Dana Moroiu: „Volumele Baroque au un numitor comun: inteligenţă, imaginaţie, ironie şi graţie”/ de Stelian Ţurlea

- Doamnă Dana Moroiu, sunteţi directorul editorial al casei editoriale cel mai recent apărute pe piaţă, Baroque Books and Arts. Nu vă asumaţi un risc mare? Credeţi că încă o editură va supravieţui în perioadă de criză?

- Doar Editura Baroque Books and Arts este nouă. Eu sunt aceeaşi, de douăzeci şi doi de ani în lumea cărţii. Iar selecţia editorială pe care am făcut-o până acum pentru alte edituri, care îşi are cititorii ei fideli, o voi face în continuare, dar într-o manieră mult mai rafinată. Nu este vorba de un număr de volume care vor apărea în plus, ci doar la altă editură. Iar în librării nu vor ajunge mai multe cărţi, ci doar mult mai frumoase.

- Cum credeţi că afectează criza economică piaţa de carte? Spuneaţi într-un alt interviu că "viaţa cărţilor bune, şi a frumosului, în general, nu poate fi arestată de niciun fel de criză". Mai susţineţi acelaşi lucru?

- Da, cu toată convingerea. Câtă vreme consumul de broccoli şi de fructul pasiunii este din ce în ce mai mare. Citeam de curând că proprietarii de iahturi se confruntă cu probleme insurmontabile. Deoarece numărul ambarcaţiunilor de lux a crescut atât de mult, cu mare greutate mai poate fi găsit personal de înaltă calificare, ne gândim aici la ingineri de navigaţie, angajaţi de punte şi chiar bucătari. Şi în aceste condiţii, ce înseamnă o carte? O mică bucurie, o întoarcere la normalitate, o hrană pentru creier, alături de festinul pentru ego şi stomac.

- Reprezintă Baroque Books and Arts "un nou concept pe piaţa de carte"? Puteţi detalia? Prin ce doriţi să vă diferenţiaţi de celelalte edituri care publică, la fel ca dvs, cărţi de nonficţiune, şi, la fel ca şi dvs, design de fineţe?

- Volumele Baroque angajează cititorii într-o aventură a cunoaşterii simplă, exuberantă, cu o bogăţie de detalii lipsite de ambiguitate, ce lasă uşa deschisă realismului cotidian. Dacă mergem la etimologie, baroque, dincolo de perlă, înseamnă migală, ingredient care nu poate fi trecut niciodată în fişa postului. Adică, să îţi pese. Despre asta este vorba. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să amintim că volumele Baroque vin din zone extrem de diverse, dar toate au un numitor comun: inteligenţă, imaginaţie, ironie şi graţie şi îşi propun să formeze şi să rafineze bunul-gust şi personalitatea à la légère, fără nicio declaraţie de intenţie programatică. Mai trebuie să ştiţi că toată grafica de copertă este lucrată numai cu graficieni români, ale căror lucrări originale sunt găzduite de expoziţii itinerante în marile lanţuri de librării.

- Cât de mult vă ajută experienţa în sistemul editorial? Aţi coordonat pe vremuri, la Nemira, minunate colecţii - Bonton, Dicţionarele Nemira...

- Da, sigur, asta însă s-a întâmplat târziu, eu am învăţat meseria de redactor în cea mai înaltă şcoală de redactare - am numit aici Editura Enciclopedică, de la o echipă redacţională de elită, căreia îi mulţumesc în fiecare zi. Apoi am publicat enciclopedii Larousse, DTV şi multe alte lucrări de referinţă editate în colaborare cu mari case editoriale din lumea largă. Probabil că atunci mi s-a format gustul pentru non-ficţiune, care, în ciuda aparenţelor, poate fi la fel de spumoasă ca ficţiunea.

- Concomitent cu criza economică, altă ameninţare pentru cartea tipărită - cartea electronică. Cum credeţi că vor supravieţui cele două, vor pierde tipăriturile?

- Lalique-ul şi-a păstrat valoarea şi puterea de atracţie şi după apariţia arcopalului. Vorbim despre două personalităţi distincte, chiar dacă scopul final e aparent acelaşi: cartea şi tableta. Lectura şi cititul. Fotoliul şi scaunul de metrou. Probabil, nu peste multă vreme, gândindu-ne la viteza cu care se rostogoleşte prezentul, şi asupra tabletei se va proiecta un spot vetust. Şi mă întreb, atunci oare ce se va instala pe talerul concurent al unei modernităţi atât de grăbite? Dar cartea tipărită, sunt convinsă, chiar şi atunci îşi va trăi secolele fidele în firidele sale, un sincer Lalique de hârtie, cu o aceeaşi reverenţă şi aceeaşi valoare pentru căutătorii lecturii d'antan.

Apoi, ştiu cum arată cărţile moştenite de la bunici şi carţile moştenite de la părinţi, însă nu prea pot să îmi imaginez tableta ca moştenire. Desigur, e doar vina mea.

- Sunteţi, pare-mi-se, expert în strategie. Ce vă mai propuneţi în domeniul ediorial?

- Sunteţi prea generos Cred că este vorba doar de un simţ, un simţ educat îndelung în ale cărţii şi, îmi place să cred, dublat de un bun-simţ.

Am câteva proiecte editoriale la care ţin foarte mult. Şi toate sunt un semn de preţuire pentru cartea frumoasă. Iar apoi pentru cartea şi mai frumoasă. În fiecare zi înveţi ceva, inventezi ceva, te bucuri şi dăruieşti bucurii. Desigur, nu ikebana şi nici sfaturi pentru carieră. Rămânem tot pe teritoriul umorului fin şi al subtilităţii, guvernat de alianţa dintre etică şi estetică. Pentru cititorii care îşi caută identitatea într-o lume a speranţelor amânate.