Opinie Gabriel Biris şi Arabela Vasilescu: Micii româneşti – între injusteţe europeană şi nepăsare românească

Picanteria începutului de mai a fost, fără îndoială, subiectul micilor româneşti şi a restricţiilor « injuste » la care Uniunea Europeană îi supune.

Momentul exploziei a fost unul atent regizat, astfel încât să producă un efect de cea mai mare anvergură în rândul populaţiei, atât de nerăbdătoare şi de entuziasmată de exerciţiul ieşitului la « iarbă verde », atât de specific nouă la început de mai şi nu numai. Atâtea zile libere şi cel puţin tot atâtea ocazii de a ne bucura de tradiţionalii mici la grătar au fost asezonate, în toate colţurile ţării, de discuţii pe cât de pasionale, pe atât de extinse cu privire la un nou tratament restrictiv pe care suntem obligaţi să îl suportăm din partea Uniunii Europene. Concluzia, pe la colţuri, a fost, aproape în unanimitate, că vom continua să producem şi să consumăm micii aşa cum am făcut­-o şi până în prezent, că doar nu e treaba Uniunii Europene, ce prăjesc românii pe grătarul din curtea casei.

Ar fi fost de preferat însă, ca aceeaşi vehemenţă şi pasiune să se fi exprimat şi în anul 2011, atunci când Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei, referitor la utilizarea aditivilor alimentari în produsele alimentare, se afla în plină negociere. Două lucruri sunt de necontestat : (1) reţeta micilor româneşti în 2011 era aceeaşi cu cea de acum, ba chiar se spune că datează din 1902, şi (2) România se afla la masa discuţiilor, ca membru deplin al Uniunii Europene.

In aceste condiţii, nu putem decât să constatăm că România se află, cu privire la acest subiect, la un decalaj de minim 2 ani faţă de ritmul natural al discuţiilor de la Bruxelles. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât legislaţia a fost între timp adoptată şi se află la mai puţin de o lună de la aplicare. Ar fi fost mai util ca, măcar în aceste zile, să discutăm mai puţin despre ce ne impune Uniunea Europeană şi mai mult despre nevoia de a ne susţine mai ferm şi mai eficient interesele.

Sigur, există în continuare pârghii de a salva situaţia. Guvernul României, alături de Asociaţia Română a Cărnii, au făcut demersurile necesare pentru includerea mititeilor româneşti pe lista produselor tradiţionale, astfel încât producătorii să poată utiliza în continuare bicarbonatul de sodiu în prepararea acestora şi există şanse reale ca aceste demersuri să fie de succes. Dincolo de acest caz specific, foarte elocvent de altfel, a venit timpul ca România să depăşească paradigma soluţiilor ad-hoc, reparatorii, a depanărilor de ultimul moment, şi să adopte o atitudine strategică, integratoare, vizionară, cu privire la subiectele în dezbatere de pe agenda europeană.

Acest caz arată că există o nevoie reală pentru România, şi îndeosebi pentru mediul privat, de a se conecta de o manieră mai activă, mai directă şi mai eficientă la procesul decizional european şi de a-şi urmări interesele în timp real. Ba mai mult, cheia o constituie o abordare anticipativă a aspectelor care vizează mediul economic din România, printr-o poziţionare cât mai timpurie, mai integrată şi mai bine argumentată a companiilor, patronatelor, sindicatelor, asociaţilor sau a oricăror actori din piaţă faţă de problemele care îi privesc sau sunt susceptibile să le afecteze activitatea. Abordarea reactivă nu poate nicidecum reprezenta o „strategie”! Poate fi cel mult aplicată unor cazuri izolate, însă nu repetitiv, ca un modus operandi şi, în niciun caz, ca o tehnică de negociere. Dincolo de costurile efective care se răsfrâng asupra mediului de afaceri, apar costurile de imagine şi cele de oportunitate, deloc de neglijat.

In acest context, coagularea demersurilor mediului de afaceri, într-un efort comun de promovare a intereselor specifice ale companiilor, apare drept o necesitate. Mediul de afaceri nu îşi permite să rămână pasiv faţă de dinamica mecanismului decizional, de la nivel naţional şi european, consumând produsele legislative pe stomacul gol, fără a fi fost direct implicat în adoptarea lor. Pentru un exerciţiu cât mai consistent de promovare a intereselor, reţeta constă în utilizarea tuturor ingredientelor necesare, de la analize specifice până la consultări trans-sectoriale, negocieri multilaterale sau strategii de promovare alternative. Un rol nu mai puţin important îl joacă şi serviciile de consultanţă, care pot contribui, în mod direct, la catalizarea procesului de definire şi susţinere a intereselor mediului de afaceri pe lângă factorii de decizie.

Fără îndoială, lumea este într-o continuă schimbare, iar pentru a ţine pasul cu ea, trebuie să rămânem în permanenţă racordaţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. In acelaşi timp, suntem parte a Uniunii Europene şi avem un cuvânt de spus în luarea deciziilor care ne privesc. Nu ne rămâne decât să ne cunoaştem interesele şi să le promovăm cât mai eficient, astfel încât să putem savura beneficiile Uniunii Europene, evitând, în primul rând, a ne crea singuri, indigestii...

Arabela Vasilescu, consultant, Orban Biris European Consultants SRL

Gabriel Biris, partener, Orban Biris European Consultants SRL