Mihai Căruntu, BCR: În 3 ani bursa de la Bucureşti îşi va consolida profilul de piaţă de energie

Listarea companiilor de stat din sectorul energiei (Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica) şi liberalizarea preţurilor la gaze şi energie vor face ca bursa de la Bucureşti să se diferenţieze de celelalte pieţe din regiune, aceasta fiind singura şansă de dezvoltare, crede Mihai Căruntu, şeful departamentului de analiză pe piaţa de capital din cadrul BCR.

"Bursa de la Bucureşti începe să aibă o imagine de burse de energie. În acest mo­ment, 45% din bursa de la Bucureşti sunt energie, 40% sectorul bancar, iar în restul de 10% intră: agricultură, farma, construcţii şi toată industria. Asta e partea goală a pa­ha­ru­lui. Partea bună este că în trei ani în Euro­pa Centrală şi de Est vom avea o bursă, cea de la Bucureşti, care-şi va consolida profilul de piaţă de energie. După ce vor fi listate Rom­gaz, Hidroelectrica şi Nuclear­elec­trica şi va avea loc liberalizarea, estimez că peste 70% din bursa noas­tră vor fi energie", a spus Mihai Căruntu ieri la ZF Live.

El a precizat că aceasta este singura şansă de dezvol­tare pentru piaţa de capital locală, care în prezent este ocolită de fondurile străine de investiţii din cauza lichi­dităţii reduse.

"Investitorii străini nu vin pentru că spun că nu sunt companii lichide, iar antre­prenorii români nu-şi listează afacerile pentru că nu ar obţine un preţ suficient de mare din cauză că sunt investitori prea puţini. Rolul de a sparge acest cerc vicios îl are Guvernul, care poate să pună companii mari pe piaţă (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica), care să atragă investitori străini, iar apoi antre­pre­norii români, încurajaţi de venirea investi­to­rilor străini, să-şi listeze companiile. Noi vor­bim doar despre rolul de finanţare al bursei, dar asta nu se va materializa dacă antre­pre­norii români nu încep să vadă bursa ca o platfor­mă prin care să-şi vândă afacerile, aşa cum face fondul de investiţii Enterprise In­vestos în Polonia", a mai explicat Căruntu.

Unul dintre exemplele care pot fi folosite pentru promovarea bursei este Banca Transilvania, care a devenit una dintre cele mai mari bănci locale finan­ţându-se prin bursă.

 

Petrom, cel mai bun exemplu al modului în care sunt evaluate companiile româneşti

Numărul mic de companii cu capi­talizare ridicată şi cu lichiditate decentă face ca investitorii financiari străini să prefere alte pieţe, iar discounturile la care se tranzacţionează acţiunile româneşti să fie semnificative.

"Într-o zonă de predictabilitate redusă cum este acum zona euro evident că investitorii au multe incertitudini şi preferă să rămână în zona pieţelor dezvoltate, unde sunt de asemenea companii atractive, dar care au lichiditate mai mare şi mai multă predictibilitate."

Primul exemplu este Petrom, cea mai mare com­panie locală, se tran­zac­ţionează la un discount de 40% faţă de OMV, din cauza lichidităţii reduse a pieţei de la Bucureşti.

"Petrom are o poveste frumoasă în faţă. Dez­voltările de gaze în Marea Neagră, liberalizarea pieţei gazelor, centrala pe gaze sunt elemente concrete pe termen mediu care să susţină creşterea acţiunilor. Însă, OMV are o lichiditate medie pe şedinţă de peste 10 mil. euro, mai mare decât toată bursa noastră, în timp ce Petrom are tranzacţii de 500.000 de euro în medie pe zi. Automat un investitor financiar mare care vrea să ia expunere pe România şi are o sumă rezonabilă va prefera bursa din Viena şi OMV", susţine Căruntu.

"Există o sincronizare între cotaţiile OMV şi Petrom, însă raportat la rezervele de ţiţei şi gaze care sunt esenţa şi a OMV şi a Petrom, noi am calculat şi a rezultat că în jur de 40% este discountul la care se tranzacţionează Petrom la Bucureşti faţă de OMV. Acest discount nu se justifică prin riscul de ţară, pentru că OMV înseamnă însăşi Petrom şi atunci o parte din explicaţie este nivelul de lichiditate, de adâncime al pieţei care forţează investitorii să se ducă pe alte pieţe", a punctat analistul BCR.

 

Partea bună e că acţiunile româneşti sunt atractive

"Vestea bună pentru bursa noastră este că cele mai importante acţiuni sunt la preţuri atractive, justificate prin randa­mentul dividendului, dar din cauza dimen­siunii mici a bursei trebuie să acceptăm discounturi mari pentru activele româneşti", este de părere Căruntu. Un alt atu al companiilor româneşti este că sunt mai puţin îndatorate decât companiile similare din vestul Europei.

Aşa cum o arată şi evoluţiile din acest an, companiile cele mai importante şi cele mai lichide, categorie în care intră Petrom, Fondul Proprietatea, SIF-urile, Transgaz, sunt şi principalele acţiuni de pe radarele investitorilor şi au avut creşteri de la începutul anului.

Totuşi, Căruntu crede că investitorii ar trebui să se uite şi la companiile din eşalonul doi, care pot oferi oportunităţi pe termen de câţiva ani.

"A doua categorie sunt aşa-zisele companii cu rangul doi de vizibilitate, dar care ar trebui să se afle pe o listă scurtă a investitorilor pe termen mediu şi lung, deoarece sunt deţinute de manageri, salariaţi cum e cazul Compa, Bermas, sau de antreprenori, cum sunt Ropharma, Albalact, şi vor face obiectul unor tranzacţii în următorii 3-4 ani, când ar putea fi preluate de un strategic sau de un investitor financiar", a spus Căruntu.

Acestor companii, piaţa le recunoaşte mai bine valoarea, şi astfel se explică de ce com­panii precum Compa Sibiu, Aerostar Bacău sau Artego Târgu-Jiu au avut şi pro­fituri în creştere, dar şi printre cele mai mari creşteri de pe bursă de la începutul anului.

"Rezultatele slabe sunt sancţionate aproape întotdeauna prin evoluţii slabe de preţ, dar rezultatele bune nu au tractat de fiecare dată preţul acţiunilor în sus. Unei companii precum Compa, care este singura companie românească din top exportatori, piaţa îi recunoaşte valoarea pentru că investitorii se gândesc că la un moment dat salariaţii vor vrea să iasă şi vor vinde. La fel în cazul Albalact sau Ropharma, care sunt conduse de antreprenori care generează încredere investitorilor financiari."

Şi aici este vorba tot despre lichiditate. Există companii care au raportat creşteri de profituri la nouă luni, dar ale căror acţiuni au scăzut pe bursă, iar acest lucru este determinat de lichiditatea redusă. Chiar dacă au rezultate în creştere, investitorii consideră astfel de acţiuni prea riscante.