România mai are doar opt fabrici de utilaje agricole. În 1990 erau 27

Autor: Gabriel Razi 21.04.2013

Industria românească a utilajelor agricole a ajuns să mai aibă opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piaţă produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproa­pe 30 de unităţi de producţie, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dez­voltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare (INMA), instituţie care se ocupă cu cercetarea şi dezvoltarea de produse pentru această industrie.

Mai mult, dacă anterior pe piaţa locală se produceau toate utilajele necesare, de la se­mă­nători la tractoare, astăzi se mai realizează local doar utilaje de mici dimensiuni.

„În 1989 100% din necesarul intern era produs în România. Atunci erau 27 de firme tradiţionale, iar acum mai sunt doar opt. Şansa este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese şi subansambluri. Industrializarea trebuie făcută pe baza polilor de competitivitate sau a clusterelor de producţie în care fiecare companie produce segmentat fiecare subansamblu.“

Pe o piaţă de 1.800 de unităţi noi vândute anual, tractoare mai produc în România doar IRUM Reghin şi MAT Craiova. Restul producătorilor, precum Mecanica Ceahlău (pluguri, semănători) sau Ruris Craiova (motocultivatoare) se concentrează pe nişe de piaţă mai puţin abordate de marii jucători multinaţionali. Parcul de tractoare din România are 183.000 de unităţi, din care mai bine de două treimi sunt produse înainte de 1990.

„Şansa României este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese şi subansambluri. Industria există în continuare, dar trebuie conectată.“

Industria românească a utilajelor agricole se bazează pe numai opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piaţă produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproape 30 de unităţi de producţie, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare (INMA), instituţie care se ocupă cu cercetarea şi dezvoltarea de produse pentru această industrie.

Marile lovituri au venit în anii ’90 după ce Tractorul Braşov şi Semănătoarea s-au prăbuşit pe rând. Startul declinului din industria de utilaje agricole a fost dat de fărâmiţarea terenurilor arabile. Cu mai puţin teren de lucrat, fermierii nu au mai avut fonduri de investit în echipamente, iar constructorii nu au mai avut cui să vândă.

Din 2007, odată cu intrarea în UE, subvenţiile şi fondurile puse la dispoziţia fermierilor au început să revitalizeze agricultura, dar în lipsa producătorilor locali puternici, curţile agricultorilor s-au umplut repede cu tractoare produse în Italia, Statele Unite sau Germania.

Astfel, pe o piaţă locală în care anul trecut s-au vândut 1.800 de tractoare noi şi alte 560 de combine, ceea ce înseamnă afaceri de 200-250 milioane de euro, jocurile sunt făcute de importatori.

„Şansa este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese şi subansambluri. Industria există în continuare,

dar trebuie conectată. Industrializarea trebuie făcută pe baza polilor de competitivitate sau a clusterelor de producţie în care fiecare companie produce segmentat fiecare subansamblu. Fiecare ştie să facă bine unu sau câteva produse. Aceasta este soluţia pentru că nu vom putea construi o fabrică mare sau zece mai mici“, explică Ion Pirnă de la INMA.

O parte din producătorii care înainte de 1990 funcţionau în tandem cu marile unităţi de producţie din Bucureşti şi Braşov nu au reuşit însă să găsească căi de creştere a businessului, iar acum au rămas în afara pieţei. Un astfel de exemplu este Vitimas din judeţul Galaţi, companie care produce piese de schimb pentru această industrie. Pe site-ul companiei, reprezentanţii anunţă că vânzările se ridică la 2,4 milioane de euro, adică aproximativ cât afacerile făcute anual de un supermarket din Bucureşti. Mai mult, compania are scoase la vânzare utilaje precum polizoare, maşini de găurit sau frezat sau strunguri, dar şi spaţii disponibile pentru închiriat.

Puţinii producători care s-au adaptat la piaţă fac acum paşi către extindere, dar momentan grosul industriaşilor se concentrează pe nişele lăsate libere de marii jucători de pe piaţa globală.

Tractoare „made în România“ la Reghin şi Craiova

Tractoarele „made în România“ mai ies acum pe porţile fabricii IRUM din Reghin, dar şi pe cele ale MAT din Craiova. Împreună, cele două unităţi de producţie fac an de an doar câteva sute de unităţi, niveluri de producţie cu care momentan cele două fabrici nu pot ţine piept valului de importuri.

În lipsa unei infrastructuri de companie multinaţională, cu divizii de cercetare de zeci de angajaţi şi investiţii de zeci de milioane de euro în dezvoltarea de noi produse, cele două companii au fost nevoite să se adapteze. Spre exemplu, IRUM Reghin a semnat un parteneriat cu firma Minsk Tractor Works pentru a produce tractoare sub licenţă.

Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro