Bill Gates: Planul meu pentru rezolvarea celor mai mari probleme ale omenirii

​Putem învăţa multe despre cum putem facem mai bună lumea secolului XXI de la un simbol al erei industriale: motorul cu aburi. Pentru îmblânzirea puterii aburului a fost nevoie de multe inovaţii, după cum scrie William Rosen în cartea "Cele mai puternice idei din lume". Printre cele mai importante sunt un nou mod de a măsura forţa motoarelor şi un micrometru, poreclit "Lordul Cancelar", cu care se pot măsura distanţele foarte mici.

Astfel de instrumente de măsură, scrie Rosen, au permis inventatorilor să vadă dacă modificările treptate făcute de ei aduc îmbunătăţirile, precum putere mai mare cu un consum mai mic de cărbune, de care era nevoie pentru a construi motoare mai bune.

Dar de aici se poate învăţa o lecţie mai importantă: Fără ajutorul măsurătorilor precise, inovaţia este "condamnată să fie rară şi haotic distribuită, notează Rosen. Cu măsurători exacte, invenţiile devin ceva "normal".

În ultimul an am remarcat cât de importante sunt măsurătorile în îmbunătăţirea situaţiei oamenilor. Poţi ajunge la un progres incredibil dacă stabileşti un obiectiv clar şi găseşti o măsură pentru a determina progresul făcut spre îndeplinirea obiectivului.

Poate că pare ceva simplu, dar este uimitor cât de puţine persoane apelează la un astfel de plan şi cât de greu poate fi pus planul corect în practică.

De-a lungul timpului, ajutorul străin a fost măsurat în suma totală de bani investită - şi, în timpul Războiului Rece, prin faptul dacă un stat ne-a fost sau nu aliat - şi nu prin cât de mult a ajutat în realitate oamenii.

O inovaţie, indiferent dacă este un vaccin nou sau o sămânţă mai rezistentă, nu poate avea impact dacă nu ajunge la oamenii care au nevoie de ea.

Am găsit multe exemple de cum măsurătorile au adus îmbunătăţiri - de la o şcoală din Colorado la o clinică din Etiopia. Fundaţia noastră sprijină aceste eforturi. Dar noi, şi alţii, trebuie să facem mai mult.

În condiţiile în care bugetele guvernelor şi fundaţiilor devin tot mai mici, trebuie să învăţăm din lecţiile motorului cu aburi şi să le adaptăm pentru a rezolva cele mai mari probleme ale omenirii.

Sănătatea şi lupta cu bolile

Una dintre cele mai mari reuşite în privinţa utilizării măsurătorilor pentru a schimba lumea este un acord semnat în 2000 de membrii ONU. Un program al organizaţiei, "Millennium Development Goals", sprijinit de 189 de ţări, a stabilit anul 2015 ca termen limită pentru îmbunătăţiri specifice în domenii cruciale precum sănătatea, educaţia şi venitul de bază. Multe persoane au presupus că pactul va fi dus la arhivă şi uitat, aşa cum s-a întâmplat cu multe angajamente făcute în cadrul ONU. Ani de-a rândul au fost făcute promisiuni bine intenţionate pentru combaterea unor probleme variind de la nutriţie la drepturile omului, dar multora le-au lipsit instrucţiunile pentru cuantificarea progresului. Dar obiectivele Millennium au fost clare şi concrete şi au atras atenţia asupra priorităţilor.

Când Etiopia s-a angajat să se implice în program, în 2000, a promis că va deschide pentru toţi cetăţenii accesul la sistemul primar de sănătate. Angajamentul de a reduce mortalitatea infantilă cu două treimi a creat un obiectiv clar în cazul căruia poate fi măsurat succesul sau eşecul. Hotărârea Etiopiei a atras sume mari din donaţii pentru îmbunătăţirea serviciilor primare de sănătate.

Cu ajutorul Indiei, care a construit o reţea funcţională de mici clinici comunitare, Etiopia a lansat propriul program în 2004, iar în prezent are peste 15.000 de clinici cu aproximativ 34.000 de angajaţi. (Acesta este unul dintre cele mai mari beneficii ale măsurătorilor - guvernele pot să compare rezultatele diferitelor state şi să înveţe de la cei mai buni.)

În luna martie a anului trecut am vizitat o astfel de clinică unde am văzut grafice cu campaniile de imunizare, cu cazurile de malarie şi alte date prinse de pereţi. Aceste informaţii ajung într-un sistem - digitalizat parţial - care ajută oficialii guvernului să-şi dea seama unde lucrurile funcţionează şi să ia măsuri acolo unde sunt probleme. În ultimii ani, datele din teritoriu au ajutat guvernul să răspundă mai rapid la epidemiile de malarie şi pojar. Cel mai imporatant, guvernul nu a avut până atunci cifre clare despre numărul naşterilor şi deceselor infantile din zonele rurale. Acum totul poate fi urmărit cu atenţie.

Angajaţii clinicilor fac vizite la domiciliu şi se asigură că oricine are patul protejat cu plasă de ţânţari pentru a preveni îmbolnăvirile cu malarie, are acces la toaletă şi cunoaşte regulile primului ajutor. Toate aceste intervenţii sunt simple, dar au îmbunătăţit dramatic vieţile oamenilor. Mortalitatea infantilă din Etiopia s-a redus cu mai mult de 60% începând cu 1990.

O altă poveste de succes la care cuantificarea şi măsurătorile au contribuit enorm este lupta pentru eradicarea poliomelitei. Începând cu 1988, organizaţiile de sănătate şi multe guverne şi-au stabilit ca obiectiv eradicarea acestei afecţiuni virale. Atingerea obiectivului presupunea voinţă politică şi cheltuieli mari pentru campanii ample de imunizare. Până în 2000, virusul a fost aproape anihilat. Acum sunt mai puţin de 1.000 de cazuri la nivel mondial.

Dar tocmai aceste ultime cazuri sunt cele mai problematice. Pentru a stopa răspândirea infecţiei, medicii trebuie să vaccineze de mai multe ori pe an aproape toţi copiii cu vârste mai mici de cinci ani în ţările afectate de poliomelită. În prezent, în doar trei state nu a fost eradicată această boală: Nigeria, Pakistan şi Afganistan. Am fost în nordul Nigeriei în urmă cu patru ani pentru a înţelege de ce eradicarea este atât de dificilă acolo. Am observat că serviciile de sănătate de zi cu zi eşuează: mai puţin de jumătate din copii erau vaccinaţi cu regularitate. O mare problemă este că multe dintre satele mici nu figurau pe hărţile, adesea trasate cu mâna, ale celor responsabili cu vaccinarea şi pe listele cu aşezări umane. Lipsea, de asemenea, un recensământ al copiiilor.

Pentru a depăşi problema, medicii au mers prin toate zonele cu risc ridicat din nordul ţării, ceea ce le-a permis să adauge pe listele campaniilor de imunizare 3.000 de comunităţi. Programul foloseşte imagini cu rezoluţie ridicată făcute din satelit pentru a se crea hărţi mai detaliate. Rezultatul este o alocare mai eficientă a resurselor.

Programul permite, de asemenea, utilizarea telefoanelor echipate cu aplicaţii GPS pentru vaccinatori. Astfel, traseele acestora pot fi centralizate la sfârşitul zilei şi comparate cu rutele la care au fost desemnaţi. În felul acesta pot fi acoperite regiunile omise din eroare.

Astfel de sisteme de măsurare ne pot ajuta să eradicăm poliomelita în următorii şase ani. Iar aceste sisteme pot fi folosite pentru a extinde vaccinarea de rutină şi alte asemenea activităţi, ceea ce înseamnă că moştenirea lăsată de eradicarea poliomelitei îi va supravieţui chiar bolii.

Educaţia

Un alt domeniu în care sistemele de măsurare încep să aducă îmbunătăţiri considerabile este educaţia. În octombrie, Melinda şi cu mine am stat împreună cu mai mulţi elevi de clasa a 12-a ai unui liceu american. Mary Ann Stavney, profesoară de literatură, preda o lecţie despre cum se pot scrie lucrări narative nonficţiune. Ea îşi provoca elevii, se plimba printre ei şi, în schimb, beneficia de toată atenţia lor. Se putea vedea clar de ce Mary Ann este un profesor senior, distincţie pe care o primesc cei mai buni profesori şi componentă importantă în sistemul de evaluare din acel ţinut. Doamna Stavney participă, alături de alţi 3.000 de profesori, la un proiect finanţat de fundaţia noastră pentru a înţelege mai bine cum se poate construi un sistem de evaluare pentru educatori. Proiectul evidenţiază câteva măsuri pe care şcolile ar trebui să le ia pentru a evalua performanţele profesorilor, inlcusiv teste, sondaje în rândul elevilor şi evaluări făcute de specialişti. În decursul unui an de şcoală, fiecare din cei 470 de profesori din acel ţinut este evaluat de trei ori şi este observat cum se comportă la ore de cel puţin nouă ori de către profesori de rang mai înalt, de director şi alţi colegi, numiţi mentori. Evaluările oferă, pe lângă un scor, posibilitatea identificării domeniilor unde se pot face îmbunătăţiri. În afara pregătirii personale, mentorii prezidează reuniuni săptămânale în care profesorii îşi împărtăşesc cunoştinţele.

În funcţie de rezultatele evaluărilor, profesorii pot primi salarii mai mari şi bonusuri. Programul se confruntă însă cu problema reducerilor de cheltuieli.

Bill Gates este copreşedintele Bill & Melinda Gates Foundation şi unul dintre fondatorii Microsoft. Acest material a fost publicat în The Wall Street Journal.