Ligia Podorean-Ekström sau spiritualitatea acuarelei/ de dr. Adrian-Silvan Ionescu

La Institutul Cultural Român din Stockholm (Skeppsbron 20) s-a deschis expoziţia retrospectivă de acuarelă a Ligiei Podorean-Ekström.

Acuarela este rodul emoţiei, al primului impuls, al ochiului exersat să extragă, dintr-o clipire, esenţa motivului şi să analizeze instantaneu tonalităţile, raportul acestora cu limina şi să estimeze cuantumul de culoare locală ce trebuie păstrat spre a nu cădea în kitsch, prin abuz. Prin imposibilitatea de a reveni asupra tuşelor – aşa cum permite pictura în ulei – acuarela este o tehnică dificilă şi delicată, rezervată unor artişti versaţi.

Ligia Podorean-Ekström este un astfel de plastician, sensibil şi sigur pe mâna sa. Arhitect de profesie, ea s-a îndepărtat, totuşi, de maniera confraţilor – marcată de preocuparea pentru corectitudinea trasării identităţii stilistice a edificiilor, pentru  fuga perspectivală impecabil redată, pentru umbrele şi luminile figurate aproape ca la cursul de geometrie descriptivă, cu teul şi echerul - şi practică o acuarelă de interpretare, poetică şi vizionară. Fără a ignora motivul ce i-a suscitat interesul – un ţărm de apă, o pajişte, un calcan pictural prin tencuiala decojită, o panoramă urbană, un deşert african, o floare - acesta devine baza unor acorduri muzicale de mare rafinament.

Pasionată călătoare, artista se însoţeşte totdeauna de carnetul de schiţe şi trusa de culori. Iar atunci când este inspirată de un motiv nu stă pe gânduri ci se aşterne imediat la lucru, indiferent dacă este zi sau noapte, timp favorabil sau nu, dacă se află în oraş ori pe coclauri nebătute de picior omenesc, fie că este în ţinutul natal din Transilvania, fie la Bucureşti, în Muzeul Satului, fie în Egipt, Maroc, Grecia, Elveţia, Olanda, Canada, Finlanda sau Suedia, ţara de adopţiune. Rapidă în surprinderea caracteristicilor unui peisaj, adesea ea execută mici bijuterii din goana trenului sau din plutirea lină a vaporului – în expoziţie  sunt prezentate, în aceeaşi ramă, patru mici acuarele de maximă vivacitate lucrate pe puntea unei nave ce o ducea spre Finlanda. La altele există specificarea velocităţii chiar în legendă, precum „Instantanee din tren, Stockholm-Östersun” sau „Vedere din autobuz, în Egipt”. La fel ca documentariştii din secolul al XIX-lea care suportau, cu stoicism, intemperiile doar pentru a-şi finisa lucrarea în locul unde o începuseră, şi Ligia Podorean-Ekström s-a aflat de multe ori în aceeaşi situaţie, lucrând pe viforniţă, cu degetele amorţite la temperaturi sub 0° C ori, surprinsă de o ploaie torenţială, a preferat să ajungă acasă udă până la piele dar cu planşa uscată şi nepătată de stropi, ascunsă sub pelerina de ploaie, ce o folosise pentru a proteja opera şi nu pentru a se feri de apele meteorice în vreme ce  pedala, cu disperare, pe bicicletă. Titluri precum „Uragan în Alpi”, „Uragan în Muzeul Satului”, „Noiembrie în Karelia”, „Ceaţă de toamnă în nord”, „Iarna pe Râul Negru, Västerås”, „Ceaţă în Alpi”, evocă aceste momente dramatice - dar sublime prin rezultat - din cariera plasticienei. Pentru că ea este o convinsă plein-air-istă ce nu ar putea nici măcar concepe să îşi execute peisajele în atelier, din amintire sau după schiţe preliminare, insuficient aprofundate, fără a avea sub priviri motivul pentru că are nevoie de vibraţia culorilor, de sugestiile luministice pe care le dă adierea vântului prin coroanele arborilor, de schimbarea eclerajului sub acţiunea norilor, de lucirea apei şi modificările nuanţei acesteia sub acţiunea schimbărilor atmosferice. De aceea, adesea, lucrările artistei sunt creatoare de sinestezii: prin ton şi pensulaţie pot stimula simţurile precum mirosul unui buchet de flori, al pământului reavăn după ploaie, al mării furtunoase, al algelor putrezite, ori temperatura ecuatorială sau glacială, ori tactilitatea măngâioasă  a unor texturi, redate cu măiestrie.

În tematică nu se limitează doar la frumosul natural – la flori şi peisaje montane, campestre sau marine - ci se apropie, cu aceeaşi afecţiune, şi de peisajul citadin (caci este doar arhitectă!) şi de interioare. Aşa cum acuarelele executate în exterior narează o sumedenie de poveşti, aceeaşi calitate o au şi cele în care sunt descrise interioare. Intimismul încărcat de căldură familială al acestora este copleşitor: „Lumini de iarnă în camera de sărbătoare”, „Interior în casa Mariei”, „Atelierul lui Bosse”, „Pălăria lui Bosse lângă un şemineu Jugendstil”, „Scaunele”. Unele lucrări au caracter autobiografic, precum „În timpul meu trecut, Finlanda”, care a fost distinsă, în 2008, cu Medalia de Aur la expoziţia organizată la Muzeul Sigtuna. Soţie a valorosului scriitor suedez Per Olaf Ekström, autor al neuitatului roman „N-a dansat decât o vară”, artista readuce în actualitate acea idilă romantică, sfârşită tragic, printr-o serie de acuarele luate în locurile unde s-a petrecut acţiunea – Lacul Vänern.

 Palmaresul expozantei este impresionant. Acuarelistă recunoscută şi recompensată cu multe premii şi diplome la manifestări naţionale şi internaţionale de prestigiu - şi, pentru merite deosebite în domeniul artelor vizuale şi pentru aportul la înfrăţiri culturale prin plastică, decorată, în 2012, de statul Român cu Medalia Bene Merenti - Ligia Podorean-Ekström este un distins pedagog în tehnica favorită, cu mulţi elevi care o adulează, şi autor al unui util tratat de acuarelă, „O istorie povestită a culorilor de apă” (Ed. Universtiţii IonMincu, Bucureşti, 2009), din păcate acuma epuizat şi care s-ar cere reeditat. Lucrările, ce variază între subtilă meditaţie şi mesaj manifest, i-au fost adunate în două albume ce s-au bucurat de success atât în rândul publicului larg cât şi al criticii de specialitate: „Luminile Nordului ” (Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1977) şi „The Art of Ligia Podorean-Ekström – Memory Traces ” (World of Art Publishing House, Sotckholm, 2000).

Expoziţia Ligiei Podorean-Ekström, vernisată pe 23 martie ce va putea fi vizitată până pe 16 aprilie a.c., este o fereastră deschisă spre lumea largă de o artistă pasionată de transparenţele şi irizările culorilor de apă, atât de evocatoare pentru sufletele sensibile şi recompensante pentru ochii dornici a se odihni în jocurile exuberante de iluziei.