Debutul ca despărţire de trecut/ de Stelian Ţurlea

Ingrid Beatrice Coman

Satul fără mămici

Il villaggio senza madri

Editura Rediviva

Ingrid Beatrice Coman este o scriitoare română de limbă italiană, autoare a patru romane, a unei antologii de proză scurtă şi teatru şi a nenumărate nuvele. Anul trecut a înfiinţat, împreună cu alţi scriitori români din Italia, Editura Rediviva. Volumul de faţă, bilingv, cuprinde zece povestiri despre copiii abandonaţi de părinţii care pleacă la muncă în străinătate. "Ei nu cer nimic - spune autoarea - şi nu judecă pe nimeni. Aşteaptă. O scrisoare, un tren, un telefon. Un semn, ceva, că lumea în care s-au trezit aruncaţi nu i-a uitat cu totul." Povestirile se numesc: "Amanet pentru mămici", "Creionul roşu", "Alfabetul ştirb", "O luminiţă, două luminiţe", "Dacă se termină laptele", "Să nu m-atingi", "De ce porcii nu mor de bătrâneţe", "O jucărie pentru oameni singuri", "O boacănă pentru mama", "O lume perfectă".

Martin S. Martin

America povestită unui prieten din România

Editura Humanitas

Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu. Martin Constantinescu, fost chirurg la Spitalul Fundeni, a emigrat în SUA în 1985. Azi se numeşte Martin S. Martin şi a făcut cardiologie de vârf în Statele Unite. "Într-o bună zi, i-am propus să scrie o carte. Aşa s-au născut paginile care urmează." În cele douăsprezece scrisori adresate unui prieten din ţară, se opreşte asupra câtorva teme fundamentale ale vieţii şi istoriei americane: Părinţii Fondatori şi simbolurile naţionale, sistemul electoral şi apropiatele alegeri, armata, antiamericanismul, asistenţa medicală, solidaritatea umană, originalitatea muzicii şi a poeziei, politeţea, mâncarea, cititul etc.

Bogdan Alexandru Stănescu

Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul

Editura Cartea românească

Volum dedebut. "Am publicat poezie în 1999, într-o revistă care se numea Luceafărul - spune autorul. Au urmat pentru mine doisprezece ani de lupte pe care le-am dus fie cu propria umbră (majoritatea), fie cu cele înconjurătoare. În vara lui 2012 m-am hotărât să distrug tot ce strânsesem în acest timp şi, sub impulsul unei manii dionisiace şi totuşi livreşti, mi-am reclădit zidurile de apărare. Volumul acesta e despărţirea de dansul orgiastic, de verbozitatea tinerească, e o arestare a iraţionalului în forme marmoreene. Poate fi ultima pauză a sufletului înaintea înfruntării unei cărări fără de întoarcere."

Alina Mungiu-Pippidi

De ce nu iau românii Premiul Nobel

Editura Polirom

Răspunde succint editura: "De ce râvnesc românii la premiul Nobel fără să îl obţină? Răspunsurile Alinei Mungiu-Pippidi din această antologie dezvoltă o întreagă critică a societăţii românesti de azi, de la un sistem de educaţie care şi-a pierdut busola, la o fractură care a apărut între merit şi succes, fie că e vorba de politică, mari averi sau profesii intelectuale. Plastic şi elocvent, oscilând de la sarcasmul plin de umor la imagini a căror sensibilitate ne aduce lacrimi în ochi, stilul publicistic al Alinei Mungiu-Pippidi nu poate lăsa pe nimeni indiferent şi dezvăluie personaje ca Elisabeta Rizea, Monica Lovinescu, Vasile Paraschiv sau George Pruteanu, care ne apar strălucind într-o lumină nouă. Editorialele Alinei Mungiu-Pippidi au atras sute de mii de cititori şi mii de comentatori după anul 2000. Volumul de faţă oferă pentru prima dată concepţia de la baza acestui succes de presă."

Andrei Velea

Lumea e o pisică jigărită

Editura Brumar

"De-a lungul alcătuirii acestei cărţi (doi-trei ani) am avut următoarea idee: că poezia (fără să scriu cu majusculă şi fără să mă refer la integralitatea ei) are şi această menire: să fie «critică», puţin «cinică» chiar, să fie suficient de «trează» încât să NU propună «o fugă de lume», ci «în lume». O adâncire în «vertijul lucidităţii» şi nu o evadare în «mister sau visare», în «lumi paralele». Şi am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Şi că orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM priveşti lucrurile. Şi că, până la urmă, asta mă atrage: să (încerc să) scot poezie şi din piatră seacă, s-o caut acolo unde simţul comun spune: «nu! nu căuta acolo! »" Andrei Velea practică un minimalism bine temperat, scrie Mihail Gălaţanu.

Stelian Ţurlea

Martorul

Crime Scene Publishing

Ediţia a doua. Romanul a fost scris în 1979, a fost revăzut după 20 de ani, a apărut în anul 2000 la Editura Albatros şi expune într-o parabolă o situaţie generală care nu se aplică numai la situaţia de dinainte de 1989. Ediţia de faţă cuprinde şi pagini de repere bibliografice. Unul dintre criticii care au comentat acest roman a fost Alex Ştefănescu. Acesta a scris: "Romanul are ca principală sursă de tensiune drama imposibilităţii de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul în care personajul asistă la violarea unei fete, într-o magazie, şi apoi la găsirea cadavrului ei, pe jumătate carbonizat, în magazia distrusă de un incendiu. El este martorul (de aici şi titlul romanului) care nu poate povesti nimănui ce a văzut. Romanul reprezintă depoziţia lui virtuală, inutilizabilă pentru justiţie."