„Noul şerif“ de pe Wall Street a fost un apărător îndârjit al băncilor implicate în criza financiară

"N-ai vrea să te pui cu Mary Jo", astfel a caracterizat-o Obama pe protejata lui. Printre altele, Mary Jo a fost pro­curoare în procesul teroriştilor care au stat în spatele atentatului de la Wall Trade Center din 1993 şi al liderului mafiot John Gotti. De aceea nominalizarea ei ar trebui să semnalizeze că agenţia de reglementare a pieţelor de capital Securities and Exchange Commission (SEC) va deveni mai severă cu Wall Street-ul. CBS a numit-o pe Mary Jo "noul şerif de pe Wall Street". The Wall Street Journal a scris că fosta procuroare va aduce "o faţadă mai dură unei agenţii încă pătată de greşelile făcute în ajunul crizei financiare". Jurnaliştii de la The New York Times au scris că numirea ei reprezintă "o nouă încercare de a găsi vinovaţi pe Wall Street".

Dar White şi-a petrecut ultima decadă apărând cu hotărâre - dar percepând onorariu cu ora - cele mai mari bănci americane ca partener al firmei de avo­catură Debevoise & Plimpton. Remu­neraţia medie la această casă de avocatură era de 2,1 milioane de dolari pe an. Însă White nu era un avocat mediocru şi primea, probabli, cel puţin de două ori mai mult. Soţul ei John W. White este avocat partener la Cravath, Swaine & Moore, iar printre clienţii lui se numără JPMorgan Chase, Credit Suisse şi UBS. Un avocat mediocru care lucrează pentru Cravath câştigă 3,1 milioane de dolari pe an, dar nici domnul White nu este un avocat mediu. Şi el are legături cu SEC. Domnul White a plecat de la firma de avocatură în 2006 pentru a deveni şeful diviziei cor­porate a agenţiei, pe care a părăsit-o în 2008, la o lună după celebrele bailout-uri bancare de pe Wall Street, pentru a se reîntoarce la Cravath.

Cazurile care pătează

Mary Jo a fost avocată pentru JPMorgan în multe dintre cazurile privind legăturile băncii cu criza care a zdruncinat sistemul financiar mondial. Ea l-a apărat pe Kenneth D. Lewis, fostul director executiv al Bank of America, ţinându-l departe de probleme când procurorul general al statului New York l-a acuzat că a înşelat investitorii deoarece a tăinuit pierderile înregistrate de Merrill Lynch înainte de finalizarea achiziţiei acestei bănci de către Bank of America.

"Unii au căutat vinovaţi pentru orice aspect al crizei financiare, chiar şi acolo unde nu există dovezi că s-au făcut greşeli", a scris doamna White într-un document depus la o instanţă de judecată în apărarea lui Lewis. Aceste afirmaţii au devenit un refren folosit adesea de Mary Jo în apărarea clienţilor ei care au legături cu criza financiară.

De asemenea, senatorul republican Bill Frist a fost apărat cu succes de doamna White într-o anchetă a SEC şi a Departamentului de Justiţie în care s-a cercetat dacă politicianul a fost implicat într-un caz de insider trading cu acţiuni ale unui lanţ de spitale. Avocata a convins autorităţile să renunţe la investigaţie.

Doamna a White a lucrat şi cu grupul industrial german Siemens când acesta a pledat vinovat la acuzaţii de dare de mită. Siemens a plătit în acest caz o amendă de 1,6 miliarde de dolari.

Cazurile problematice în care Mary Jo White a fost apărător:

• JPMorgan, în legătură cu implicaţiile băncii în criza financiară;

• Kenneth D. Lewis, fost directorul al Bank of America, legat de preluarea Merrill Lynch, o bancă în pragul colapsului;

• Senatorul Bill Frist, implicat într.un caz de insider trading;

• Siemens, acuzat de dare de mită;

• Morgan Stanley, într-un caz de insider trading.