Shakespeare, cu droguri şi împuşcături!/ de Radu Constantinescu. GALERIE FOTO

Autor: Radu Constantinescu 21.03.2013

Cu alte cuvinte, un Shakespeare adus la zi, pe înţelesul contemporanilor noştri, obişnuiţi, de acum, prin contribuţia neprecupeţită a canalelor de ştiri, cu un cu totul alt ritm de viaţă decât cel din epoca elisabetană. Iar surpriza pe care Teatrul Naţional din Cluj Napoca o face spectatorilor este cu atât mai mare cu cât textul supus unei asemenea operaţii estetice este unul extrem de rar abordat de regizori, o comedie de tinereţe a dramaturgului: Cei doi tineri (gentlemeni în original şi în montarea clujeană ) din Verona.

Regizoarea Ada Lupu, revenită la Naţionalul clujean după spectacolul de succes de acum câteva stagiuni cu Pe aripile vântului, a gândit inspirat datele spectacolului. Apropiindu-se cu respect de textul original, ea şi-a elaborat un scenariu propriu care să îi permită fel de fel de găselniţe regizorale, pline de fantezie şi rafinament. Scopul acestora a fost unul singur: dinamizarea acţiunii, situarea tribulaţiilor sentimentale cam desuete ale celor două perechi de îndrăgostiţi sub semnul ironiei jucăuşe, într-un ritm debordant, adesea febril.

Iată cum îşi argumentează demersul său Ada Lupu: „Este foarte important ca povestea să se adreseze publicului de astăzi, să intereseze publicul de astăzi. Acţiunea se întâmplă în zilele noastre, deşi nu este ceea ce se cheamă o adaptare…S-a scris atât de mult despre cât de contemporan este Shakespeare. Cred că este contemporan cu noi abia în momentul în care poezia, drama, romantismul, meditaţia şi metafora shakespeariană continuă să existe, indiferent dacă acţiunea se petrece în mall, în Rolls-Royce sau într-un decor elisabetan.“

Una din soluţiile sale regizorale ingenioase a fost dublarea(!) unor personaje din piesă. Astfel, slujitorii gentlemenilor îndrăgostiţi, Launce şi Speed, amestecuri de grotesc şi umanitate, de joc mucalit şi înţelepciune, se multiplică cu doi, aleargă, se fugăresc, se ceartă, se ironizează, sugerându-ne fără nici un echivoc ritmurile commediei dell’arte. La fel se întâmplă şi cu alte personaje, de plan secund, care, dublate, animă spaţiul de joc, devin participanţi activi la acţiune. De o savoare cu totul specială sunt celebrele secvenţe, apreciate de critici drept cele mai reuşite ale piesei, în care Launce dialoghează cu Crab, câinele său (chiar dacă patrupedul nu mai apare pe scenă ca în spectacolul elisabetan !). Cuplul Dragoş Pop(în travesti) – Adrian Cucu, aplaudat la scenă deschisă, a găsit măsura exactă a umorului de calitate. Calambururile, jocurile de cuvinte, glumele fără perdea, întreaga frumuseţe a textului marelui Will se păstrează intactă, spre deliciul spectatorilor.

Şi totuşi, nimic nu mai aminteşte în reprezentaţie de epoca shakespeariană; Iulia trage cu pistolul ca să îşi sublinieze dragostea sa pentru Proteus, Panthino agită săbii şi pumnale, Eglamour străbate scena în viteză pe trotinetă, unul din servitori prizează discret nişte prafuri, iubiţii se întâlnesc într-un magazin de modă, apoi la o cafenea - iată tot atâtea ipostaze scenice care ilustrează concepţia regizorală a Adei Lupu. La rândul lor, costumele (Alina Lăţan) sunt stilizate modern, scenografia (Adrian Damian) sugerează o ruină antică printre arcadele căreia glisează/ valsează /danseză uriaşe vitrine strălucitoare, spaţii de joc care stimulează mobilitatea actorilor, ei înşişi manevranţi abili ai paralelipipedelor de sticlă. Aceştia se întrec în demonstraţii de virtuozitate scenică, îşi încrucişează replicile savuroase cu o imensă plăcere, cu bună dispoziţie contagioasă, amuzându-se, la rândul lor, de meandrele neaşteptate ale acestei comedii feerice. În asemenea condiţii, ar fi un act de nedreptate dacă nu am aminti întreaga distribuţie a spectacolului: Ramona Dumitrean, Romina Merei, Cătălin Herlo, Cristian Grosu, Matei Rotaru, Miron Maxim, Adrian Cucu, Dragoş Pop, Anca Hanu, Adriana Băilescu, Irina Wintze, Dan Chiorean, Silvius Iorga, Cristian Rigman, Patricia Brad, Radu Lărgeanu, Cătălin Codreanu.

Recenta premieră a Naţionalului clujean se încheie cu un lung sărut al celor două perechi de îndrăgostiţi. Dragostea trimfă, prietenia triumfă, iar Shakespeare, din fericire, rămâne Shakespeare, în pofida trotinetelor, drogurilor şi a pistoalelor din spectacol!

Fotografii de Nicu Cherciu