Nabucco: Noi ne-am făcut temele. Acum totul depinde de azeri. Marea Neagră ar putea fi o altă sursă de aprovizionare

Reprezentanţii Nabucco, gazoductul despre care se vorbeşte de mai bine de un deceniu şi care ar trebui să reducă dependenţa europeană de importurile de gaze ruseşti prin conectarea la regiunea Caspică, spun că proiectul are şanse bune pentru a fi selectat de consorţiul Shah Deniz II, acesta urmând să anunţe decizia finală până la sfârşitul lunii viitoare. De răspunsul Shah Deniz II, operatorul zăcământului mamut azer cu acelaşi nume aflat în Marea Caspică, depinde realizarea acestui megaproiect european.

 

 

„Noi ne-am făcut temele. Acum depinde de Shah Deniz“, spun reprezentanţii Na­bucco, sosiţi ieri la Bucureşti la invitaţia guvernului român. Potrivit acestora, Nabucco are o serie  de avantaje comparativ cu rivalul său, gazoductul TAP (Trans Adriatic Pipeline).

„Este cea mai scurtă rută şi poate ajunge la toate ţările din sud-estul Europei. Sunt 15-18 ţări care pot fi atinse direct. În plus sunt de­pozite de gaze semnificative pe toată ruta proiectului. Nabucoo trece prin ţări în care importul prin intermediul terminalelor de gaz natural lichefiat nu este posibil. Dacă ne uităm la TAP, acesta se opreşte în Italia, acolo unde oferta de gaz natural lichefiat deja există“, a explicat  Reinhard Mitschek, directorul general al Na­bucco Gas Pipeline Interna­tional.

 

Ce sunt Nabucco Vest, TAP şi TANAP

 

În prezent, Nabucco Vest, varianta redusă a pro­iectului Nabucco, se luptă pentru accesul la gazul azer cu un alt proiect, TAP

La jumătatea anului trecut, Nabucco a suferit o modificare majoră în contextul în care finanţarea, care presupunea atragerea unor fonduri de 8 miliarde de euro, era foarte dificilă. În plus, era nesigur cine putea să acopere întreaga capacitate a proiectului, cea de 31 de miliarde de metri cubi, în contextul în care Shah Deniz II ar fi avut o cantitate disponibilă pentru Europa de 10 miliarde de metri cubi.

Azi, din vechiul Nabucco, care măsura 3.900 de kilometri şi care pornea de la graniţele estice ale Turciei cu Georgia şi Irak şi ajungea până în Austria, au mai rămas 1.300 de ki­lo­metri şi o capacitate de transport de două ori mai mică. Acum proiectul se întinde de la gra­niţa Bulgariei cu Turcia până la terminalul cen­tral-european de gaz (Baumgarten, Austria - n.red.).

 

TAP, proiectul rival,  porneşte din Grecia, trece prin Albania, Marea Adriatică, urmând să iasă în sudul Italiei. TAP ar urma să folosească sistemul de conducte din Grecia care se interconectează la est cu sistemele de transport din Turcia, potrivit site-ului de prezentare a proiectului. Acţionarii acestui proiect sunt norvegienii de la Statoil, unul dintre marii parteneri din consorţiul Shah Deniz II, şi elveţienii de la Axpo, trader de energie, germanii de la E.ON având o mică participaţie.

 

Niciunul dintre proiecte nu are accesul direct la sursă, la zăcământul Shah Deniz II, ci se vor lega de o altă conductă Trans-Anatolian-Pipeline (TANAP), care ar traversa Turcia şi care s-ar putea lega pe viitor şi la resursele de gaze din Irak, dincolo de cele caspice. TANAP este de fapt vechea parte din proiectul iniţial al Na­bucco, adică partea care urma să tra­verseze Turcia.

 

Astfel, Na­bucco Vest sau TAP vor fi ali­mentate prin TANAP, proiect evaluat la 7 mi­liarde de dolari, în care cei mai mari acţio­nari sunt SOCAR (Azer­baidjan) şi BOTAS (Turcia). Între Nabucco şi TANAP a fost semnat în martie 2013 un me­mo­randum de înţelegere. Prin acest me­mo­randum Nabucco va pune la dispozitia TANAP o serie de detalii tehnice, din studiile realizate anterior pentru această porţiune. 

 

Ce este Shah Deniz II

 

SOCAR este implicat şi în dezvoltarea zăcământului Shah Deniz II, cu o participaţie de 10%, alături de gigantul petrolier BP (25,5%), norvegienii de la Statoil (25,5%), Lukoil (10%), francezii de la Total (10%), Com­pania Petrolieră Naţională a Iranului (10%) şi turcii de la TPAO (9%). Shah Deniz II ar trebui să înceapă să producă circa 16 mld. metri cubi de gaze anual din 2018, mai mult decât consumă toată România într-un an. Din cele 16 miliarde de metri cubi pe care Shah Deniz II le va produce anual, circa 10 miliarde de metri cubi de gaze ar urma să fie exportate către UE.

 

De cealaltă partea, din consorţiul Nabucco fac partea BOTAS (Turcia), OMV (Austria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) şi FGSZ (Ungaria), cel mai puternic acţionar fiind OMV, după ce a preluat participaţia grupului german RWE. Prin preluarea acţiunilor RWE, OMV deţine o participaţie de 33,34%. Restul acţionarilor Nabucco International au participaţii de câte 16,67%.

 

WikiZF: Profilul companiei Transgaz

 

Această structură ar putea suferi alte modificări în eventualitatea în care Shah Deniz II va alege Nabucco Vest. Asta deoarece în ianuarie a fost semnat un acord prin care potenţialii investitori vor primi opţiuni pentru a prelua 50% din acţiunile consorţiului Nabucco.

 

Datele proiectului

 

În cazul în care Shah Deniz II va alege varianta Nabucco Vest, construcţiile ar trebui să înceapă în 2015, iar în 2019 ar trebui să aibă loc primele livrări spre Europa. Construcţiile trebuie ar­monizate cu calendarul lu­cră­rilor la proiectul TANAP şi cu începerea pro­ducţiei în zăcământul Shah Deniz II. Mitschek nu a dorit însă să precizeze care este noua valoare a proiectului.

 

Demararea investiţiei vine în contextul în care revoluţia gazelor de şist şi scăderea consumului la nivel european pe fondul crizei au condus la o scădere puternică a preţului gazelor naturale. Reprezentanţii Nabucco spun că acest lucru nu va reprezenta o piedică în calea finanţării.

 

„Europa importă circa 300 de miliarde de metri cubi. Din această cantitate maximum 23 de miliarde de metri cubi ar putea fi prin Nabucco Vest. Noi nu vom substitui nici gazul rusesc şi nici gazul norvegian. Nu cred că vor fi probleme în finanţarea proiectului pentru că vorbim de o investiţie pentru următorii 20-30 de ani“, a mai precizat Mitschek.

 

Dincolo de gazul azer, reprezentanţii Nabucco au mai spus că este posibil ca şi gazele din Marea Neagră să fie o posibilă sursă de alimentare. În ceea ce priveşte acţionariatul Nabucco, Mitschek a spus că se află în negocieri pentru atragerea unui alt partener european, fără a înainta însă vreun nume.

 

„Intenţia finală este aceea de a reveni structura în care fiecare acţionar avea aceeaşi participaţie“, a mai precizat reprezentantul Nabucco.

 

Fantomaticul South Stream

 

Între timp, până la verdictul consorţiului Shah Deniz II la începutul acestei luni Nabucco a lansat procedura de rezervare a capacităţii de transport a conductei. Finalizarea primei etape a „Open Season“ este prevăzută până la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al acestui an. După încheierea acestei faze, transportatorii vor fi invitaţi să transmită oferte angajante. Începerea etapei ofertelor angajante este prevăzută pentru trimestrul al treilea al anului 2013.

 

„Ne pregătimn practic pentru selecţie. Facem acest lucru chiar dacă nu avem verdictul final, pentru a câştiga timp“, a explicat Mitschek, arătându-se încrezător în şansele Nabucco.

 

Dincolo de TAP, Nabucco mai are un rival în cursa pentru alimentarea pieţelor europene, gazoductul rusesc South Stream, conceput astfel încât să alimine Ucraina din tranzit.

 

„Noi avem singurul proiect cu acorduri interguvernamentale semnate, dar şi cu acorduri de mediu. Nu ştiu dacă lucrările la South Stream au început. Nu am văzut nici măcar ruta finală a acestui proiect“, a încheiat reprezentantul Nabucco.

 

Capacitate de transport: 10-23 de miliarde de metri cubi pe an.

 

Lungime: 1.329 kilometri din care Bulgaria: 424 km, România: 475 km, Ungaria: 383 km, Austria: 47 km.

 

Cel mai puternic acţionar fiind OMV, după ce a preluat participaţia grupului german RWE.

 

Acţionari: BOTAS (Turcia), OMV (Austria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) şi FGSZ (Ungaria).

 

Prin preluarea acţiunilor RWE, OMV deţine o participaţie de 33,34%. Restul acţionarilor Nabucco International au participaţii de câte 16,67%.

Valoare: N/A

 

În 2015 ar putea începe construcţiile la acest proiect, iar primele molecule de gaze ar putea fi livrate în 2019.