială accentuare a volatilităţii fluxurilor de capital în contextul unei eventuale deteriorări a evoluţiilor mediului extern şi conjunctura electorală internă;

Conduita politicii monetare a vizat ancorarea antici­paţiilor inflaţioniste în condiţiile puseului inflaţionist tranzitoriu, ale unei volatilităţi sporite a fluxurilor de capital şi ale evoluţiei cursurilor de schimb;

Întărirea controlului lichidităţii din sistemul bancar s-a reflectat în creşterea ratelor dobânzilor pieţei interbancare şi în consolidarea acestora în jurul nivelului ratei dobânzii de politică monetară;

Expansiunea creditului acordat sectorului privat continuă să slăbească, scăderea dinamicii anuale reale fiind consemnată mai ales pe segmentul împrumuturilor în valută;

Evoluţia recentă a unor indicatori relevanţi indică o relativă încetinire a activităţii economice în a doua parte a anului, în condiţiile scăderii producţiei agricole cauzate de secetă şi ale deteriorării perspectivelor creşterii economice la nivel european şi mondial;

Persistenţa deficitului considerabil de cerere agregată atenuează însă magnitudinea impactului nefavorabil asupra inflaţiei al majorării cotaţiilor materiilor prime pe plan internaţional şi al evoluţiei cursului de schimb al leului.

Contextul mondial rămâne însă marcat de incertitudini privind soluţionarea durabilă a crizei datoriilor suverane din zona euro şi evoluţiile sistemelor bancare la nivel european.

Mugur Isărescu: Trecerea la euro în 2015 nu mai intră în discuţie acum

Trecerea la moneda euro în anul 2015 "nu mai intră în discuţie acum", dar încercarea de a respecta criteriile de aderare, inclusiv menţinerea deficitului bugetar sub pragul de 3% din PIB, este un bun exerciţiu de disciplină, a declarat guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, citat de New York Times. Ţinta de aderare în 2015 acum "nu intră în discuţie", a spus Isărescu.

El a afirmat într-un interviu că prin menţinerea monedei naţionale România a câştigat flexibilitatea de a ajusta dobânzile, de a controla lichiditatea şi de a permite deprecierea leului pentru reducerea deficitului bugetar. România are o ţintă indicativă de adoptare a monedei euro în anul 2015, însă calendarul va fi pus în discuţie după alegerile parlamentare din această iarnă, potrivit declaraţiilor anterioare ale oficialilor români.

Fără control asupra politicii monetare, ţări din zona euro precum Grecia s-au văzut obligate să se bazeze, în criză, în principal pe măsuri de politică fiscală, respectiv creşterea taxelor şi scăderea cheltuielilor, a precizat guvernatorul în interviul acordat cotidianului New York Times.

"Sigur că au apărut nemulţumirea şi dezamăgirea, deoarece aderarea la UE a fost văzută ca un panaceu. Visele au fost prea înalte", a adăugat Isărescu, potrivit New York Times. Economistul-şef al BNR Valentin Lazea a declarat recent că aderarea la euro în 2015 este dificilă pentru România, iar noul guvern format după alegerile parlamentare din decembrie urmează să decidă dacă va fi menţinut sau nu calendarul de adoptare a monedei unice europene. (Mediafax)

Cum comentează analiştii băncilor decizia băncii centrale şi argumentele acesteia

Cătălina Molnar economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank

Cred că este foarte important să conştientizăm faptul că măsurile de politică monetară ar putea fi considerate un reglaj fin pentru mersul economiei în general, comparativ cu importanţa măsurilor de politică economico-fiscală (mai degrabă în sarcina guvernului).

Problema inflaţiei în România este de natură structurală, mare parte din aceasta fiind determinată de preţurile alimentelor (ce depind de anul agricol - dependenţa de condiţiile meteo trebuind diminuată prin investiţii, reforme) şi preţurile reglementate (unele dintre acestea trebuind liberalizate în timp). În plus, gradul de euroizare relativ ridicat limitează transmisia politicii monetare. Având în vedere deficitul de cerere persistent, am putea fi tentaţi să spunem că banca centrala ar trebui să relaxeze condiţiile monetare. Presiunile inflaţioniste s-au accentuat semnificativ în ultima perioadă, acestea fiind determinate de factori ce nu ţin de cerere şi care ar putea fi reversibili. Chiar dacă teoretic aşteptările inflaţioniste s-ar putea deteriora, este posibil ca datorită faptului că economia este de aşteptat să crească sub potenţial, aceste aşteptări să nu se traspună în comportamentul consumatorului, iar efectele de runda a doua să fie diminuate (costurile mai ridicate cu energia la producător să nu se transmită în preţuri de exemplu). Totuşi, trebuie urmărit gradul de materializare al acestor efecte pentru că dacă perspectivele inflaţiei pe termen mediu s-ar deteriora pe seama lor, politica monetară ar trebui să devină mai restrictivă (adică să se majoreze dobânda de politică monetară). Evaluând, în plus, şi riscurile de depreciere a monedei naţionale, cel mai prudent în momentul actual ar fi ca dobânda de politică monetară şi RMO să rămână neschimbate. Pe de altă parte, nu cred că majorarea dobânzii-cheie pentru a ajuta cursul de schimb ar fi o mişcare sănătoasă pe termen mediu. Pe termen scurt, s-ar putea atrage investiţii de portofoliu, dar care prezintă de fel o natură volatilă, iar dacă din punct de vedere economic România nu va prezenta un avantaj competitiv în creştere (ce poate fi obţinut prin politici guvernamentale mai degrabă), riscul de dezinvestire poate să se materializeze. Pe termen mediu, cred că România va înregistra o inflaţie de peste 3% datorită convergenţei preţurilor (inclusiv liberalizarea preţurilor la energie) şi, ca atare, dobânda de politică monetară actuală ar putea fi foarte aproape de nivelul minim pe care România şi l-ar permite.

Costul creditării în lei în viitorul apropiat ar putea fi afectat pe de o parte de condiţiile monetare de pe piaţa interbancară mai restrictive (datorită controlului mai strict al lichidităţii din sistem), însă creşterea gradului de competiţie între bănci în acordarea unui astfel de credit ar putea compensa efectul. Pe viitor, creditarea în lei ar putea avea un avantaj în faţa creditării în valută datorită procesului de reechilibrare a bilanţurilor bancare în Europa (cu impact negativ asupra liniilor de finanţare în valută ale subsidiarelor locale), dar şi datorită riscului valutar care, din cauza deprecierii leului din ultimii ani, ar putea avea o importanţă mai mare în evaluarea deciziei de creditare a fiecărui agent economic.

Rozalia Pal, economistul-şef al Garanti Bank

Deşi BNR vede nevoia de dobânzi mai mici pentru finanţarea economiei, are mai puţin loc de manevră din cauza inflaţiei peste aşteptări şi peste limita superioară a targetului anual. Pe de altă parte, prin ţinerea dobânzilor la rezervele minime obligatorii, BNR încearcă condiţiile monetare restrictive pe piaţa interbancară ca o prevenire de depreciere a leului. Este doar o strategie pe termen scurt şi, odată ce scad presiunile inflaţioniste, pe care le aşteptăm pe la mijlocul anului viitor, poate să mai elibereze din rezervele minime obligatorii. Credem că scăderea rezervelor minime obligatorii ar fi benefice sistemului bancar pentru stimularea creditării şi oferirea dobânzilor mai mici pentru clienţii bancari.

Creditarea în lei, deşi este mai costisitoare la prima vedere, oferă o siguranţă pentru riscul de depreciere. În anul 2012 s-a observat deja o orientare spre creditele denominate în lei. Datele din sistemul bancar de la sfârşitul lunii septembrie ne-au arătat o creştere anuală de 5% a creditelor în lei, în timp ce creditarea în valută a scăzut cu 0,3% faţă de volumul din septembrie 2011. Această tendinţă de orientare spre creditele în lei se observă în mod special la clienţii corporate, cu o creştere anuală de 13,9%, în timp ce creditarea în valută a înregistrat scăderi. Această tendinţă este ajutată de diferenţialul de dobândă tot mai mic între cele două produse. În timp ce costurile de creditare în lei erau cu peste 10 puncte procentuale mai mari în 2009, acum diferenţa s-a redus la 5 puncte procentuale. Credem că această tendinţă va continua şi în 2013, deşi inflaţia accelerată din România amână scăderile de dobândă în lei pentru viitorul apropiat. Astfel, ne aşteptăm la reluarea scăderii dobânzilor în lei doar spre finalul anului viitor.

Cursul de schimb este influenţat nu doar de decizia BNR, fiind mai mulţi factori care au efect direct asupra lui, cum ar fi riscul politic sau criza financiară europeană. Totuşi, în scenariul de bază luăm în calcul un mediu fără şocuri exagerate care să conducă la deprecierea leului. Decizia de păstrare a dobânzii-cheie şi condiţiile monetare restrictive ar trebui să ajute leul, deci am putea vedea o uşoară apreciere. Trebuie luat în considerare şi faptul că ţări cum ar fi Polonia, Cehia şi Ungaria semnalează scăderi de dobândă şi/sau condiţii monetare mai relaxate, ceea ce face România mai atractivă pentru investitori prin dobânzi relativ mai mari şi astfel intrările de capital pot rezulta în întărirea leului. Astfel, ne aşteptăm la un†raport leu/euro de 4,5 pentru finalul acestui an şi de 4,55 lei/euro pentru sfârşitul anului viitor.

Eugen Sinca, analist al BCR

Principalele motive care au stat la baza deciziei BNR au fost deteriorarea perspectivelor inflaţiei şi presiunile asupra monedei naţionale.

Rata inflaţiei va rămâne peste ţinta BNR în 2012 şi 2013 din cauza creşterii preţurilor la alimente şi a preţurilor administrate. Presiunile externe asupra leului din cauza crizei datoriilor din zona euro persistă, iar alegerile parlamentare din decembrie ar putea complica situaţia.

Cursul de schimb. Pentru anul 2013 ne aşteptăm la variaţii mai ample ale cursului de schimb în comparaţie cu 2012, acesta putând evolua în banda 4,4 - 4,7 lei/euro. Vârfurile de plată către FMI din 2013 şi 2014 fac absolut necesară îmbunătăţirea absorbţiei de fonduri europene, emiterea de noi euroobligaţiuni pe pieţele internaţionale şi intensificarea eforturilor pentru atragerea de investiţii străine directe din afara Europei.