Liderii europeni au pornit un război valutar în propria casă, în timp ce euro stă fără apărare pe frontul mondial

Războiul valutar a trecut de pe scena mondială în chiar sânul Europei, iar acest lucru s-a văzut clar la cel mai recent summit al miniştrilor de finanţe din zona euro. Aici, confruntată cu presiunea enormă de a-şi reface competiti­vitatea economică, Franţa a susţinut limi­tarea cursului euro, ceea ce i-ar face exporturile mai atractive. Germania a ripostat descriind iniţiativa Parisului ca fiind un substitut slab pentru reforme economice.

Între timp, alte state cu care Europa se luptă pe frontul internaţional al comerţului îşi devalorizează mone­dele, iar economiile lor capătă forţă.

"Cursurile de schimb trebuie să reflecte fundamentele eco­nomiilor noastre din zona euro. Cursurile de schimb nu ar trebui să devină influenţate de speculaţii sau de dispoziţia pieţelor", a declarat în faţa co­le­gilor din zona euro mi­nistrul francez de finanţe Pierre Moscovici. Pe măsură ce in­vestitorii au devenit mai încrezători că un­i­unea monetară poate depăşi criza datoriilor suverane, euro s-a apreciat semnificativ în raport cu dolarul şi alte valute, ceea ce face ca exporturile europene să fie mai scumpe, un factor care poate frâna relansarea economică, scrie The New York Times.

Franţa, care are ca politică tradiţională intervenţia pe pieţe, a pledat prin Moscovici pentru acţiuni coordonate la nivelul zonei euro cu scopul de a ţine sub control cursul euro.

Ministrul francez vrea ca europenii să prezinte un plan comun vineri, la reuniunea miniştrilor de finanţe şi a guvernatorilor băncilor centrale din G20 de la Moscova.

Euro, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Presiunile Parisului s-au izbit imediat de rezistenţa guvernatorului băncii centrale germane Jens Weidmann. Acesta a sugerat că ţări precum Franţa încearcă pur şi simplu să abată atenţia de la nevoia de a-şi reafirma economiile pentru a le face mai competitive.

"Doar guvernele pot rezolva aceste probleme, nu şi băncile centrale. În acest sens, discuţiile despre presupusa supraeva­luare a euro deviază pur şi simplu de la adevăratele probleme", a spus Weidmann.

El este singurul membru în consiliul guvernator al BCE care se opune noului plan al instituţiei de achiziţii de obligaţiuni.

Chiar şi preşedintele BCE Mario Draghi a avertizat săptămâna trecută că un euro puternic ar putea slăbi puterea Europei de a depăşi problemele economice. Aceste comentarii au fost suficiente pentru ca euro să se deprecieze semnificativ în raport cu dolarul. Moneda europeană a atins la începutul lunii maximul ultimelor 15 luni, de 1,37 dolari pe unitate, notează agenţia Thomson Reuters. Weidmann susţine că euro nu este supraevaluat.

Germania, cea mai mare economie europeană, nu este la fel de afectată precum Franţa de aprecierea euro deoarece exportă în principal bunuri care nu pot fi produse de alte state la aceeaşi calitate. Un euro puternic este benefic pentru Germania şi în sensul că ieftineşte importurile.

"Francezii au crezut întotdeauna că moneda unică ar trebui pusă în slujba exporturilor. Dar aceasta nu este o dez­ba­tere pe care o pot câştiga şi de aceea, probabil, ei o folosesc pentru a câştiga con­cesii în alte probleme, de la ritmul conso­lidării fiscale la un istrument de colectivizare a datoriilor", a explicat Mujtaba Rahman, analist la Eurasia Group.

SUA, Japonia, Elveţia: luptătorii de elită

Dacă pentru marile economii, războiul valutar este o noţiune teoretică, pentru cele emergente acesta este o realitate.

Deoarece în unele state dezvoltate dobânzile sunt menţinute la niveluri minime record şi sunt aplicate programe de relaxare cantitativă, cu ajutorul cărora se injectează lichidităţi în economie, monedele unora dintre pieţele emergente s-au întărit, făcându-le mai puţin competitive.

Ministrul brazilian de finanţe a avertizat recent că războiul valutar s-ar putea intensifica dacă în acesta intră şi Europa. Şi el, ca şi oficialii germani, recomandă Franţei să se concentreze nu pe slăbirea monedei, ci pe revitalizarea economiei prin investiţii.

În miezul războiului se află de mult timp banca centrală a SUA, care a redus do­bânzile la cele mai mici niveluri de după cel de-al Doilea Război Mondial şi printează câte 85 miliarde dolari în fiecare lună pentru a cumpăra active cu scopul de a stabiliza piaţa imobiliară şi de a reduce rata şo­majului.

În Europa, Elveţia are un prag strict de care francul nu poate trece, iar în Japonia banca centrală a dublat ţinta de inflaţie la 2% în ianuarie, ceea ce a provocat deva­lorizarea yenului, şi a promis că va continua să cumpere active anul viitor.

"Pieţele valutare sunt tot mai dominate de politici, iar războiul valutar mondial se încinge", a avertizat Stephen Jen, analist la SLJ Macro Partners.

Ce spun liderii europeni despre euro

• Wolfgang Schaeuble, ministrul german de finanţe: "Problemele cursului de schimb nu sunt doar legate de euro, ci există îngrijorări referitor şi la alte monede".
• Luc Frieden, ministrul luxemburghez de finanţe: "Găsesc problema extrem de interesantă având în vedere că în urmă cu un an toată lumea, în special în Bruxelles, se întreba dacă euro poate supravieţui. Acum, aceiaşi oameni se plâng că euro este prea puternic. Acesta este cel mai bun semn că euro există, că euro va supravieţui".
• Maria Fekter, ministrul austriac de finanţe: "Cursul este decis mai ales de pieţe. Găsesc că deprecierea artificială nu este necesară. Suntem pe un drum bun acum şi cred că vânzoleala făcută în jurul euro nu se justifică".

Devalorizările din Venezuela lovesc companiile europene şi americane

Cea mai recentă devalorizare a monedei Venezuelei, cu 32%, va afecta semnificativ veniturile unor companii europene şi americane care le vând clienţilor din această ţară, iar preţurile controlate de stat îngreunează eforturile afacerilor de a-şi proteja profiturile, scrie agenţia Thomson Reuters.

Cazul Venezuelei este, poate, unul dintre cele mai evidente semne ale unui război valutar mondial. Devalorizarea bolivarului este a cincea din ultima decadă. Printre companiile interesate de acţiunile guvernului se numără Colgate-Palmolive, Avon, Procter & Gamble şi Kimberly-Clark, toate din SUA. Dintre companiile europene lista include producătorul de ambalaje irlandez Smurfit Kappa, care săptămâna trecută a raportat unul dintre cele mai mari profituri din ultimii cinci ani, şi Edenred, producător francez de carduri pre-paid.

Analiştii apreciază că ultima devalorizare ar putea afecta companiile mai mult decât cele anterioare deoarece preţurile a mii de produse, de la apă îmbuteliată şi carne la săpunuri şi pastă de dinţi, au fost limitate prin lege în 2011 în lupta cu inflaţia. Preţurile sunt analizate periodic.

Experţii cred că aceste probleme sunt rezultatul politicilor socialiste ale preşedintelui Hugo Chavez.