Băncile europene sunt pe cale să se auto-izoleze pentru că nu mai împrumută în alte ţări decât cele de origine
Cele mai mari instituţii financiare din Europa, care se află într-un proces continuu de restructurare de la declanşarea crizei financiare din 2008 şi mai apoi a crizei datoriilor suverane, cauzează o serie de probleme la nivel global care vor avea implicaţii pe termen lung, situaţia urmând să se înrăutăţească dacă nu se va crea Uniunea Bancară Europeană, potrivit analiştilor citaţi de CNBC.
"În prezent ne confruntăm cu distrugerea procesului de integrare transfrontalieră pe care l-am consolidat timp de 20 de ani. Băncile nu mai împrumută în alte ţări - decât în cele de origine (n. red.)", a spus Alberto Gallo, analist la banca RBS, adăugând că pe zi ce trece Europa revine la o piaţă financiară izolată.
Băncile europene s-au tot restructurat pe măsură ce noi reglementări au intrat în vigoare pentru a preveni declanşarea unei alte crize. Banca elveţiană UBS şi-a revizuit obiectivele la nivel global prin reducerea numărului de unităţi. De asemenea, banca Lloyds din Marea Britanie a anunţat anul trecut că va opri creditarea în străinătate, iar băncile franceze BNP Paribas, Crédit Agricole şi Société Générale şi-au vândut activele din ţări precum Grecia sau Egipt.
Noul acord Basel III privind reglementarea bancară la nivel internaţional, care va fi implementat peste câţiva ani, va presupune noi reguli privind cerinţele de capital, gradul de îndatorare şi lichiditatea pentru instituţiile de credit. Criticii susţin că noile reglementări încetinesc revenirea economiilor afectate de criza datoriilor din zona euro.
Băncile franceze sunt exemplul perfect al acestui trend retrograd, efectul de domino urmând să afecteze în următorii cinci ani finanţarea proiectelor din China, Vietnam şi Orientul Mijlociu, potrivit lui Paul Donovan, analist la UBS.
"Acum băncile franceze se retrag din Orientul Mijlociu şi din Asia, procesul de globalizare a capitalului se inversează, guvernul francez spunând că băncile locale trebuie să ajute la finanţarea deficitului bugetar", a afirmat Donovan.
El consideră că problema nu este deficitul bugetar, ci implicaţiile pe care le are finanţarea deficitului ţării care presupune capital mai puţin globalizat, mai puţină internaţionalizare şi o economie globală mai puţin eficientă.
Miniştrii de finanţe din zona euro au ajuns în luna decembrie la un acord privind reglementările pentru 200 de bănci care vor fi supravegheate de Banca Centrală Europeană. Însă propunerile privind Uniunea Bancară nu pot fi implementate atât de repede, a menţionat analistul UBS.
"Ceea ce am obţinut este o promisiune pentru viitor, care este la fel de credibilă ca promisiunea oricărui politician", a spus Donovan.
Uniunea Bancară presupune, de asemenea, înfiinţarea unui fond comun de garantare a depozitelor şi stabilirea unor reguli privind modul de gestionare al băncilor în cazul apariţiei unei alte crize.
"În practică este foarte de realizat acest lucru pentru că un fond de garantare a depozitelor reprezintă de fapt o datorie şi necesită o uniune fiscală căreia i se opun principalele ţări din Europa. Fără o uniune bancară există riscul revenirii la situaţia de acum 15 ani", a precizat analistul RBS.