Agricultorii şi-au dat seama că doar investiţia în silozuri le poate aduce preţuri mai bune la cereale

Fermierii şi casele de comerţ cu materii prime agricole au construit în ultimii patru ani silozuri şi magazii cu o capacitate de 2,6 milioane de tone, adică un val de investiţii de 260 milioane de euro, potrivit calculelor ZF, ce au în vedere un preţ mediu de construcţie de 100 euro/tonă.

În România, o piaţă agricolă unde doar 1,5 din 10 hectare sunt irigate, silozurile şi magaziile rămân unul dintre puţinele instrumente de management al riscurilor.

Investiţia în capacităţi de depozitare poate face diferenţa între profit şi pierdere în condiţiile în care o astfel de „pârghie“  le permite jucătorilor din agricultură să îşi rostogolească stocurile sau să îşi maximizeze câştigurile speculând evoluţia preţurilor materiilor prime agricole.

„Mi-am făcut anul trecut o magazie de 5.000 de tone de cereale, am recuperat banii într-un singur an aşa că am extins anul acesta cu încă 5.000 de tone. În total cred că investiţia s-a ridicat la 1 milion de dolari, dar a meritat. Am văzut peste tot prin lume pe unde am umblat că acesta este mersul lucrurilor. Din cauza anului mai slab câştigurile o să fie mai mici  anul acesta, dar mai am 1.000 de tone de porumb şi aştept să văd cum merg preţurile. Acum ceva vreme ajunseseră la 1.000 lei/tonă, apoi au scăzut la 800 lei/tonă. Aştept şi când o să depăşească 1.100-1.200 lei/tonă îi dau drumul“, astfel explică Ion Ciulinaru, un fermier care exploatează 2.500 de hectare în judeţul Călăraşi, motivele care au stat în spatele deciziei sale de a direcţiona fonduri către investiţiile în capacităţi de depozitare.

Apetitul jucătorilor din agricultură pentru investiţiile în silozuri este vizibil având în vedere că în ultimii patru ani capacitatea de stocare totală de pe piaţa locală a crescut cu 17%, la 17,4 milioane de tone.

Cea mai mare parte a valului de investiţii în silozuri a venit pe linia proiectelor pe bani europeni. Datele Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), instituţia care gestionează proiectele de investiţii pe fonduri europene în agricultură, arată că numărul dosarelor în al căror titlu se găseşte cuvântul „siloz“ se ridică la 88, valoarea acestora fiind de 185,5 milioane de euro. Pe scurt, două treimi din investiţiile în ultimii patru ani au fost făcute pe baza proiectelor cu bani de la Bruxelles.

Furnizorii de silozuri simt creşterea cererii

Creşterea apetitului fermierilor pen­tru investiţiile în silozuri şi magazii se vede şi în afacerile producătorilor şi distribuitorilor de astfel de echipamente.

Marian Ogrinja, directorul Islaz SA, un producător de silozuri şi echipamente de siloz din oraşul Alexandria, judeţul Teleorman, spune că nu­mărul comenzilor venite de la fermieri s-a încadrat pe o pantă ascendentă începând acum doi ani, moment ce coincide cu explozia preţurilor pentru materiile prime agricole determinată de decizia Rusiei, unul dintre giganţii mondiali ai agriculturii, de a-şi suspenda exporturile de cereale. „Cererea din ultimii trei ani a fost mult mai mare decât înainte, iar această evoluţie a apărut în 2010, un punct de inflexiune pe piaţa mondială a cerealelor. Noi producem silozuri de 12 ani şi credeam că piaţa s-a aşezat şi că cererea se stabilizează, dar comenzile au început să crească de acum doi ani“, spune Marian Ogrinja, directorul general al Islaz SA, firmă cu afaceri estimate în acest an la 1,4 mil. euro, în creştere cu 8% faţă de rezultatele de anul trecut.

De ce îşi pun fermierii banii în silozuri

Calcule din spatele inves­ti­ţiei într-un siloz sau într-o magazie de cereale sunt simple. Pentru construcţia unui siloz de 10.000 de tone, care poate stoca recolta de grâu de pe 2.000 ha de teren arabil, un fermier trebuie să plătească aproximativ 1 mil. euro, potrivit datelor din piaţă. O astfel de investiţie îi dă însă acelui fermier un avantaj competitiv clar: capacitatea de a decide momentul în care îşi vinde producţia şi posibilitatea de a evita vânzarea imediat după recoltă atunci când preţurile se află în cădere liberă.

Pe piaţa cerealelor preţurile coboară după recoltă în condiţiile în care la acel moment piaţa este inundată de marfă şi încep să urce treptat ulterior până la recolta din următorul an pe măsură ce cantităţile disponibile în piaţă devin tot mai mici.

Spre exemplu, în iulie-august anul trecut, imediat după momentul în care grâul a fost recoltat cotaţia acestei materii prime agricole era în România de aproximativ 700 de lei/tonă. După opt luni, în martie, aceeaşi cantitate a ajuns să se tranzacţioneze pentru 853 de lei/tonă. Încasările unui fermier cu 10.000 de tone de grâu vândut imediat după recoltă anul trecut s-ar fi ridicat la 1,6 milioane de euro. În schimb, un fermier care ar fi decis anul trecut să ţină cele 10.000 de tone de grâu în siloz timp de opt luni până în luna martie ar fi câştigat 1,95 milioane de euro. Diferenţa se traduce printr-un profit mai mare cu 350.000 de euro, bani suficienţi pentru ca fermierul respectiv să cumpere un tractor şi o combină noi.

Fermierii şi traderii au construit silozuri şi magazii în zone strategice

Jucătorii din agribusinessul românesc s-au concentrat pe achiziţia şi construcţia de silozuri în punctele-cheie ale agriculturii locale: porţile de ieşire a mărfurilor agricole din ţară, dar şi judeţele mari producătoare de cereale.

Judeţele Ti­miş, Constanţa şi Arad ocupă trei din primele cinci locuri în funcţie de numărul de silozuri şi magazii disponibile. Aceste trei judeţe sunt şi printre cele mai importante porţi de ieşire din ţară a materiilor prime româneşti, fie către pieţele din vestul Europei, fie către destinaţii din afara Uniunii Europene prin Marea Neagră. Celelalte două poziţii din topul primelor cinci judeţe cu cele mai multe silozuri sunt ocupate de Călăraşi şi Buzău, două judeţe cu producţii agricole mari.