Datoriile au ajuns la 340% din PIB-ul planetei, povară pe care economia globală n-a suportat-o niciodată pe timp de pace

Autor: Radu Bostan 08.01.2013

Datoriile au explodat la nivel mondial în ultimii ani, crescând mai repede decât PIB-ul economiei globale până la un nivel nesus­te­nabil, care face inevitabilă declanşarea unor războaie, avertizează Kyle Bass, un manager de fonduri de hedging din SUA.

"Nu ştiu cine se va lupta cu cine, dar sunt sigur că în următorii ani vom vedea războaie, şi nu unele mici", a spus Bass recent, citat de Thomson Reuters. El a calculat că totalul dato­ri­ilor din împru­muturi a ajuns să repre­zinte 340% din valoarea PIB-ului pla­ne­tei, o po­vară pe care economia globală nu a supor­tat-o nici­odată pe timp de pace.

Dar în ceea ce priveşte zona euro, ideea de­clanşării unui război este cel puţin de­plasată. Mulţi investitori au pariat, ca Bass, pe defaultul dezordonat al unor ţări precum Grecia, însă în Europa diplomaţia a funcţionat, cu unele sincope, şi a reuşit să menţină integritatea uniunii monetare. Mişcările sociale de protest con­tra măsurilor anticriză au devenit pe alo­curi violente, dar mulţi analişti se întreabă cum de nu s-au luptat mai aprig mai mulţi europeni cu creşterea şomajului, cu tăierea cheltuielilor sociale şi cu impozitele mai mari.

Deutsche Bank arată că Europa a rămas relativ liniştită până acum deoarece greul austerităţii a căzut în mod dispropor­ţionat pe ti­neri. În Spania, rata angajării pentru persoa­nele cu vârste mai mici de 25 de ani s-a prăbuşit de la 39,1% în 2007 la 18,3% în 2012. Pentru grupul de vârstă 35-49 de ani, care be­ne­ficiază de o mai bună protecţie contra disponi­bili­zărilor, rata angajării a scăzut în ace­eaşi perioadă cu doar 8,9 puncte procentuale.

Această combinaţie între "sacrificarea" ti­nerilor şi asigurarea unei relative securităţi economice pentru cea mai mare parte din populaţie ar putea fi motivul pentru care furia nu a reuşit, cu excepţia Greciei, să se trans­forme în voturi mai multe pentru partidele radicale, apreciază economistul Gilles Moec. Costul economic este însă uriaş. Din cauza şo­majului mai ridicat în rândul tinerilor, productivitatea Italiei şi a Spaniei a scăzut cu 2%, prevestind un viitor mai puţin roz pentru aceste economii.

Soluţia tradiţională pentru o piaţă a muncii împărţită între cei greu de concediat şi cei cu contracte pe termen scurt - în general tinerii - este introducerea unor măsuri de flexibilizare. Dar această abordare riscă să fie discreditată pentru că publicul o asociază cu condiţii de trai mai grele şi inegalitate socială, apreciază Simon Tilford, economist-şef la Centrul pentru Reformă Europeană, un ONG londonez.

Urmările prelungirii situaţiei actuale vor fi sem­nificative, avertizează el. "Nu numai că gu­vernele se vor chinui să implementeze refor­mele necesare, dar există riscul creării unei opoziţii mai largi împotriva economiei de piaţă şi a Uniunii Europene."