Nicolae Dănilă, membru al CA, are semne de întrebare asupra politicii monetare: dacă e aşa de bună, de ce ne zbatem în starea de stagnare a economiei ?

"Nu trebuie să ne sperie în etapa actuală rea­li­zarea unei creşteri eco­no­mice inclusive (n.red.: con­cept care vizează creşterea eco­nomică "pentru toţi", având ca ţintă creş­terea gra­dului de ocupare, reducerea sără­ciei şi îmbună­tăţirea ni­velului de trai) chiar în condiţiile unei inflaţii mai mari decât ţintele pe care ni le-am propus. Este adevărat că pe termen lung banca centrală este cea care sta­bileşte şi deter­mină în principal trendul şi nivelul inflaţiei - de unde încre­derea şi aştep­tările pe termen lung în privinţa inflaţiei, dar scăderea şomajului pe termen lung tre­buie să fie determinată în special de factori şi reforme structurale, ca şi de o flexibilitate a pieţei muncii, ceea ce implică con­solidare fiscală şi reforme eco­nomice", afirmă profesorul cu înde­lungată expe­rienţă de bancher comercial.

El susţine că inacţiunea poate deveni riscantă şi că există toate "şansele" ca efectele unor acţiuni ce le dorim benefice să fie mult diminuate sau distorsionate aplicând în continuare politica de "wait and see". În acest context, Dănilă propune "regândirea echilibrată a obiec­tivelor, a misiunii şi a rolului băncii cen­trale".

Este pentru prima dată când un membru al consiliului de ad­ministraţie al BNR se exprimă - chiar şi din postura de profesor - vizavi de nevoia unor schimbări în abordările de politică monetară.

Cunoscut pentru orientarea sa de încurajare a companiilor româneşti şi de asumare a unor politici economice dezvoltate şi conduse de români, Dănilă readuce în discuţie poziţia României de ţară asistată de FMI şi Banca Mondială chiar şi în al şaptelea an de când este membră a Uniunii Europene.

"Dacă tot continuăm să solicităm sprijin financiar din exterior - care este întotdeauna acompaniat de condiţionalităţi «împachetate» în aşa-zise programe de reformă şi ajustări cu costuri politice şi economice importante -, partenerii noştri ajung uşor la concluzia că nu avem capacitatea internă să acţionăm autonom şi independent pentru rezolvarea propriilor probleme. Lumea a ajuns de mult la concluzia că nu există soluţia «one size fits all». Atragerea resurselor financiare internaţionale trebuie să se facă în completarea unui plan de utilizare şi de potenţare a resurselor şi alternativelor interne. Şi aceasta prin aplicarea unor politici economice şi monetare proactive şi corelate."

România a înregistrat la nouă luni o "creştere economică" de 0,2% după ce în T3 PIB a scăzut cu 0,6% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, indicând un risc semnificativ de recesiune la nivelul lui 2012, după ce la începutul anului prognozele oficiale mizau pe o creştere de până la 2,5%.

Nicolae Dănilă vorbeşte despre nevoia unor măsuri clare de ieftinire a creditului în lei în condiţiile în care multe bănci străine au redus puternic creditarea eco­no­miei, dar şi despre "o flotare controlată şi constructivă" a cursului faţă de prin­ci­pa­lele valute. "Consider că putem justifica, pentru o perioadă limitată, unele măsuri de control al miş­că­rilor de capital, cuplate cu o mai eficientă şi efectivă supra­veghere a sectorului financiar, în special al celui bancar. Toate măsurile şi deciziile noastre bine prezentate şi argumentate în raport cu condiţiile actuale pot să ne scutească de o eventuală etichetare de protecţionism şi interes na­ţional." În toamna anului trecut, profesorul Dănilă sugera chiar posi­bilitatea ca România să discute o restructurare a datoriei externe astfel încât efortul de rambursare să nu înghită resursele atât de necesare încurajării creş­terii economice.

El susţine că în contextul actual banca centrală ar trebui să joace un rol activ în pro­iec­tul care să ducă România spre creştere economică sus­te­na­bilă şi incluzivă. "Ţin­tirea aproape în exclusivitate a in­flaţiei este valabilă atât timp cât costurile economice şi sociale nu sunt mai mari decât avantajele unei ase­menea politici."

BNR discută luni ce face cu dobânda la lei

Consiliul de administraţie al BNR se reuneşte luni în prima şedinţă de politică monetară din acest an. O a doua discuţie este programată pe 5 februarie când decidenţii din banca centrală vor avea pe masă mai multe date privind evoluţia economiei în 2012. Dobânda-cheie la lei staţionează din martie 2012 la nivelul de 5,25% pe an, BNR preferând să oprească ciclul de relaxare a politicii monetare în numele preocupării pentru controlul inflaţiei şi mai apoi al grijii faţă de cursul leu/euro. În ciuda nuanţării unora dintre semnalele sale, BNR s-a abţinut de la măsuri directe de stimulare a creditului în lei, deşi a constatat în mod repetat încetinirea creditării, accentuarea deficitului de cerere şi în final stagnarea economiei la limita recesiunii. Dispariţia fenomenului de instabilitate politică şi a presiunilor de depreciere a leului ar putea încuraja o schimbare de optică, mai ales că însuşi guvernatorul BNR vorbea anul trecut despre reconfigurarea obiectivelor şi a instrumentelor de politică monetară în perioada postcriză, respectiv despre retrasarea frontierelor dintre stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară sau dintre politica monetară şi politica fiscală.