Cazul „Bank of Cyprus” pe înţelesul tuturor

Autor: Adrian Vasilescu 02.04.2013

Lucrurile sunt, în mare, cunoscute. Importante sunt însă detaliile. Şi primul detaliu, ce merită să fie analizat, este legat de faptul că Bank of Cyprus România… nu este bancă românească.

Aşa cum este, bunăoară, Alpha Bank. Sau Banca Românească. Sau Raiffeisen Bank. Aceste trei bănci, ca şi multe altele din sistemul nostru bancar, sunt bănci româneşti cu capital străin. Bank of Cyprus România, în schimb, este o sucursală deschisă în ţara noastră (şi nu e singura) de o bancă din străinătate. Desigur, nu de oriunde, ci dintr-o altă ţară a Uniunii Europene, în condiţii reglementate de Uniunea Europeană.

Mama acestei sucursale, Bank of Cyprus, este o instituţie de credit înfiinţată în Cipru şi autorizată de Banca Centrală a Ciprului. În baza acestei autorizaţii, potrivit legislaţiei europene în domeniu, poate desfăşura operaţiuni pe întreg teritoriul Uniunii Europene. În România, este prezentă prin intermediul unei sucursale şi a reţelei ei de agenţii. În aceste condiţii, nu Banca Naţională a României, ci Banca Centrală a Ciprului asigură supravegherea atât a băncii-mamă din Cipru, cât şi a sucursalelor deschise, indiferent de localizarea acestora în spaţiul Uniunii Europene.

Cazul Bank of Cyprus România este doar un detaliu al acestui tablou mare, cu desfăşurare la nivel european. Activitatea sucursalei a fost suspendată temporar, începând de la 1 aprilie 2013. Motivul: identificării unei posibile soluţii de reorganizare, prin vânzare, de către autorităţile din Cipru. Decizia este a Băncii Centrale a Ciprului. Fiind sucursală a unei bănci străine, Bank of Cyprus România, care nu are personalitate juridică română, este obligată să dea curs deciziei. La rândul lor, autorităţile române sunt obligate să respecte această decizie.

Desigur, apare aici o întrebare: care sunt drepturile Băncii Naţionale a României de a supraveghea o astfel de sucursală? Ele sunt limitate. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, am intrat într-un mecanism de supraveghere bazat pe consultare şi cooperare cu autorităţile din ţara de origine a instituţiilor de credit, care îşi deschid sucursale în România. BNR este obligată, când apare o cerere de deschidere a unei astfel de sucursale, să culeagă informaţii despre reputaţia băncii, să aibă schimburi de opinii cu autorităţile din ţara de origine, iar cât priveşte supravegherea lucrurile se rezumă la indicatorii de lichiditate şi la regimul rezervelor minime obligatorii.

Treburile au mers şnur. Sucursala din România a Bank of Cyprus s-a adaptat realităţilor noastre, a dat credite, a adunat depozite şi a făcut profit. Firul nu s-a rupt aici. S-a rupt la Nicosia. Banca-mamă din Cipru a intrat în administrare specială, fiind obligată de Banca Centrală să demareze un proces de recapitalizare. Şi de restructurare. Este evident că subsidiarele şi sucursalele băncii, din alte ţări europene, au intrat sub incidenţa acestui regim.

Fără îndoială, decizia legată de sucursala din România este o alternativă bună, constituind o încercare de protejare a celor care şi-au depus economiile în această bancă. Sperăm că va fi găsit repede un cumpărător. Nefiind însă exclus riscul unei nereuşite. Sigur, depunătorii sunt neliniştiţi, atât cei cu depozite până la 100.000 de euro, dar mai ales cei cu depozite mai mari.

Unii spun: „BNR este vinovată, că nu ne-a spus la ce ne putem aştepta”. Am autoritatea morală să le reamintesc că personal, de sute de ori, în ziare, la radio sau la televiziune, am precizat că prezenţa unor sucursale în peisajul bancar românesc nu este totuna cu activitatea băncilor româneşti cu capital străin. Iar Bank of Cyprus România a înscris negru pe alb, în formularul de depunere, că depozitele până la 100.000 de euro sunt garantate în Cipru şi nu în România. Repet, acum, că oricine a adunat bani din economisire şi îi plasează trebuie să ştie exact în ce condiţii îi plasează şi care sunt riscurile. Sperăm totuşi că sucursala din România a Bank of Cyprus va fi vândută şi că toate depozitele de aici vor intra sub incidenţa legii române. O nereuşită nefiind însă exclusă.