CJUE: Un plan social poate impune reducerea compensaţiei muncitorilor în prag de pensie

"A lua în considerare în calculul acestei reduceri posibilitatea unei pensionări anticipate ca urmare a unui handicap constituie o discriminare interzisă de dreptul Uniunii", subliniază CJUE, sesizată de o instanţă germană cu un astfel de caz.

Planul social încheiat între întreprinderea germană Baxter şi comitetul său de întreprindere prevede că valoarea compensaţiei de concediere a lucrătorilor din motive economice depinde în special de vechimea lor în cadrul întreprinderii (metoda de calcul standard).

Acest plan poate să prevadă însă, pentru lucrătorii în vârstă de peste 54 de ani, că valoarea compensaţiei este calculată în funcţie de data de pensionare cea mai apropiată cu putinţă (metoda alternativă). Com pensaţia care trebuie plătită acestor lucrători este mai mică decât cuantumul care ar rezulta din aplicarea metodei standard, ştiut fiind că trebuie să fie cel puţin egală cu jumătate din aceasta din urmă.

Domnului Odar, salariat al Baxter de mai bine de 30 de ani, i-a fost recunoscut un handicap grav. Întrucât raportul său de muncă cu întreprinderea a încetat, acesta a primit, în conformitate cu planul social, o compensaţie de concediere.

Faptul de a avea peste 54 de ani a determinat plata unui cuantum mai mic decât cel pe care ar fi avut dreptul să îl pretindă dacă nu ar fi depăşit această vârstă. Metoda de calcul prevăzută de planul social în caz de concediere din motive economice constituie, aşadar, o diferenţă de tratament întemeiată în mod direct pe vârstă.

Planul social prevede în plus că, atunci când lucrătorul are posibilitatea de a primi o pensie pentru limită de vârstă anticipată ca urmare a unui handicap, aceasta este data care este luată în considerare pentru calculul potrivit metodei alternative.

Apreciind că acest calcul al compensaţiei îl dezavantajează pe motive de vârstă şi de handicap, domnul Odar a chemat în judecată Baxter la Arbeitsgericht München (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din München, Germania).

Această instanţă a decis să solicite Curţii de Justiţie de la Luxemburg să se pronunţe cu privire la compatibilitatea, cu dreptul Uniunii care interzice orice discriminare pe motive de vârstă şi de handicap, a eventualei inegalităţi de tratament ce rezultă din planul social.

Prin hotărârea de joi, Curtea constată că interdicţia, prevăzută de dreptul Uniunii, a oricărei discriminări pe motive de vârstă nu se opune reglementării cuprinse într-un plan social, precum cel din speţă, care diferenţiază calculul compensaţiei de concediere în funcţie de vârstă.

Astfel, un asemenea tratament diferenţiat poate fi justificat de obiectivul de a acorda o compensaţie pentru viitor, de a-i proteja pe lucrătorii mai tineri şi de sprijini reintegrarea lor profesională, ţinând însă seama de necesitatea unei repartizări corecte a mijloacelor financiare limitate destinate unui plan social. În plus, trebuie să se considere drept legitim obiectivul de a evita ca de compensaţia de concediere să profite persoane care nu se află în căutarea unui nou loc de muncă, ci care vor primi un venit de substituţie sub forma unei pensii pentru limită de vârstă.

"Rezultă că reglementarea, precum cea din speţă, nu este vădit necorespunzătoare şi nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele menţionate", arată CJUE.

În această privinţă, Curtea de la Luxemburg subliniază că planul social prevede reducerea cuantumului compensaţiei de concediere, dar că acest cuantum variază în mod progresiv în funcţie de vârstă şi trebuie să fie cel puţin egal cu jumătate din cel obţinut prin aplicarea formulei standard. Curtea arată în plus că reglementarea în cauză este fructul unui acord negociat între reprezentanţii angajaţilor şi cei ai angajatorilor, aceştia exercitându-şi dreptul de negociere colectivă recunoscut ca drept fundamental. Faptul de a lăsa astfel în grija partenerilor sociali definirea unui echilibru între interesele lor corespunzătoare oferă o flexibilitate care nu este de neglijat, întrucât fiecare dintre părţi poate, dacă este cazul, să denunţe acordul.

Cu toate acestea, Curtea constată că interdicţia, prevăzută de dreptul Uniunii, a oricărei discriminări pe motive de handicap se opune reglementării în cauză, întrucât aceasta ia în considerare, la momentul punerii în aplicare a metodei alternative, posibilitatea de a primi o pensie pentru limită de vârstă anticipată ca urmare a unui handicap.

Prin urmare, acest tratament diferenţiat între lucrătorii fără handicap şi lucrătorii care suferă de un handicap încalcă atât riscul întâmpinat de persoane care suferă de un handicap grav - care se confruntă în general cu mai multe dificultăţi decât lucrătorii fără handicap pentru a fi reintegraţi pe piaţa forţei de muncă, cât şi faptul că acest risc creşte pe măsură ce acestea se apropie de vârsta de pensionare. Or, persoanele respective au nevoi specifice legate atât de protecţia pe care o impune starea lor, cât şi de necesitatea de a avea în vedere o eventuală agravare a acesteia. Astfel, trebuie să se ţină seama de riscul ca persoanele care suferă de un handicap grav să fie expuse unor nevoi financiare care nu pot fi reduse, legate de handicapul lor şi/sau ca, pe măsura înaintării în vârstă, aceste nevoi financiare să crească.

"Rezultă că reglementarea în cauză, care are ca rezultat plata unei compensaţii de concediere pentru motive economice către un lucrător care suferă de un handicap grav într-un cuantum inferior celui primit de un lucrător fără handicap, are ca efect o atingere excesivă adusă intereselor legitime ale lucrătorilor care suferă de un handicap grav. Această reglementare depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de politică socială pe care le urmăreşte", conchide CJUE.