Privirea cotită/ de Bogdan Ghiu

(indicaţii de ieşire)

Împăturită noaptea-n foaie.

O-nţep şi curge în odaie.

Strivesc păduchi subţiri pe foaia albă

Şi sîngele supt dincolo se scaldă.

Se-ncheagă, prinde vîrful de bot

şi nu-l mai lasă.

Şi-l plimbă prin măruntaie,

Se lasă cotrobăită de el.

Bîntuită,

Pînă cînd atinge marginea

şi odată pică

pe podeaua reală

care răsună, goală,

cu ecou pînă în cotul amorţit

(craniu de obiect oarecare

refolosit, înghiţit),

în jurul căruia, gras,

universul prinde glas

încercînd să citească ce vede, ce-a scris:

un întuneric în mijlocul zilei, o eclipsă;

între începutul şi sfârşitul limpezi - o lipsă.

Din volumul Cinci, Editura Litera, Bucureşti, 1982