Elegie/ de Mariana Marin

O, vinovăţia şi spaima

În faţa adevărurilor sugrumate!

Cine va depune mărturie

Pentru crimele împotriva noastră?

Cuvintele simple de acum,

înşurubate în propriul trup,

pe care îl pot da morţii,

vă vor face mai buni?

Nu sunt o fiinţă morală.

Cine, trăind, ar putea rămâne

curat şi integru?

Dar uneori, în nopţile de vară toridă,

când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,

gândesc şi văd cu ochiul din frunte,

însingurat şi zdrobit.

Se aud atunci cântări şi blesteme

într-o limbă în care altădată visam...

Din volumul Cinci, Editura Litera, Bucureşti, 1982