Cum se aplică formula americană în laboratoarele româneşti

Monica Ene-Pietroşanu a lucrat opt ani în birourile Microsoft din SUA şi alţi cinci în România, unde a pus bazele centrului de suport tehnic global al companiei. Acum are un nou obiectiv: să conducă centrul de cercetare şi dezvoltare inaugurat de Intel în 2012 şi să pună din nou România pe harta americanilor.

MONICA ENE-PIETROŞANU a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare în 1995 şi Facultatea de Matematică în 1996 - "era vremea când puteai să faci două facultăţi" - şi ulterior a rămas să profeseze în facultate ca asistent în cadrul catedrei de calculatoare timp de mai bine de doi ani. A dat curs unei propuneri venite din partea Microsoft şi a decis să plece în Statele Unite ale Americii timp de opt ani în grupul de dezvoltare de produse Windows. La nici 30 de ani, Monica Ene-Pietroşanu lucra în departamentul de cercetare şi dezvoltare al americanilor, dar spune că trecerea nu a fost bruscă, mai ales că "făceam parte din generaţia care alegea să plece din România". Îşi aminteşte şi astăzi de concurenţa uriaşă pentru a prinde jobul vieţii, însă mărturiseşte că a avantajat-o studiul la ambele facultăţi, dar şi faptul că se specializase pe zona de securitate IT şi criptografie. Aşa a ajuns în Redmond unde a lucrat ani buni la partea de securitate din infrastructura sistemului de operare Windows. "Toate cursurile, chiar şi cele care nu mi-au plăcut deloc, mi-au folosit. Nu e un mit că avem un sistem educaţional bun", spune astăzi managerul.

Cei trei ani pe care voia să îi petreacă iniţial peste ocean s-au transformat în opt, iar "în loc de doi ne-am întors patru, cu doi băieţei. A fost un proiect de familie", spune Monica Ene-Pietroşanu. Povesteşte că s-a simţit ca acasă în Seattle, Washington, loc mereu verde, la fel ca oraşul său de origine, Sinaia. Era sfârşit de 2005 când s-a întors în România - "am găsit ţara schimbată în mod pozitiv" - tot la Microsoft, mai întâi drept consultant, iar apoi ca site manager pentru centrul de suport tehnic global - "pe care l-am crescut chiar eu de la început până la peste 200 de angajaţi, cât aveam anul trecut". O numeşte o experienţă antreprenorială care îi foloseşte şi în mandatul actual în prezent la Intel. "Faptul că Intel a venit cu un centru de R&D în România a fost pentru mine o posibilitate de a valorifica şi experienţa din cercetare de peste ocean şi cea antreprenorială din centrul Microsoft din ultimii cinci ani", spune managerul. Îi lipseau ramurile de dezvoltare şi creaţie şi a acceptat noua provocare în vara anului trecut. "Ce m-a surprins în mod plăcut e faptul că, revenind din Statele Unite şi auzind toate poveştile despre scăderea nivelului educaţional din România, am văzut că nivelul este foarte ridicat, iar cine vrea să facă cu adevărat carte face." Centrul Intel a fost inaugurat oficial în luna februarie. De ce a ales Intel să pună pe harta companiei România?

Monica Ene-Pietroşanu admite că primul argument se leagă de bazinul de talente pe care îl produc universităţile româneşti, dar şi deschiderea universităţilor de a lucra cu Intel, pentru că "mediul academic a vrut mereu să se conecteze cu cel privat, iar Intel e un brand puternic". A acceptat misiunea de a forma o echipă care să aducă inovaţie şi să creeze produse revoluţionare pentru grupul american. Centrul din cartierul Pipera este singurul construit de la zero în Europa de divizia de software şi servicii a Intel, deci care nu a rezultat ca urmare a unei achiziţii. Tranzacţiile au venit după deschiderea centrului şi nu înainte - firma Telmap cu birouri în Israel şi România, cu circa 100 de angajaţi în Bucureşti, dar şi compania Wind River, achiziţionată de Intel la nivel mondial, cu un centru de cercetare de 200 de oameni la Galaţi - dat fiind faptul că oficialii Intel voiau să-şi sporească prezenţa în Europa şi au dorit un loc apropiat de universităţi şi clienţi. Perla coroanei, compania McAfee, a fost achiziţionată de Intel în 2011, cea mai mare tranzacţie a companiei - circa opt miliarde de dolari - care a asigurat o mai bună coordonare între componentele hardware şi software la capitolul securitate, scopul fiind extinderea gamei de soluţii pe care compania o poate oferi clienţilor. În percepţia publicului, gigantul Intel e cunoscut mai ales pentru produsele hardware dezvoltate, însă compania urmăreşte o dezvoltare tot mai pronunţată şi în zona software. Investiţia Intel în software a început în 2004, dar achiziţiile au început de peste un deceniu. În Europa, Intel încă e percepută drept o companie lider în piaţa de hardware. Drumul de la microprocesoare la soluţii de computing e însă tot mai clar.

LA ORA ACTUALĂ ÎN CENTRUL INTEL DIN NORDUL BUCUREŞTIULUI LUCREAZĂ O SUTĂ DE INGINERI, însă obiectivul este de a ajunge la 180, fără a avea un termen fixat pentru atingerea acestui nivel: "E important să-i atragem pe cei mai buni, dar ştim că încă există un curent de emigrare. Încă lumea are mirajul de a pleca, dar pentru cei care aleg să rămână există oportunităţi". Două treimi din activitatea centrului de la Bucureşti se axează pe tehnologia open source, iar restul echipelor lucrează pentru analiza performanţelor platformelor şi pentru instrumente ale dezvoltatorilor. Cei din open source se ocupă de integrarea mai multor sisteme de operare - o completare a investiţiei făcute de Intel la nivel mondial - pentru ca utilizatorul să poată alege dintr-o gamă variată de sisteme de operare. Proiectele lucrate la Bucureşti răspund unor nevoi ale centrelor Intel din SUA, China, Rusia, dar şi unor nevoi din pieţe - telefoane mobile sau tablete.

Apele noi în care se scaldă Intel au apărut pe fondul nevoii de a deveni mai competitivă şi, potrivit managerului, se urmăreşte schimbarea abordării faţă de client, de la cipuri la experienţa oferită şi, deci, proiectarea softului şi apoi a hardului care îl susţine. În momentul de faţă există peste 13.000 de ingineri în cadrul Intel, responsabili de dezvoltarea diviziei software. "Asistăm la o diversificare a dispozitivelor pe care le folosim, deci nu cred că inovaţia tehnologică a stagnat, ci se canalizează în zona mobilităţii şi a cloud-ului şi e important să ţinem pasul cu acest trend", explică Monica Ene-Pietroşanu. Spune că e mai motivată de faptul că inovarea tehnologică nu se ghidează după profit, însă admite că există o presiune "destul de mare" legată de livrarea la timp a proiectelor cerute de la centru. "Echipele deja au demonstrat că pot livra la timp proiecte de calitate, iar reputaţia noastră în Intel este foarte bună. Însă timp de patru-cinci ani eşti privit ca un centru nou". Cam tot atât timp are şi centrul Intel din România să demonstreze că pariul de la Bucureşti a fost unul câştigător. Exemplul este important pentru ca şi alţi competitori să pună ţara noastră pe harta cercetării şi dezvoltării: "E foarte important să decidem care e contribuţia majoră pe care România o va avea în Intel, cea prin care vom deveni extrem de relevanţi, de neînlocuit, aş putea spune". Bazinul de recrutare de care vorbea anterior managerul este destul de consistent, de câteva mii de absolvenţi, la care se adaugă şi seniorii ce ar putea reveni din străinătate atraşi de salariile competitive oferite de investitorii în cercetare şi tehnologie.