Aţi ajuns la afaceri de 80 de miliarde de euro aici, respectaţi înţelegerea de la început privind libera circulaţie

Oricine ar fi vinovat, amânarea intrării în spaţiul Schengen înseamnă un minus de sute de milioane de euro pentru economia României în 2013 şi ulterior în fiecare din anii în care nu vom deveni parte a acestui spaţiu unic de circulaţie a mărfurilor, capitalului, oamenilor şi serviciilor.

Accesul periferiei slabe a Uniunii Europene la cel mai important spaţiu integrat interstatal din lume - în nicio altă zonă geografică nu mai există 27 de naţiuni pentru care să se treacă fără niciun fel de control la graniţă - ar fi fost o închidere a cercului.

Ar fi fost atingerea unui obiectiv asumat nu numai de România şi Bulgaria în drumul lor spre integrare europeană, dar şi un deznodământ de bun augur pentru ceea ce a început în 1990 în Europa de Est.

Acum însă, riscul este nu numai o amânare, ci o includere a acestei zone, a Balcanilor, a Răsăritului Europei Răsăritene, într-un flanc slăbit al Uniunii Europene.

Faţă de şansele ratate anterior în 2010 şi 2011 de acces în acest spaţiu, situaţia geopolitică în zonă este mult mai tensionată.

Grecia scade continuu, fiind deja scoasă din rândul ţărilor dezvoltate şi încadrată în categoria celor emergente, şi nu va mai dura mult probabil până când nu va mai avea banii necesari să păzească graniţele la standarde Schengen.

Bulgaria, în pofida stabilităţii macro, este iată în pragul unei răzmeriţe generalizate, mult mai dură decât ceea ce a fost în iarna lui 2011 – 2012 în România.

Tot sud-estul Europei se desenează acum ca o vulnerabilitate pentru Uniunea Europeană, iar întrebarea este dacă la centru mai sunt destule resurse şi destulă răbdare pentru a acompania aceste ţări în drumul spre dezvoltare.

Deja există un scenariu conform căruia tărăgănarea la infinit a aderării României la Schengen este cauzată de permeabilitatea graniţelor Greciei la intrarea imigranţilor din nordul Africii care ar avea prin intrarea Bulgariei şi României în spaţiul comun securizat posibilitatea de a intra direct şi mai facil, prin transportul terestru, în Occident.

Grecia nu are graniţă terestră cu niciun alt stat membru Schengen în acest moment, fiind astfel un tampon eficient al UE contra imigranţilor din nordul Africii, alungaţi de destabilizarea din ţările lor.

Pierderile directe ale României sunt în primul rând cauzate de fracturarea în continuare a sistemului de transport de marfă.

Companiile româneşti au ajuns la flote de sute de camioane şi concurează dur pe pieţele din Germania, Italia şi Franţa cu transportatori locali.

Lungile ore de aşteptare pierdute la graniţă înseamnă venituri în minus de zeci de milioane de euro.

Pierderile indirecte sunt însă mai mari. De pildă, comerţul regional. Deschiderea deplină a circulaţiei între România şi Ungaria la vest şi Bulgaria la sud ar accelera boomul schimburilor comerciale cu aceste ţări.

Din 2007 până în prezent, ca urmare a dispariţiei tarifelor vamale, comerţul cu Ungaria a crescut cu 50%, iar cel cu Bulgaria s-a dublat.

Ungaria este a cincea destinaţie de export a României, ceea ce arată legăturile strânse economice cu o ţară al cărei consum nu este uriaş, având în vedere dimensiunea relativ redusă a PIB–ului de circa 104 miliarde de euro. România are un PIB de 137 de miliarde de euro.

Pentru Bulgaria, România poate deveni un furnizor de bunuri şi un consumator de servicii într-o măsură şi mai mare decât până acum, având în vedere că industria românească este mai puternică, iar turismul în Bulgaria este mai atractiv pentru români.

Din păcate, nu numai neînţelegerile politice interne, reformele întârziate în justiţie, dar şi inabilitatea liderilor români în negocierile cu Vestul au adus acest rezultat.

Lipsa unei cunoaşteri aprofundate a intereselor de business ale companiilor vestice care desfăşoară local afaceri de 80 miliarde de euro (96 de miliarde de euro pe an este cifra de afaceri totală a companiilor străine din România, conform unui studiu recent al BNR privind investiţiile străine coordonat de Constantin Chirca) împiedică liderii români să le aducă în discuţie atunci când negociază astfel de procese de integrare.

Nu au fost destul utilizate pârghiile statelor care au mari interese economice în România, cum sunt Austria, Franţa şi Italia.

Nu avem altă şansă decât să le amintim permanent: libera circulaţie a capitalului şi a mărfurilor, care a dat posibilitatea extinderii acestor companii din Vest către Est, este însoţită „în actele“ de înfiinţare ale UE şi de libera circulaţie a forţei de muncă, de la Est la Vest.