Cristian Duţescu, Duţescu & Partners: Când o putere politică în România va înţelege că piaţa de capital oferă cel mai corect mod de creştere economică....

Autor: Cătălin Lupăşeanu 13.05.2013

Atunci: va încerca să ţină în ţară cele câteva miliarde de euro care vor intra în conturile fondurilor de pensii private în următorii ani şi care va trebui să fie investite pe pieţe reglementate de capital, oferindu-le şansa de a realiza plasamente în instrumente financiare listate în România.

Va promova o legislaţie care va stimula, eventual prin facilităţi fiscale, finanţarea economiei prin piaţa de capital, inclusiv a IMM-urilor (un sistem de finanţare a IMM-urilor prin crowdfunding ar putea să funcţioneze în mod facil şi eficient, sub supravegherea autorităţii pieţei de capital, după modelul JOBS Act din SUA).

Va  urmări ca aplicarea legilor să se facă în sensul creşterii lichidităţii şi al stimulării tranzacţionării şi nu în sensul descurajării acestora.

Va asigura cadrul legal necesar pentru predictibilitatea şi celeritatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti şi pentru o jurisprudenţă unitară, în scopul construirii încrederii investitorilor în remediile judiciare ce operează în cazul în care sunt prejudiciaţi. Un prim pas este utilizarea unor experţi în cadrul tuturor dosarelor, civile, penale sau administrative, iar cel de-al doilea îl reprezintă  crearea unor complete specializate pentru litigiile legate de pieţele financiare.

Va gândi o schimbare de paradigmă în domeniul legal, dând forţă şi responsabilitate puterii judecătoreşti prin creşterea importanţei precedentului judiciar, întrucât numai astfel se poate clădi încrederea actorilor economici în soluţionarea nediscriminatorie şi unitară a litigiilor. Altfel, existând două soluţii contradictorii cu privire la aceeaşi situaţie, investitorii vor fi tentaţi, în mod justificat ori nu, să considere că una dintre ele a fost obţinută prin corupţie.

Va reglementa pieţele exact atât cât este nevoie pentru funcţionarea lor eficientă şi pentru creşterea încrederii investitorilor şi va supraveghea cu adevărat aplicarea normelor legale, întrucât nu prin inhibarea tranzacţionării datorită unor temeri excesive generate de neînţelegerea funcţionării bursei se previn riscurile, incusiv cele sistemice, ci prin sancţionarea ilegalităţilor concrete. Altfel, ajungem la vorba lui Stalin, „decât să scape un vinovat mai bine lichidăm zece nevinovaţi“. Ideea este că, la zece nevinovaţi „lichidaţi“, pleacă 100 de investitori sau poate toţi.

Va încuraja organele statului să descopere, să sancţioneze rapid şi să aplice eficient măsurile punitive în cazul abuzului de piaţă, pentru ca investitorilor oneşti să nu le fie ruinată încrederea. Altfel, dacă executarea propriu-zisă nu este finalizată, pentru că debitorul este un off shore cu o denumire intenţionat hazlie, e inutil să fie stabilite în lege sancţiuni pecuniare.

Va susţine ca funcţiile de decizie din cadrul pieţelor financiare să fie ocupate de profesionişti şi nu de sinecurişti.

Va promova o educare a populaţiei, încă din licee, în sensul înţelegerii evoluţiei economice şi a funcţionării pieţelor financiare, pentru că, dacă nu dispare zicala „bursa e un cazinou“ din mentalul colectiv, va creşte inevitabil sentimentul anticapitalist, iar capitalismul românesc va ajunge să ofere populaţiei ce a oferit şi comunismul românesc din punctul de vedere al nivelului de trai.

Va vinde pe piaţa de capital, cu competenţă, cât de mult posibil din acţiunile companiilor de stat, menţinând strictul necesar pentru a avea majoritate în unele cazuri (între 50% şi 100% nu e, din perspectiva deciziei, nicio diferenţă majoră) sau cedând controlul şi păstrându-şi, în cazul unor societăţi considerate a fi relevante, un pachet de acţiuni necesar pentru a bloca abuzurile acţionarului majoritar privat.

Va finanţa companiile controlate de stat prin emisiune de obligaţiuni, la o dobândă mai rentabilă decât cea bancară.

Va sprijini, indiferent de formă, eventual prin implicarea BNR, crearea unei contrapărţi centrale în România, pentru că eroarea privatizării gratuite a bursei îşi are efecte secundare inevitabile.

Va soluţiona rapid problema Pieţei Rasdaq, un sistem de tranzacţionare sui-generis, nemaiîntâlnit în Uniunea Europeană, care blochează în prezent fonduri importante care ar putea merge în finanţarea prin piaţa de capital a afacerilor care au nevoie reală de bani.

Va înlătura orice piedică legală (praguri de deţinere etc.) care inhibă tranzacţionarea şi creşterea lichidităţii, înţelegând că lichiditatea pieţei are efect direct asupra creşterii economice.

Va supraveghea şi controla piaţa forex, astfel încât să opereze pe diferitele platforme doar intermediari autorizaţi, obligaţi să respecte normele legale de raportare, publicitate şi executarea ordinelor, la fel ca orice broker de valori mobiliare. America, o ţară ce funcţionează pe baza dreptului cutumiar, a reglementat din 2010 piaţa „forex“, iar anul acesta pieţele sale principale au ajuns la maxime istorice...

Într-un cuvânt, va reglementa mai puţin şi mai simplu şi va supraveghea mai mult şi mai eficace.

În ultimă instanţă, cea mai simplă atitudine este să condamnăm piaţa de capital pentru toate relele din lume, să spunem că derivatele sunt instrumentele diavolului, că băncile ar trebui să împrumute exact câţi bani au în „buzunare“. Dacă Goebbels scotea revolverul când auzea de cultură, acum unii ar face la fel când aud de derivate sau, mai rău, de bursă în general... E, desigur, o variantă să ne întoarcem în spaţiul carpato-danubiano-pontic la economia evului mediu.

Dar poate ar trebui să vedem lucrurile aşa cum sunt: nu CDO-urile au generat prăbuşirea din 2007, ci creditele subprime, nu CDS-urile au adus Grecia în starea în care se află, ci modul în care şi-a rambursat datoria, nu contractele futures au adus un şomaj de 27% în Spania, ci bula imobiliară.

(Cele mai simple exemple de „market based states“ sunt Statele Unite, Australia, Canada, Turcia şi Polonia, state care nu au avut problemele corifeilor sistemului „bank based“-  spre pildă, Japonia, cu al său deceniu pierdut, sau Spania, cu al ei şomaj suprarealist.)

Cristian Duţescu este partener fondator al casei de avocatură Duţescu & Partners şi preşedinte al Organizaţiei Profesioniştilor Pieţei de Capital.