Italienii au respins clar austeritatea, dar au aruncat ţara într-un haos politic care ar putea readuce criza în întreaga zonă euro

Autor: Bogdan Cojocaru 27.02.2013

Alegerile parlamentare din Italia demonstrează clar că populaţia nu mai tolerează austeritatea, cu creşterile de taxe şi reducerile de pensii şi salarii impuse sub presiunea pieţelor şi a liderilor zonei euro, dar în schimb au aruncat ţara într-o incertitudine haotică nocivă pentru toată lumea şi riscă să reaprindă criza.



Rezultatele alegerilor scot în evidenţă, pe hârtie, un câştigător, partidul unui fost comunist care a promis că va menţine rigoarea bugetară. Însă niciuna dintre cele patru formaţiuni politice principale nu a câştigat suficiente locuri în parlament pentru a forma singure un guvern, ceea ce aduce Italia în situaţia din toamna anului 2011, când ţara a fost atât de puternic atacată de pieţe, încât a ajuns foarte aproape de a cere un bailout internaţional.

Panica s-a propagat rapid atunci, deoa­rece Italia, a treia economie ca mărime a zo­nei euro, este considerată prea mare pentru a fi lăsată să intre într-un default precum cel al Greciei. Atunci, ca şi acum, incertitudinile au apărut din cauza miliardarului Silvio Berlusconi, al cărui guvern era văzut de pieţe ca neavând suficientă voinţă pentru a repara economia neperformantă a Italiei. Acum, Berlusconi a provocat alegeri anti­cipate retrăgând în decembrie sprijinul parlamentar al formaţiunii sale pentru premierul tehnocrat Mario Monti.

Rezultatele votului

Coaliţia de centru-stânga condusă de Pier Luigi Bersani este lider în Camera Sena­tului şi Camera Deputaţilor, cu 31,6% şi respectiv 29,6% din voturi. Dar locurile doi şi trei sunt ocupate de Coaliţia de centru-dreapta a lui Berlusconi şi Mişcarea de 5 Stele a comicului Beppe Grillo, formaţiuni anti UE şi antieuro care au promis că vor reduce sau chiar renunţa la sacrificiile financiare la care Italia s-a angajat în faţa partenerilor europeni.

Pentru Senat, coaliţia lui Berlusconi a primit 30,7% din voturi, iar cel al lui Grillo 23,8% din voturi. Pentru camera inferioară, coaliţia de centru-stânga a câştigat 29,2% din voturi, iar Mişcarea de 5 stele a primit 25,6% din voturi, devenind astfel partidul cu cea mai mare reprezentare în Camera Deputaţilor.

Alegerea civilă, formaţiunea premie­rului Monti - arhitectul austerităţii - a primit 9,1% din voturi pentru Senat şi 10,6% din voturi pentru camera deputaţilor, potrivit The Wall Street Journal.

Coaliţia lui Bersani ocupă acum 123 de locuri în senat, în timp de coaliţiei lui Berlusconi îi revin 118 locuri. Pentru a guverna sunt necesare 158 de locuri în senat şi controlul ambelor camere.

"Parlamentul a fost blocat, înecat şi ciopârţit"

Alegerile au ca rezultat un parlament blocat într-un moment în care ţara are nevoie urgentă de un plan de acţiune pentru a ieşi din cea mai lungă recesiune din ultimii 20 de ani, de a reduce şomajul şi datoria publică uriaşă de 2.000 de miliarde de euro.

"Parlamentul a fost blocat, înecat şi ciopârţit. Rezultatul extinde riscurile politice în zona euro", spun analiştii de la Citibank. Ei apreciază că performanţa surprinzătoare a lui Grillo şi eşecul lui Monti reprezintă mesaje antiausteritate clare venite de la alegători, ceea ce ar putea face ca noi măsuri de consolidare fiscală să fie "foarte dificil de implementat" pe viitor.

"Absenţa unui leadership politic unit ar putea complica managementul crizei din zona euro, iar presiunile care apasă asupra Romei vor avea, probabil, ca rezultat o formă de asistenţă financiară externă", au avertizat analiştii de la Citi.

Nemulţumirea italienilor s-a reflectat şi prin numărul de participanţi la vot. De obicei, italienii se duc să voteze în proporţie mai mare decât în alte state europene sau chiar decât în SUA. De această dată rata de participare a fost de 75%, cel mai redus nivel de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Pieţele vor stabilitate

Pieţele au penalizat promt haosul politic creat. Euro s-a depreciat cu 1% în raport cu dolarul luni, a doua zi de alegeri, marcând cea mai slabă evo­luţie din acest an, iar pierderile s-au extins şi marţi. Principalul indice al bursei italiene de acţiuni a picat cu 4,7% în prima jumătate de oră de tranzacţionare din şedinţa de marţi.

Acţiunile băncii Intesa Sanpaolo s-au prăbuşit cu 10% la deschidere. De altfel, indicii principalelor burse europene au oscilat ieri în teritoru negativ.

Mai grav a fost însă că randamentele obligaţiunilor italiene au început să crească, ceea ce indică creşterea costurilor de finanţare ale Italiei. Turbulenţele din Italia au afectat şi Spania, prin creşterea randamentelor.

Cea mai mare frică a pieţelor este organizarea de noi alegeri anul acesta din cauza blocajului po­litic, a afirmat Alessan­dro Capuano, analist la IG citat de CNBC.

Cum comicul Beppe Grillo a devenit o forţă politică de temut

Vedeta alegerilor este comicul şi prolificul blogger Beppe Grillo, cu partidul său nonconformist Mişcarea de 5 Stele, creată mai întâi pe internet în 2009. Cu aproape 25% din voturi, formaţiunea sa a ajuns cel mai puternic partid politic din Italia.

Grillo, care nu poate intra în parlament din cauza unei condamnări pentru omucidere într-un accident rutier din 1981, a câştigat simpatia alegătorilor promiţând că va organiza un referendum privind rămânerea ţării în zona euro şi suspendarea plăţii dobânzilor datoriilor statului.

În campania electorală, actorul a făcut turul Italiei într-o dubiţă, atrăgând cu discursurile sale zeci de mii de tineri şi alte persoane frustrate de greutăţile pe care le au în a găsi un loc de muncă. El s-a angajat totodată să majoreze cheltuielile şi să reducă taxele, să asigure un venit minim pentru şomeri şi să reducă privilegiile politicienilor, energie verde şi internet liber. Comicul insistă că prin reducerea cheltuielilor cu apărarea şi a celor inutile ale guvernului se poate plăti pentru orice, notează The Washington Post. Cheltuielile Italiei cu apărarea se ridicau la 1,7% din PIB în 2010. În 2012, măsurile de austeritate au echivalat cu 3,1% din PIB. Chiar dacă nu va mai plăti nimic pentru apărare, Italia nu va putea face faţă cheltuielilor esenţiale fără a reduce alte cheltuieli sau majora taxele.

"Este minunat, în trei ani am devenit cel mai mare partid din Italia. A fost o aventură minunată şi vom face tot ceea ce am promis în campania electorală", a declarat Grillo după aflarea rezultatelor votului. Însă niciunul dintre candidaţii partidului său nu are experienţă politică şi în niciun caz experienţă la guvernare. Unii dintre aceştia nu au încă împliniţi 30 de ani. Un sfert dintre membri sunt angajaţi cu jumătate de normă. Grillo n-a participat niciodată la show-uri politice şi le-a interzis aceasta şi candidaţilor săi pentru a nu fi asociaţi cu politicienii "zombi" ai celorlalte partide, notează agenţia Thomson Reuters. Campania comicului a culminat vineri cu o adunare la care au participat sute de mii de persoane.

Principala forţă care îl propulsează pe Grillo sunt persoanele cu vârsta în jur de 40 de ani, cel mai dur lovite de problemele economice ale ţării şi de austeritatea din ultimii ani.

Studiile arată că bunăstarea lor a scăzut din 1987 cel mai mult în comparaţie cu a oricărui alt grup. De asemenea, italienii născuţi în 1970 plătesc cu 50% mai mult în taxe, ca procente din venitul cumulat în întreaga viaţă, decât cei născuţi în 1952, care le-ar fi părinţi, potrivit The Wall Street Journal.

Grillo deţine acum cheia formării oricărei coaliţii de guvernare. În primul test politic, din 2010, Mişcarea a câştigat doar 1,8% din voturi.

Eşecul premierului tehnocrat Mario Monti încurcă iţele politice

Premierul Mario Monti este creditat cu reconstruirea credibilităţii internaţionale a ţării şi cu consolidarea finanţelor după 2011, când Berlusconi, aflat în centrul mai multor scandaluri, a renunţat la guvernare la presiunea pieţelor şi liderilor europeni.

În ultimele luni, tehnocratul Monti a încercat să îndulecească mesajul de austeritate, promiţând reduceri "rezonabile" de taxe, şi admiţând că politicile sale, deşi necesare pentru a recâştiga încrederea pieţelor, au adâncit recesiunea, scrie Financial Times.

După un an în fruntea unui guvern provizoriu, Monti, fost comisar european, a intrat pe scena politică în fruntea unei formaţiuni alcătuite din politicieni centrişti şi membri ai societăţii civile. Decizia tehnocratului Monti de a renunţa la neutralitatea politică i-a privat pe principalii contracandidaţi de voturi importante necesare câştigării guvernării şi l-ar putea aduce pe acesta din nou la guvernare printr-o alianţă. Monti s-a declarat mulţumit de rezultatele obţiunute de partidul său, apărut în urmă cu doar aproximativ 50 de zile. Comisia Europeană estimează că rata şomajului va ajunge la 12% anul viitor şi că economia va scădea cu cel puţin 1% anul acesta.

Banii l-au adus pe Silvio Berlusconi din nou pe principala scenă politică

Silvio Berlusconi, cel mai longeviv premier italian de după cel de-al Doilea Război Mondial, a impresionat prin revenirea puternică de la statutul de paria la cel de politician de top.

El a demisionat în noiembrie 2011 de la conducerea guvernului în urma scandalurilor sexuale şi de corupţie în care a fost implicat. Demisia lui a venit într-un moment în care costurile de finanţare ale Italiei atinseseră nivelurile la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost forţate să ceară ajutor financiar internaţional. În timpul mandatului, fostul vânzător de aspiratoare, animator în cluburile de noapte, magnat media şi antreprenor imobiliar a condimentat viaţa italienilor cu scandaluri sexuale, gafe politice şi anchete judiciare. După demisie, el a fost condamnat pentru fraudă fiscală, însă a făcut apel, iar în prezent aşteaptă un verdict în procesul în care este acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu o prostituată minoră. Berlusconi a negat acuzaţiile, notează CNN.

Campania lui Berlusconi pentru alegerile de săptămâna aceasta s-a bazat pe promisiuni antiausteritate. El s-a angajat să desfiinţeze taxa pentru prima locuinţă impusă de guvernul lui Mario Monti şi că le va rambursa cetăţenilor impozitele pe proprietăţi plătite anul trecut. Banii ar proveni din taxe pe conturile bancare deţinute de italienii bogaţi în Elveţia şi chiar din propria avere a miliardarului.