Câmpia Libertăţii de sub unghii/ de Ioan Viştea

Ştiu! Poate am să mai scriu un volum, o petiţie.

E dreptul meu să aflu dacă e destul.

Voi o să puneţi un căluş pe ţeava puştii a repetiţie,

şi prin decret o să-l trimiteţi la plimbare pe flămând sătul.

Ştiu! Miezul verii mă va-njunghia în inimă şi-o să mă doară.

Prin sânge, globulele ridică pancarde ca nişte stafii.

Veţi pune la poştă cu pâine acră intermediară

coletele-avetisment între ce-a fost şi ce va fi.

Da, ştiu! O să-mi lipsească aerul, lumina, vorbitorul.

Medaliat în piept cu tinicheaua lingurii de ciorbă,

cu-adevărat voi încerca să ştiu cum e poporul:

speriat şi laş ori numai scump la vorbă.

Da ştiu! Veţi căuta pe urmele arcadelor deschise drumul către Padeş,

sub unghii să prefaceţi Câmpia Libertăţii în pustiu,

şi ori de câte ori un os de gips îmi veţi întinde pentru iadeş,

amar, am să răspund de fiecare dată: Ştiu!

Din volumul Ioan Viştea, Hamlet şi gardianul, Editura Eminescu 1995