Oamenii de afaceri către politicieni: Jocul vostru politic ne îngroapă. Opriţi-vă şi umpleţi golul dintre România economică şi cea politică

Exasperaţi de incertitudinea politică, de situaţia economică ce pare să nu ofere nicio perspectivă, de un blocaj al plăţilor, revoltaţi de populismul şi de lipsa de curaj a partidelor şi a liderilor lor, oamenii de afaceri lansează un atac abia mascat la adresa clasei politice: după ce că sunteţi lipsiţi de viziune, vă mai şi sabotaţi unii pe alţii, riscând, pentru toţi, să ne pierdem credibilitatea în ochii partenerilor străini; încetaţi să mai promiteţi scă­deri de taxe, ceea ce vrem este stabilitate fiscală.

"Deficit, creştere economică, politică fiscală, competitivitate, curs sau inovaţie sunt cuvinte care ar trebui să se afle zilnic pe agenda publică şi să treacă de la stadiul de uzură la practică. Oamenii de afaceri au nevoie de un dialog real şi constant, transparent, cu autorităţile în aşa fel încât să se umple golul dintre România economică şi cea politică", spune Sorin Mîndruţescu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Americane şi şeful de la Bucureşti al gigantului american Oracle. Sigur că oamenii politici aduc în discuţie aceste lucruri, dar cu câtă credibilitate atâta vreme cât, în plan practic, un asemenea interes nu lasă nicio urmă? Mînduţescu mai spune ceva, cu trimitere abia mascată la campania electorală: oamenii de afaceri nu au cerut neapărat reduceri de taxe, ci predictibilitate fiscală şi dialog cu mediul de afaceri, real, nu formal: "Este cel care poate umple golul existent între cele două Românii - cea politică şi cea economică."

În extrem de complicata situaţie eco­nomică, România trăieşte de câteva luni sub spectrul unei crize politice abia potolite care poate reizbucni oricând, dar care a avut deja efecte vizibile şi clare asupra mediului de business şi al oamenilor. Ajutată de criza politică, deprecierea leului în faţa euro a atins în vară noi maxime. Seceta, cea mai grea din ultimii 50 de ani, a scumpit preţul produselor agricole şi totul s-a vărsat în inflaţie care depăşeşte deja cu mult ţintele asumate. Astfel că BNR a revizuit în urcare prognoza de inflaţie pentru 2012, de la 3,2% la 5,1%, iar pentru anul viitor de la 3% la 3,5%. Un semn extrem de prost, dar nu singurul în fragila economie a României.

Ce înseamnă o devalorizare a leului cu 5% în raport cu euro în acest an? Înseamnă enorm şi pentru companii şi pentru oameni, având în vedere că peste 70% din creditele acordate sunt în valută.

În lipsa unui nou acord de la Viena băncile străine care domină sistemul bancar românesc au început să-şi retragă banii, iar economia rămâne fără finanţare pentru că statul înghite tot din ce a mai rămas. Pe de altă parte, România începe să plătească din uriaşul împrumut de 20 mld. euro, luat de la FMI în 2009, ceea ce afectează rezervele valutare ale BNR şi pune o nouă presiune pe curs.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat ieri că s-a decis împreună cu guvernatorul BNR şi premierul semnarea pentru viitor a unui nou acord cu FMI pentru un an sau doi.

Prognozele privind creşterea economică de anul acesta sunt tăiate, iar cele pentru anul viitor de 1,5 - 2,5% par să nu fie credibile. Prognoza de toamnă a Comisiei Europene stă mărturie: plus 0,8% creştere economică pentru România, în 2012, în vreme ce avansul PIB ar urma să fie de 2,2% anul viitor - procente de creştere insuficiente pentru ca ele să se facă simţite la nivelul economiei, să o împingă într-o spirală a creşterii sustenabile care să mai învioreze şi să deblocheze mediul de afaceri.

Dar şi acestă creştere prognoză este considerată prea optimistă de către analişti.

Vlad Muscalu, economist senior la ING Bank, prezent ieri la ZF Live, a estimat că economia României va creşte în 2013 doar cu 1,6%, o prognoză puţin mai pesimistă decât celelalte instituţii.

Nici în privinţa inflaţiei abordarea sa nu este optimistă. BNR ar putea să ia în considerare o perspectivă mult mai pesimistă asupra inflaţiei, comparativ cu prognoza de 5,1% pentru acest an şi de 3,5% pentru anul viitor.

"Noi credem că vom avea o inflaţie uşor mai scăzută, de 7%, în primul semestru din 2013", spune Muscalu. Adică dublu faţă de ţinta BNR.

Datoria externă a României este şi ea o pro­blemă, atinge acum 35% din PIB şi este îngrijo­rător nu procentul, ci viteza cu care ea se ma­jorează nominal. Fără o creştere economică de peste 4%, şansa de a scădea datoria se reduce.

În privinţa creşterii economice, Mircea Geoană, preşedintele Institutului Aspen şi şeful Co­misiei de politică externă a Senatului, a admis ieri: un procent de creştere de 2% este insu­ficient pentru o economie emergentă care vrea să devină competitivă la nivel european. "Fără o creştere economică anuală de peste 4%, România va avea mari probleme de competitivitate."

Cum aduci această creştere?

FMI este în aceste zile la Bucureşti şi, pe urmele prognozei Comisiei Europene, nu vede evoluţii spectaculoase, dimpotrivă întăreşte pe­si­mismul în privinţa creşterii economice. Şi readuce în discuţie aceeaşi, iarăşi şi iarăşi, nepu­tinţă a administraţiei de a mobiliza fon­durile europene care ar fi trebuit să fie una dintre cheile creşterii economice, masca de oxigen a economiei bolnave, şi nu este.

"Creşterea economică anul acesta este cel mai probabil moderată, mai mică decât anul trecut, de asemenea şi din cauza secetei din agricultură. Privind mai departe, ni se pare că creşterea economică va rămâne modestă şi în 2013, chiar dacă situaţia din agricultură se va normaliza", a arătat ieri şeful delegaţiei FMI la Bucureşti Erik de Vrijer după o întâlnire cu preşedintele Traian Băsescu. Unde se greşeşte? În mobilizarea fon­du­rilor europene pentru a finanţa investiţiile, care sunt cheia creşterii, iar acestei poveşti i se adaugă o alta - amânările din reformele struc­tu­rale care vor frâna creşterea anul viitor, arată Erik de Vrijer. În ultimele zile, s-a petrecut un lucru mai puţin obişnuit. Dincolo de mandatul de ţintire a inflaţiei pe care îl are, BNR a început să-şi arate public şi pe un ton înalt preocuparea serioasă faţă de creşterea PIB. Redresarea economică este lentă şi fragilă, iar bani din afară nu mai vin. Cursul valutar, bugetul şi rezervele au ajuns să depindă de fonduri europene a căror absorbţie este la pământ. Economia fragilă are nevoie de finanţare cât mai ieftină, care nu se vede acum nicăieri, în condiţiile în care absorbţia fondurilor europene - singura finanţare de acest fel - este sub 10% (1,7 mld. euro din totalul de 20 mld. euro puse la dispoziţie de UE) pe fondurile de coeziune. Or, reiterează guvernatorul BNR Mugur Isărescu, România nu se poate dezvolta fără investiţii străine, iar dacă nu vom absorbi fondurile UE, nici nu mai are rost să vorbim despre creştere economică.

La nivel de declaraţii, oamenii politici admit situaţia complicată, dar, prin tot ce fac, uită esenţialul. Aşa cum spune Florin Pogonaru, toţi vorbesc de creştere economică, dar nu există un numitor comun atunci când este vorba de a defini acest concept.

Băsescu a afirmat ieri, după întâlnirea cu delegaţia creditorilor internaţionali: demagogia politică a blocat multe dintre investiţiile care ar fi putut asigura noi locuri de muncă şi creştere economică. Dar preşedintele a fost el însuşi parte a acestei demagogii. Pentru că în mandatul său - şi după ce preşedintele a respins multă vreme această ipoteză - România a luat cel mai mare împrumut din istorie, 20 mld. euro de la FMI şi UE, care ajunge la scadenţă.

Premierul Victor Ponta a spus la rându-i: "Trebuie să înţelegem că nu vom avea niciodată suficient de mulţi bani pentru sănătate, pentru educaţie decât dacă avem un mediu de afaceri performant, iar asta o spun ca premier social-democrat. Lumea economică privată este cea care va construi dezvoltarea României, cea publică trebuie doar să beneficieze şi să sprijine această dezvoltare". Dar premierul a fost parte activă în războiul politic din vară. S-au temperat acum elanurile războiului politic?

Când preşedintele AOAR arată că, în procesul de coabitare politică, o parte o sabotează pe cealaltă şi invers, riscând decredibilizarea României se referă la cel puţin un aspect: în două săptămâni începe un summit crucial al UE care ar urma să tranşeze problema fondurilor UE pentru perioada 2014 - 2020.

Dar nu este limpede încă cine va apăra poziţia României, care va fi aceasta într-un final şi cine va reprezenta ţara acolo: preşedintele sau premierul?

România intră în al cincilea an de criză în care deciziile politice, departe de a aduce claritate, mai mult au scufundat economia: deciziile întârziate de restructurare din anul 2009 din cauza alegerilor prezidenţiale; majorarea TVA de la 19% la 24%, considerată apoi neinspirată chiar de autori; criza politică, cea care a influenţat în vară cursul valutar şi investiţiile; marile greşeli de strategie şi de management care fac din România ultima ţară din UE în materie de absorbţie de fonduri europene nerambursabile, cele care ar fi trebuit să suplinească investiţiile străine care s-au prăbuşit de la 8-9 mld. euro în anii de dinainte de criză la aproximativ 1 mld. euro anul acesta.

Iată acum că, în preajma campaniei electorale pentru alegerile legislative care începe mâine, principalele partide îşi anunţă programele de guvernare şi ofertele politice. Ele vorbesc despre scăderi de taxe şi de impozite, de crearea a zeci de mii, dacă nu a sute de mii de locuri de muncă.

Dar sunt puţine explicaţii, iar problema de fond, anume dacă bugetul le poate susţine, este pasată repede în fraze şi declaraţii neconvingătoare. Uitate sunt vremurile în care Traian Băsescu anunţa deficit bugetar zero în 2013. Partidul său, PDL, anunţă acum că, dacă va ajunge la guvernare, deficitul se va menţine în limita de 3% prevăzută de Tratatul de la Maastricht, dar acesta va fi folosit pentru dezvoltare. Când deficitul de pensii acoperă aproape întreg deficitul bugetar, iar datoria publică creşte rapid apăsând, prin dobândă, asupra deficitului, de unde bani pentru creştere economică din această direcţie?