Cel mai scăzut nivel de finanţare bancară externă înregistrat de la începutul crizei în 2008. Băncile străine au tăiat peste 3 mld. euro din liniile de finanţare în ultimul an

Finanţările externe primite de băncile din România au coborât la sfârşitul primului trimestru din acest an sub pragul de 20 de miliarde de euro, marcând cel mai scăzut nivel înregistrat de la începutul crizei în 2008.

Dincolo de declaraţiile oficiale de angajament faţă de piaţa locală, datele statistice publicate de BNR indică pentru ultimul an o accelerare a procesului de subţiere a liniilor de finanţare acordate din exterior băncilor locale: în martie 2013 pasivele externe ale sistemului bancar românesc însumau 19,9 miliarde de euro, cu 3,2 miliarde de euro mai puţin decât în martie 2012. Scăderea este şi mai puternică faţă de vârful de aproape 25 miliarde euro atins în vara lui 2011. În primii ani de criză acordurile succesive încheiate de România cu FMI şi proiectul Vienna Initia­tive ţintit tocmai în direcţia prevenirii unui fenomen brusc şi dezordonat de reducere a expunerii băncilor străine, au reuşit să menţină mult timp stocul de finanţare externă la circa 22-23 miliarde de euro.

Banca Naţională a blocat încercări de retragere a unor linii înainte de scadenţă şi a presat pentru extinderea scaden­ţei/reîn­no­irea unor credite subordonate în special în cazul băncilor cu o situaţie mai fragilă ca urmare a deteriorării calităţii portofoliilor. Aşa se face că stocul de finanţări de la băncile-mamă se refăcuse în 2011 până la niveluri de peste 24 mld. euro similare celor înregistrate în vara lui 2008 înainte de prăbuşirea Lehman Brothers şi când piaţa locală a creditului încă „duduia“.

Acordul de la Viena prin care nouă mari bănci străine (Erste Group Bank, Raiffeisen Group, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit Group, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank International şi Piraeus Bank) se angajaseră în 2009 să menţină expunerile pe România a expirat însă în primăvara lui 2011. Băncile respective şi-au reafirmat angajamentul pe termen lung faţă de piaţa locală, expirarea acordului nu a produs niciun şoc la nivelul expunerilor, ba dimpotrivă, însă treptat din a doua jumătate a lui 2011 s-a conturat din ce în ce mai vizibil faimosul „deleveraging“.

Seismele succesive care au zdruncinat zona euro, cu tot cu prevestirile catastrofice privind colapsul monedei unice, au presat băncile occidentale să-şi revizuiască drastic expunerile pe regiune şi să facă discriminări din ce în ce mai dure între ţări în funcţie de anumite conjuncturi.

De cealaltă parte, situaţia instabilă din România perpetuată pe parcursul lui 2012 a oferit din plin argumente pentru retrageri de finanţări.
Citiţi mai multe pe www.zfcorporate.ro