O mare de paradoxuri (II)/ de Anca Nastasi, Rareş Năstase, Camelia Donţu, Diana Costache

Autori: Anca Nastasi , Rares Nastase , Camelia Dontu 07.12.2012

In fiecare statiune, doua Romanii complet diferite. Contrastul e izbitor. Oaze de relaxare futuriste se invecineaza cu mizeria si saracia anilor 70 in care se balaceste turismul de masa. E adevarat, romanul nu se mai imbulzeste in autobuzul de Mamaia, cum facea pe vremea lui Nea Marin, miliardar.

La 40 de ani distanta, inghesuiala comunista s-a mutat pe plaja, unde numai de relaxare n-a fost vorba.

Romanii n-au protestat, ci au acceptat, resemnati, sa fie inghesuiti mai rau ca sardelele si au si platit pentru asta. Fiindca oferta a fost mult mai mica decat cererea, proprietarii de sezlonguri au facut cartel - au dictat pretul pietei si au facut avere!

Gandaci in camera, cearsafuri rupte si bai innegrite de vreme! Reteta perfecta pentru profit, intr-un turism fara investitii. Insa, de departe, cele mai profitabile afaceri au fost la restaurantele "impinge-tava", si pe plaja, unde cartelul proprietarilor de sezlonguri a vandut la suprapret inghesuiala si nervi.

Consiliul concurentei n-a sesizat, dar analistii ZF au calculat ca doar plaja din Mamaia a adus concesionarilor de nisip castiguri de 30 de milioane de euro numai din inchirierea sezlongurilor. Ce au primit romanii in schimbul taxei de sezlong? Nu bonuri fiscale. Si nici macar siguranta ca isi pot lasa acolo prosopul cat fac o baie.

Cu riscul de a compromite concediul insusi, familiile romanesti s-au scaldat in mare separat, facand cu randul de paza la sezlong. Mai rau, razboiul sezlongurilor a reusit sa dezbine familia chiar si la masa de pranz.

Ideea de pranz, la o terasa, mica, cocheta, pe malul marii, asa cum ne-au invatat grecii, spaniolii sau francezii, e moarta din fasa. Romanul, european sarac, pastreaza cu sfintenie traditia socialista la "Impinge tava". Cantinele care raspandesc mirosul greu de mancare gatita si fac vanzari record. In toate statiunile noastre, faleza e o piata de chinezarii si gablonturi de prost gust. Slapi, hamsii, colaci, gogosi , tiribombe si pizza claie peste gramada. Suvenirurile "traditionale" sunt de-a dreptul grotesti, iar creatorii populari se plang ca nu se vand.

Dupa 23 de ani de la caderea turismului comunist, plajele intinse au fost din nou pline, asa cum numai in filme am mai vazut! Fiindca si cei care au fost in concedii prin strainatate s-au intors acasa.

Turistul retraieste cu seninatate epoca ceausista. Nu poarta pica balansoarului care se opune revolutiei in turism. Nici mobila caraghioasa nu-l supara. Crudul adevar e ca turistul roman n-are pic de pretentii. Nu-i trebuie si nici nu prea vrea sa plateasca servicii de calitate - la ce bun sa se omoare investitorii cu modernizari.

Luchi Georgescu. Are businessuri in industria vinului, a mezelurilor si in turism. O gasim in celalalt hotel al ei, pe care l-a renovat din temelii.

Doamna povesteste ca iarna grea a intarziat lucrarile. Functionarii primariei Mangalia, ingrijorati ca "strica aspectul statiunii", n-au iertat-o! Femeia si-a vazut de investitie, fiindca se grabea sa deschida vara asta. 3,6 milioane de euro, bani pusi la bataie intr-o statiune pustiita de dezinteres.

Femeia visa sa concesioneze si plaja. Deocamdata, plaja o exploateaza altul. Cu o intarziere de 2 luni - fata de intaiul mai muncitoresc pe care il prevede legea, la 1 iulie, hotelul cu fata noua si gazon proaspat, s-a deschis pentru prima oara.

Nefiind specialista in turism, a angajat consultanti: au invatat-o sa vanda pachetele turistice doar cu mic dejun, dar in miezul sezonului a constatat ca bucatarii si ospatarii sunt intr-un fel de somaj tehnic postdecembrist - fiindca turistii au fugit la alimentara. Ca sa nu aiba restaurantul gol, a vandut pachete all-inclusive turistilor cazati la celalalt hotel al ei, cel incremenit in trecut. Care are restaurant, doar ca la privatizare a fost dezmembrat si vandut altcuiva - care-l tine inchis. Proprietara nu se lasa descurajata. Cand a pornit la drum cu investitia, spera ca va face profit in 7-8 ani, acum si-a refacut calculele! In iulie si august, hotelul a fost plin. Cu incasari de 330 de mii de euro, un TVA de 9% pentru cazare si un impozit pe profit de 10%, hotelul n-a iesit deloc in pierdere, ba dimpotriva, chiar a scos bani. Nu ca un hotel in Bucuresti, care are clienti tot anul.

Complexul Amfiteatru Belvedere Panoramic din Olimp.

Calcam pe mosia unuia din primii 3 pragmatici de pe litoralul romanesc. Josef Goshy, timisorean de 80 de ani, cu o avere estimate la 300 de milioane de euro, controleaza o retea de asigurari sociale si are zeci de hoteluri in toata tara.

Dupa 4 ani de la privatizare, complexul pare impietrit in trecut. In hotel ni se interzice filmarea.

Din 2011, Ministerul Turismului are incredere in hotelieri sa declare pe proprie raspundere categoria de stele la care performeaza. Dar romanul, in loc sa-si ceara banii inapoi si sa reclame… suporta.

La privatizare, terasele complexului au fost pastrate de primarie, care le-a inchiriat: a rezultat o zona comerciala urata si falimentara.

Autoritatile locale s-au gandit sa stimuleze investitorii dezinteresati cu taxa de paragina: Proprietarii cu fatade paraginite nici nu s-au apucat de turism, nici n-au platit amenzi. Au ascuns ruinele si santierele sub prelate uriase. Si si-au vazut de banii si afacerile lor din alte parti.

Timisoreanul a cumparat uriasul complex din Olimp cu 30 de milioane de euro. L-a scos apoi la vanzare cu 60 de milioane, acum, o agentie il ofera cu 40. Proprietarul a refuzat politicos orice interviu.

Pe intreg litoralul, majoritatea e fericita, n-are pretentii si se lasa calcata in picioare pe banii ei. In marea de turisti multumiti, un elvetian pare ratacit in spatiu si timp. Spune ca si-a dat ceasul inapoi cu 20 ani! Prietenii romani l-au invitat la mare. A gasit preturi cu 25% mai mici decat la Mediterana, dar nu e fericit.

In anii 70-80, Romania era destinatie de vacanta celebra, mai ales pentru nordici. Nisipul nostru fin n-avea concurenta in regiune, era ieftin si aproape.

Dar strategiile guvernelor romanesti au distrus reteaua hoteliera de pe malul marii, si au dat cu piciorul banilor pe care ii cheltuiau la noi vest-europenii. Cam pe cand industria turistica a litoralului romanesc se naruia, nemtii si suedezii descopereau Turcia, Tunisia sau Marocul. Pana si Bulgaria, care nu se poate lauda cu o coasta ca a noastra ne-a luat-o inainte. Insa bulgarii au avut o strategie. Cum statiunile comuniste au fost construite ca un intreg, nu le-au faramitat si le-au privatizat in bloc.

"Fiecare chelner, fiecare barman, fiecare sef de sala, fiecare ospatar - declara Mihai Fercală - au vrut sa dezvolte dintr-o data propria baza turistica, bani au avut, ciupiti, da nu pe toti i-a dus capul sa dezvolte afacerea, de aceea turismul romanesc de pe litoral arata cum arata: prea multi proprietari, fiecare cu paduchelnita lui, si de aceea nu vine nici un tour-operator mare, ca nu se poate intelege cu 200 de nebuni."

Va mai trece un deceniu, probabil, pana cand patronii romani isi vor recompensa clientii nemultumiti cu o masa gratuita - asa cu incearca grecul sau turcul sa-si repare greseala.

Multi spun ca turismul ar trebui sa fie prioritate nationala, ca poate fi un adevarat motor al economiei, care sa genereze locuri de munca, si sa asigure o piata de desfacere pentru diferitele industrii producatoare.

La fel ca pietarii, cand vad ca marfa lor e cautata, majoritatea hotelierilor s-au grabit sa anunte in cor scumpiri pentru sezonul viitor. Investitii in schimb, se anunta doar pe litoralul de nord, unde turismul de la 3 stele in sus a capatat avant. Pe celalalt litoral, al celor care se inghesuie sa-si cheltuiasca agoniseala de-un an in conditii mai rele decat pe vremea lui Ceausescu, investitiile vor fi meschine si putine.

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea "România, te iubesc!" din 21 octombrie 2012