Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LVIII). Voievozii/ de Dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Domnitorii Bucureştilor

Începuturile "oraşului lui Bucur", întemeietorul său legendar, se leagă de numele unor voievozi, unii dintre ei personalităţi politice de seamă. Se pare că acela care l-a întemeiat cu adevărat a fost Mircea cel Bătrân. Prima atestare documentară a Bucureştilor datează din vremea lui Vlad Ţepeş (21 septembrie 1459). În vremea lui Radu cel Frumos, oraşul este ales, în 1465, să devină reşedinţă domnească, iar Mircea Ciobanul ctitoreşte Biserica domnească. În sfârşit, în 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, Bucureştii devin în mod oficial, capitala Ţării Româneşti.

O carte de istorie

…poate fi considerat nomenclatorul străzilor Bucureştilor şi în ceea ce priveşte domnitorii, "Sfinţii Voievozi", cum se numeşte una dintre ele, ai Ţărilor române. Aceste nume, făcând parte probabil din categoriile cel mai substanţial reprezentate, au fost stabilite în diferite perioade istorice, ceea ce reiese şi din faptul că unele se dublează.

Dar iată o listă, selectivă desigur, a străzilor Capitalei care poartă un asemenea nume, în ordine alfabetică: Alexandru Lahovari, Alexandru Lapuşneanu, Alexandru Moruzzi , Constantin Brâncoveanu, Mircea cel Bătrân, Mircea Ciobanu, Petru Vodă,

Petru Rareş, Radu de la Afumaţi, Radu Voda, Seneslav Voievod, Şerban Vodă, Ţepeluş, Ţepeş Vodă, Vasile Lupu, Vintilă Vodă, Vlaicu Voda, Vlad Dracul, Vladislav Voievod, Vodă Constantin. Ar mai fi de remarcat faptul că unele din numele acestor străzi, acoperind întreaga istorie medievală românească din cele două principate, au fost acordate chiar înainte de Unire, ceea ce desigur este elocvent pentru starea de spirit care domnea în oraşul care avea să devină Capitala României.

De la Ştefan cel Mare la Mihai Viteazul

Desigur din acest nomenclator nu putea lipsi Ştefan cel Mare, arteră ("Şosea") al cărei peisaj s-a modificat substanţial în perioada construirii cvartalelor de blocuri de locuinţe. Singura clădire care s-a mai păstrat, cu o arhitectură oarecum gotică, adăposteşte acum Inspectoratul General al Poliţiei Române.

O soartă asemănătoare a avut-o şi artera care a primit numele tradiţional al lui Mihai Viteazul, Şoseaua Mihai Bravu "populată" numai cu blocuri noi. Mai există însă o stradă în Bucureşti care poartă numele domnul primei Uniri, Mihai Vodă, aflată în spatele Palatului CEC, pe care s-au păstrat o serie de clădiri impunătoare, ridicate la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, unele figurând pe Lista monumentelor istorice, cum este aceea care adăposteşte acum Centrul Cultural al M.A.I.

Un domn-ctitor

...poate fi considerat Matei Basarab (1632-1654), dat fiind că a ridicat peste 30 de biserici, depăşindu-l din acest punct de vedere şi pe Ştefan cel Mare. Deşi Bucureştii nu se pot mândri cu asemenea ctitorii, memoria sa a fost imortalizată în două străzi care îi poartă numele, pe care se află clădiri şi edificii importante.

Astfel, pe Str. Matei Basarab, aflată în apropierea Căii Călăraşi, se găsesc numeroase clădiri de patrimoniu, construite la cumpăna dintre secolele XIX-XX.

Cea de a doua stradă care poartă numele acestui domnitor, Str. Matei Voievod se află în apropiere de Şoseaua Mihai Bravu, adăpostind şi ea clădiri ridicate în perioada amintită care figurează pe Lista monumentelor istorice, ceea ce constituie o excepţie pentru o zonă a Bucureştilor care a suferit substanţiale transformări. Cea mai importantă este desigur aceea a Colegiul Naţional "Matei Basarab" , una din cele mai vechi şi importante instituţii de învăţământ ale Capitalei, înfiinţată prin decretul lui Alexandru Ioan Cuza încă în 1859. Din 1885, Liceul s-a mutat în actuala clădire căreia, în decursul timpului, i s-a adăugat o aripă nouă. În perioada interbelică, a fost construită şi o sală de spectacole care a devenit una din cele mai reprezentative din Bucureşti.

Desigur, în cuprinsul acestui episod nu putem pomeni toate străzile care poartă nume de voievozi. Ne vom rezuma la încă două dintre ele aparţinând unor domni care s-au ilustrat prin acte de cultură în cuprinsul oraşului sau au devenit …

"Figuri pitoreşti"

...în istoria Bucureştilor. Astfel poate fi considerat unul din cei dintâi domni fanarioţi Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Nu se poate spune că a fost un domn iubit de boieri şi de popor, ecoul găsindu-se în piese de teatru sau versuri menite a ridiculiza politica sa. De altfel, a şi sfârşit spânzurat de turci. Şi totuşi memoria sa a fost imortalizată în ridicarea unei frumoase bisericii care îi poartă numele, la capătul Podului Mogoşoaei, lângă Muzeul Ţăranului Român. De asemenea, domnia lui Nicolae Mavrogheni a avut o anumită importanţă şi pentru Bucureşti, căci în vremea sa a fost construit un sistem de alimentare cu apă prin conducte. A rămas în istoria oraşului şi excentricitatea sa, punând să fie poleite coarnele cerbilor de la trăsura cu care se plimba pe străzile Bucureştilor, ceea ce i-a făcut pe unii din cercetătorii domniei sale să îl considere "o poznă a firii".

Totuşi Strada Mavrogheni, aflată în zona Bulevardului I.C. Brătianu, poate fi considerată o zonă de referinţă a oraşului, dat fiind că aici se află o serie de imobile construite la sfârşitul secolului XIX.

O altă ciudăţenie a nomenclatorului străzilor Capitalei poate fi considerată includerea unui domnitor al Moldovei care nu a avut nimic de a face cu Bucureştii, Despot Vodă (1561 - 1563), de origine greacă, fost marinar, considerat de unii un "aventurier" care s-a distins, între altele, prin marginalizarea boierilor prin aducerea de consilieri străini (parcă am mai auzit asta !). Se poate să fi jucat un rol şi prestigiul dobândit de drama lui Vasile Alecsandri care îl are ca erou principal.

Primul teatru

…din Bucureşti a fost construit în vremea lui Ioan Vodă Caragea, domnitor fanariot al Ţării Româneşti (1812-1818), care s-a "ilustrat" prin faptul că în vremea lui oraşul a fost devastat de o ciumă cumplită, dar şi prin aceea că a introdus primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele.

Din punct de vedere cultural a rămas în istorie prin faptul că a fondat primul teatru bucureştean, aflat la "Cişmeaua roşie", la întretăierea actualei Străzi general Berthelot cu Calea Victoriei. De fapt, acest teatru era destinat să satisfacă ambiţiile artistice ale fiicei sale, domniţa Ralu. Aici au fost reprezentate pentru prima oară piese ale unor autori clasici, Schiller, Goethe, Lessing.

Pe Strada Caragea Vodă, aflată în apropierea Căii Dorobanţi, nu se află clădiri de un deosebit interes arhitectonic, dar pentru mulţi din generaţia mea şi pentru mine

personal una dintre ele are o semnificaţie deosebită, căci în ea a locuit o îndelungată perioadă o personalitate de excepţie, profesorul Mihai Pop (1936-2004), etnolog şi folclorist de reputaţie internaţională. În calitatea lui de profesor la Universitatea Bucureşti, de director al Institutului de etnografie şi folclor, preşedinte al unor organizaţii internaţionale, "Profesorul", cum i se spunea între studenţii şi emulii săi, a contribuit la formarea şi promovarea a generaţii întregii de specialişti în aceste domenii.

Nu ar fi potrivit ca pe clădirea în care a locuit "Profesorul" să fie instalată o placă care să amintească de contribuţia sa de excepţie ?

Fotografiile aparţin autorului