Se ţin departe de actualitate, urăsc tot ce e la modă şi se consideră artişti: cum vor influenţa hipsterii viitorul economic al României
Sunt tineri, mereu contra curentului, se preocupă de artă, muzică indie, film şi cauze nobile, sunt interesaţi de ecologie, nu-şi fac prea multe planuri şi nu respectă nicio regulă. Se ţin departe de actualitate şi de tiparele impuse de societate, iar lumea îi percepe drept ciudaţi. Nu recunosc despre ei înşişi că sunt hipsteri, dar trăsăturile pe care le au în comun definesc o minoritate tot mai vizibilă pe străzile din oraşele României. Deşi înseamnă mai puţin de jumătate de miliard de euro în economie, cam cât piaţa clinicilor şi spitalelor private, comunitatea pe care o formează merită atenţie. Tocmai pentru că nu o caută, scrie cel mai recent număr al revistei Business Magazin. (www.bmag.ro)
În The Hipster Handbook, cartea de căpătâi care mai risipeşte cât de cât din ambiguitatea pe care o generează hipsterii, hipsterul e socotit drept o persoană cu preferinţe, atitudini sociale şi opinii socotite a fi cool de către cei cool. Deşi, după cum susţine documentul, cool nu mai e un cuvânt prea folosit de hipsteri, noul său sinonim fiind deck. Deşi îşi consumă existenţa în rândul maselor mari de oameni, nu consideră că ar face parte din ele şi cataloghează drept kitsch tot ce e pe gustul mulţimii. Finalmente, se spune despre hipsteri că nu ar avea un procent mai mare de 2% de grăsime din masa corporală.
Asta ar fi definiţia din manual. De aici şi până la ce e pe teren e totuşi cale lungă. Spuneam că liniile în care s-ar putea încadra tinerii din această categorie sunt cât se poate de ambigue pentru că, asemeni masonilor, însăşi esenţa de a fi hipster e aceea de a nu-ţi recunoaşte apartenenţa la categorie. La hipsteri e ceva mai greu, dat fiind că îi trădează tocmai stilul lor de viaţă. Ascultă acelaşi gen de muzică, mai ales indie, frecventează aceleaşi locuri şi au cam aceleaşi gusturi vestimentare. Iar profilurile lor de Facebook sunt pline de poze bizare, dar care, bineînţeles, contribuie la crearea identităţii lor, mai ales în faţa celorlalţi.
Cât de scump este sa fii hipster
Cosmina împlineşte în vară 25 de ani. A absolvit Politehnica, dar a înţeles, după patru ani de facultate, că nu e tocmai pe gustul ei şi că trebuie să facă altceva, aşa că s-a apucat de jurnalism. Nu a lucrat niciodată pentru că nu ştie exact ce vrea. Este înaltă şi slabă, poartă ochelari şi spune că a moştenit "fashion sense-ul" de la mama ei. Pare mereu răvăşită, însă îşi alege atentă hainele de fiecare dată când iese în oraş. Locuieşte într-o mansardă vintage de pe lângă Arcul de Triumf şi se arată încântată de parcurile din nordul oraşului şi de liniştea de pe străduţa pe care locuieşte. Spune chiar ea că să fii hipster e relativ ieftin, din punct de vedere economic, şi chiar simplu, din cel social, pentru că te îmbraci şi te comporţi de parcă n-ai niciodată bani. "Să n-ai într-adevăr bani într-o zi e chiar un avantaj. Te scuteşte de disimulare", spune ironic Cosmina. La nici un an de la startul masterului în jurnalism, şi-a dat seama că România nu mai e pe gustul ei, mai ales că idila romantică cu fostul său iubit, un inginer care proiectează componente de aeronave, a luat sfârşit. Aşa că a decis să plece cu o bursă de un an în Cehia, unde să cunoască oameni noi, o cultură diferită şi să iasă, măcar temporar, din rutina tot mai apăsătoare din ţară.
Spune că hispterii îşi petrec o bună parte din timpul liber în Photoshop pentru că nu postează imagini needitate. Şi, da, vorbeşte despre ei la persoana a treia: "îşi pierd vremea în Photoshop şi citind cărţi dubioase, dar fără de care nu-şi pot lărgi cercul social. Hipsterii pierd mai mult vremea prin baruri decât prin cluburi. În cluburi e prea gălăgios şi nu pot povesti despre cărţile pe care le-au citit". Spune că nu e scump să fii hipster şi că singurul efort financiar pe care l-a făcut a fost să-şi cumpere un aparat foto D-SLR ca să facă poze frumoase. Mulţi s-au plictisit însă de pixeli perfecţi şi şi-au cumpărat o cameră foto pe film la cinci lei de la ruşi: "Toate pozele arată varză acum, dar sunt cool în repere hipstereşti". Cosmina încă trăieşte din banii părinţilor, dar şi-a construit un stil de viaţă care să-i permită să nu aibă nevoie de prea mulţi. Foloseşte doar transportul în comun, merge mult pe jos, nu fumează şi evită ieşirile în localuri prea scumpe. Îşi completează ţinuta cu tenişi şi nu ezită să intre în magazine second-hand pentru a-şi găsi îmbrăcăminte vintage. După cum puncta Anca, designer de la un nou brand, Bipolar, care a lansat o linie de tricouri retro-cool, pentru revista The One, hipstereala se mulează perfect pe tânărul român, ca o cămaşă în carouri pe un trup slab de purtător ironic de mustaţă, ce se distrează în stil new age infuzat cu puţin vintage.
Îndobitocirea prin muncă
"Totul e ironic şi la zeflemea. E cu haz de necaz, cum ne place nouă, românilor. De la mustăţile ironice de porno star de anii '80 şi colanţii neon, hidoasele borsete sau cămăşile de tăietor de lemne şi până la ochelarii de vedere purtaţi ca accesoriu, totul e un regal de ironie." Cosmina e convinsă de crezul în care se regăsesc cei de vârsta sa - "Munca te îndobitoceşte" - de aceea sunt mult mai preocupaţi de dezvoltarea lor personală. Hipsterii citesc mult, deci ştiu multe. De aceea, spune Cosmina, toţi vor să se angajeze la librăria Cărtureşti, deşi salariile sunt de nimic: "Ei stau prost cu principiul conservării, dar dacă ar avea bani, i-ar cheltui pe multe chestii care ţie poate ţi s-ar părea dubioase şi inutile".
Hipsterii sunt prin definiţie nişte creativi. Pasiunea lor pentru artă, muzică, citit şi tendinţa de a fi mereu curioşi le pot deschide oportunităţi înspre joburile care cer astfel de aptitudini. Faptul că majoritatea celor care lucrează activează în industriile creative - de la arhitectură şi design până la muzică, fotografie, publicitate şi jurnalism - le oferă un statut privilegiat în primul rând din punct de vedere financiar. După cum remarcă Bogdan Ioniţă, strategic planner în cadrul agenţiei de publicitate Draftfcb, viaţa lor are un ritm mai puţin convenţional, cu un program pe cât de dinamic pe atât de liber, care să le permită să-şi manifeste creativitatea. Hipsterul este fără doar şi poate mai relaxat decât un om cu preocupări ca ale mulţimii, dat fiind că nu se mai raportează la nişte constrângeri sociale şi obţine o anumită stare de libertate şi de confort intelectual.
După cum punctează Bogdan Ioniţă, acest curent vine destul de natural într-o ţară ţinută "sub papuc" în vremea comunismului. Totuşi, confortul se simte numai când sunt între ei, date fiind scepticismul şi critica din partea marii mase. Deşi curentul este unul internaţional, hipstereala se aplică diferit pe realitatea românească oarecum particulară.