Criza din zona euro le dă palpitaţii germanilor, care îşi cer înapoi rezervele de aur păstrate la ţările prietene

Autor: Radu Bostan 26.12.2012

De mai multe decenii, aproape jumătate din aurul Germaniei este păstrat la mare adâncime sub sediul ramurii din New York a băncii centrale americane, Federal Reserve. Acum, în contextul crizei din zona euro, politicienii germani le cer propriilor bancheri centrali să facă inventarul rezervelor de metal preţios ale ţării. Unii sunt de părere că aurul ar trebui chiar să fie adus acasă, scrie Der Spiegel.

Unul dintre cei care au făcut o cauză importantă din rezervele de aur ale Germaniei este Peter Gauweiler, parlamentar şi membru al partidului de guvernământ CSU. De multă vreme, Gauweiler bombardează guvernul german şi Bundesbank cu întrebări şi adrese oficiale pe acest subiect, dorind să ştie unde şi cum este depozitat aurul german şi cât de des este inspectat.

Recent, Gauweiler a înregistrat cea mai mare victorie din campania sa în chestiunea aurului, după publicarea unui raport al Biroului Federal de Audit care critica banca centrală germană. Auditorii cereau băncii de la Frankfurt să implementeze un sistem mai bun de inventariere, care să includă controale de calitate. Inspectorii considerau cerinţa una normală, însă mediul politic de la Berlin a fost alarmat. Raportul, parţial cenzurat, suna într-adevăr ca prologul unui film cu spioni, în care bancherii centrali priveau stupefiaţi la safe-urile goale din SUA.

Timp de multe zeci de ani, şefii Bundesbank s-au mulţumit cu promisiuni scrise din partea confraţilor americani că aurul este în continuare acolo unde trebuie. Raportul precizează însă că Fed nu permite proprietarilor să-şi vadă rezervele cu propriii ochi.

Reacţia la Berlin a fost previzibilă: comisia parlamentară de buget l-a chemat pe Carl-Ludwig Thiele, membru în conducerea Bundesbank, să dea explicaţii. Cauza a fost susţinută şi de o organizaţie neguvernamentală nou-constituită, care a adoptat sloganul "Repatriaţi aurul nostru". Campania a primit sprijinul şi celorlalţi parlamentari din CSU şi al aliaţilor liberali din FDP.

"Tot aurul trebuie să se întoarcă acasă. Tocmai în această criză avem nevoie de certitudine asupra rezervelor noastre" a declarat Heinz-Peter Haustein, parlamentar din partea FDP, potrivit Le Figaro.

Germania are cele mai mari rezerve de aur, după SUA

Banca centrală a Germaniei deţine 3.396 tone de aur, cele mai mari rezerve de aur din lume, după cele ale SUA. Cea mai mare parte a fost achiziţionată înainte de renunţarea la sistemul etalon aur, într-o perioadă când excedentul de cont curent obţinut prin "miracolul economic" al Germaniei a fost echilibrat parţial de aur, la preţul de 35 dolari pe uncie.

Banca nu păstrează însă la sediul propriu decât 1.036 tone de aur, restul de 70% fiind în grija "ţărilor prietene": 1.536 de tone la Federal Reserve în New York, 450 de tone la Londra şi 374 de tone la Paris. Acest aranjament datează din Războiul Rece, când germanii trăiau în umbra Cortinei de Fier, cu frica de o invazie sovietică. Bundesbank nu este singura bancă centrală care a încredinţat o parte din rezervele de aur altor ţări. Olanda, de exemplu, îşi ţine aurul şi la Londra, New York şi Ottawa.

Oricum, "ameninţarea roşie" nu mai există de mult. Astăzi Germania are alte probleme, anume criza din zona euro şi obligaţia de a-şi salva financiar vecinii. Multor germani nu le convine să primească nota de plată pentru iresponsabilitatea fiscală a altor ţări, notează Deutsche Welle. În contextul protestelor furioase din ţări ca Grecia, Spania şi Portugalia, germanii îşi fac griji pentru averea naţională şi vor să fie siguri că pot conta pe aurul lor, apreciază Gunnar Beck, conferenţiar de origine germană la Universitatea din Londra.

"Cred că criza din zona euro creează condiţiile pentru o atmosferă uşor paranoică în Germania", a spus Adrian Ash, analist la BullionVault.com, o companie care administrează 30 de tone de aur pentru investitori privaţi. El s-a arătat mirat că Fed a refuzat să permită accesul oficialilor Bundesbank la tezaur, din motive de securitate. "Noi trimitem specialişti independenţi în safe în fiecare an, pentru un audit, o numărătoare, pentru a ne asigura că lingourile se află în condiţie bună şi aşa mai departe", a explicat Ash, adăugând că şi Fed ar trebui să facă la fel.

Bundesbank ezită însă să ceară un audit, temându-se poate că din acest gest s-ar putea înţelege că nu are încredere în SUA. "Rezervele nu sunt păstrate la vreun partener de afaceri suspect, ci la bancherii centrali foarte respectaţi din Statele Unite", a afirmat Thiele la audierea din Parlament.

Mai mult valoare simbolică

Moneda euro nu este susţinută de aur, deci rezerve de mărimea celor ale Germaniei nici nu sunt necesare. Chiar şi aşa, germanii le apără ferm şi toate iniţiativele de a utiliza tezaurul în scopuri economice au creat panică. Diverşi oficiali au propus la diferite momente vânzarea aurului pentru a finanţa un fond naţional de educaţie, sau un fond de asigurări împotriva dezastrelor. Recent, cancelarul Angela Merkel a respins ideea utilizării rezervelor de aur pentru a garanta un fond de amortizare a datoriilor suverane.

Chiar şi numai din punct de vedere logistic, repatrierea a 1.500 tone de aur este dificil de realizat. Bundesbank are însă un alt motiv pentru care se opune ideii, anume că aurul reprezintă o plasă de protecţie în caz de urgenţă. În cazul extrem al prăbuşirii monedei euro, spun oficialii băncii, lingourile de aur păstrate la New York sau Londra ar putea fi schimbate pe loc în dolari sau lire sterline, care ar fi folosiţi pentru a plăti facturi urgente.

Totuşi, pentru a linişti opinia publică, Bundesbank s-a angajat în faţa Bundestag-ului să repatrieze 50 de tone de aur pe an din New York în următorii trei ani. Banca are de gând şi să ceară numărarea şi cântărirea unei părţi din lingourile ţinute la Fed, dar nu s-a stabilit o dată pentru această operaţiune.

Însă pentru Gauweiler, nu este suficient. Parlamentarul insistă că va fi liniştit doar când banca centrală va fi inspectat atent tot aurul Germaniei. "Bundesbank este independentă, dar nu poate face chiar orice doreşte."