Cei şase paşi care au asigurat supravieţuirea euro în 2012

Zona euro şi-a croit, mai greu sau mai uşor, drum prin noroiul crizei şi în pofida pesimismului de la începutul anului reuşeşte să treacă de 2012 intactă, cu toţi cei 17 membri la bord.

Criza este departe de a se fi terminat, dar uniunea monetară a depăşit cele mai dificile provocări, asigură, prin ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble, Germania. Alţii sunt mai prudenţi şi atrag atenţia că liderii europeni n-au făcut decât să câştige timp, scrie The Wall Street Journal, care a realizat un film al evenimentelor care au contribuit la supravieţuirea, pentru încă un an, al celui mai ambiţios proiect al Uniunii Europene.

9 martie: Grecia finalizează cea mai mare restructurare de datorie din istorie. Această realizare nu este importantă pentru că reduce datoria uriaşă a celui mai îndatorat stat al Europei. Nimeni nu crede că ştergerea a 53,5% din valoarea nominală a datoriei de 206 miliarde de euro a ţării deţinută de investitori din sectorul privat este o soluţie pe termen lung, aşa cum de altfel a fost subliniat printr-o răscumpărare recentă de obligaţiuni. Dar restructurarea a creat spaţiu de manevră prin reducerea neîncrederii că Grecia poate respecta un program de rambursare strict.

12 septembrie: Curtea Constituţională a Germaniei a decis că mecanismul permenent de bailout al zonei euro, ESM, respectă constituţia germană. Puţini analişti credeau că rezultatul va fi altul, dar o hotărâre negativă ar fi trimis în haos strategia anticriză a liderilor europeni. ESM a devenit operaţional pe 8 octombrie, după ce a fost ratificat de toţi cei 17 membrii ai zonei euro.

17 iunie: Aceasta este ziua celei de-a doua runde de alegeri generale în Grecia. Alegerile au adus un avantaj marginal partidului "pro-reformă" Noua Democraţie al premierului Antonis Samaras în faţa principalului rival, partidul de stânga Syriza, după ce în urma primei runde, de pe 6 mai, nu s-a reuşit formarea unui guvern. Diferenţa foarte mică dintre cele două partide, de trei puncte procentuale, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei care cred că supravieţuirea intactă a zonei euro în 2012 a fost ceva oarecum predestinat, notează WSJ.

29 iunie: Liderii zonei euro se angajează "să rupă cercul vicios dintre bănci şi guverne". Angajamentul politic de a impiedica băncile cu probleme să tragă cu ele guvernele în abisul financiar este încă neîmplinit. Totuşi, guvernele din zona euro au convenit pe 13 decembrie stabilirea unui supraveghetor bancar unic, care ar trebui să devină funcţional înainte ca ESM să poată injecta capital direct în bănci. Dar acest lucru nu va fi posibil, probabil, înainte de primăvara anului 2014. Angajamentul de pe 29 iunie eclipsază în importanţă decizia de pe 9 iunie a miniştrilor de finanţe de a împrumuta până la 100 miliarde euro guvernului spaniol pentru a-l ajuta să susţină băncile. Pentru bănci, Madridul a cerut mai puţin, 39,5 miliarde euro.

9 octombrie: Cancelarul german Angela Merkel se duce la Atena, gest simbolic pentru angajamentul Berlinului de a nu lăsa Grecia să iasă din zona euro. Mulţi analişti susţin că dacă Grecia ar fi părăsit anul acest uniunea monetară s-ar fi declanşat un proces de contaminare de neoprit care ar fi făcut extrem de scump pentru Germania să păstreze intact proiectul euro sau să rămână chiar ea în zona euro.

26 iulie: Această dată marchează cel mai importat eveniment pentru supravieţuirea uniunii monatare - preşedintele Băncii Centrale Europene Mario Draghi a promis că "BCE va face tot posibilul să protejeze euro". Pentru a-şi respecta promisiunea, instituţia este pregătită să achiziţioneze, nelimitat, obligaţiuni ale statelor cu probleme din uniunea monetară pentru a reduce costurile de finanţare. Sprijinul oferit de BCE este însă condiţionat de respectarea unor măsuri de austeritate şi introducerea de reforme, ceea ce nu este pe placul unor ţări precum Spania şi Italia.