Premierul Ponta a preferat ieri să nu rişte

Vara, femeile de la ţară iau câte un bostan mare şi cu securea îl taie mărunt mărunt ca să dea mâncare la raţe. Exact asta a făcut USL împărţind ministerele şi născocind 26 de funcţii de ministru: parcă a tăiat mărunt mărunt ca să dea de mâncare la raţele hrăpărăţe care aşteptau de mult funcţii de rang mare.

În loc să fi desfiinţat instituţii, ministere, agenţii şi inspectorate, guvernul le-a înmulţit.

În loc să fi desfiinţat de exemplu Casa de Asigurări de Sănătate şi să o fi scufundat în cadrul Ministerului Sănătăţii, pentru a nu mai avea trei direcţii la care trebuie să raporteze acum un spital şi de la care să vină banii (Casa de Sănătate, ministerul, primăria), noua putere creează noi instituţii.

Când devine din ce în ce mai clar că sunt necesare politici centralizate pentru a avea eficienţă mai mare - vezi iniţiativa fostului de acum ministru al sănătăţii Raed Arafat de a crea o centrală de achiziţii pentru spitale - acum avem 22 de ministere în loc de 11 şi 26 de miniştri.

Este evident că Ministerul Finanţelor şi cel al Economiei au fost sparte pentru a avea şi liberalii, şi social-democraţii câte un portofoliu.

Nu a reieşit de nicăieri până acum raţiunea împărţirii Finanţelor în Ministerul Bugetului şi Ministerul Finanţelor.

Din câte se ştie până în prezent, ministrul bugetului va coordona activitate de bugetare şi de execuţie bugetară plus Trezoreria, în timp ce ministrul finanţelor va coordona activitatea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) şi legislaţia fiscală.

Poate această intenţie de a sparge un minister mamut cum este cel al Finanţelor, care împreună cu toate instituţiile din subordine are peste 30.000 de angajaţi, este gândită de mai multă vreme, dar până acum nu a fost vreo discuţie la nivelul specialiştilor în economie că ar fi nevoie de o asemenea împărţire.

Încă o dată, priorităţile mediului de business - care clamează birocraţia uriaşă din Finanţe, faptul că spre exemplu trebuie să-ţi iei concediu dacă vrei să radiezi o firmă - sunt una şi măsurile luate de cei care ajung la putere sunt alta.

Apar tot felul de întrebări. Cine va discuta cu FMI? Cine va reprezenta România la reuniunile miniştrilor de finanţe din Uniunea Europeană? Nu era destul că sunt neînţelegeri de reprezentare între Preşedinte şi premier, mai trebuie eventual să apară şi între ministrul finanţelor şi cel al bugetului?

La economie, trei ministere în loc de unul: al Energiei, al Mediului de Afaceri şi al Industriei şi Comerţului. Pe de o parte, este bine că acest cuvânt - industrie - apare ca titulatură a unui minister.

Franţa chiar a inventat odată cu venirea la putere a lui François Hollande un minister al reindustrializării, pentru a desfăşura politici prin care să fie oprită mutarea slujbelor din acest sector în alte ţări cu mână de lucru mai ieftină.

Poate în sfârşit va avea parte şi România de o politică industrială, de o radiografie a ceea ce a mai rămas din ce a fost în urmă cu 23 de ani, a ceea ce a fost creat viabil între timp şi de punere pe masă a unor măsuri de relansare pentru industrie.

Pentru că aici este cheia creşterii pentru următorii ani. Mulţi spun, şi în special investitorii străini, că România trebuie să dezvolte energia, agricultura şi infrastructura. Însă numai prelucrarea materiei prime aduce valoare adăugată.

Va merge dl. Vosganian în fiecare judeţ în 2013 să identifice cei mai puternici jucători din industria româ-nească şi ce trebuie făcut pentru ei ca să crească în continuare, eventual pe pieţele externe? Este de văzut. Pe de altă parte, un investitor care vine mâine în România pentru a deschide o afacere în eoliene unde va merge, la Ministerul Energiei, la Industrie sau la Mediul de Afaceri? Sau eventual la Ministerul Marilor Proiecte, la dl. Dan Şova, dacă este o investiţie de peste 100 de milioane de euro?

În rest, foarte riscante sunt numirile lui Relu Fenechiu, Liviu Dragnea şi Constantin Niţă, oameni care au ţinut să fie în guvern, dar din al căror trecut oricând pot apărea multe semne de întrebare.

Premierul Ponta nu a riscat, deşi a avut "un minut de aur" la dispoziţie. Pe acest val de sprijin puteau fi aduşi oameni din generaţia sa eventual din afara partidului, cu cariere indiscutabile, deja recunoscuţi în străinătate.

Dar partidele au câştigat, partidele şi-au numit oamenii. Se va vedea dacă acest minut de aur a fost irosit şi dacă cedările de acum nu îl vor transforma în timp pe noul premier într-un prizonier al vechii gărzi.